Blog

februarie 11, 2026 0 Comentariu
Pîslaru avertizează: Reforma pensiilor speciale ale magistraților, blocată de conflicte de interese. România riscă să piardă 231 de milioane de euro din PNRR
de Steliana Costea
Tergiversarea adoptării legii privind reforma pensiilor speciale ale magistraților și conflictele de interese care planează asupra acestui proces pun în pericol fondurile europene alocate României prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), avertizează ministrul Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru.

Ministrul a acuzat amânările succesive ale actului normativ, în ciuda faptului că Guvernul a îndeplinit condițiile solicitate de Comisia Europeană.

„Tergiversările sunt complet inacceptabile. Justiția nu poate fi acaparată de un conflict de interese. Miza nu este doar una financiară, ci ține de sentimentul de dreptate și echitate în societate”, a declarat Pîslaru, într-o intervenție la Digi24.

Ministrul Fondurilor Europene a criticat blocajele din sistemul judiciar care afectează reforma pensiilor speciale, subliniind că actualul Executiv este primul care a făcut pași concreți pentru rezolvarea acestei probleme.

„Acest guvern, condus de prim-ministru Ilie Bolojan, a fost primul guvern și primul prim-ministru care au făcut pași reali pentru a rezolva problema, după un proiect de supraimpozitare care, evident, a fost dat jos. Am venit cu un proiect bun încă din luna septembrie, tocmai pentru a corecta inechitatea și nesustenabilitatea bugetului de pensii”, a precizat Pîslaru.

Potrivit ministrului, proiectul de lege a fost validat la nivel european, iar adoptarea acestuia ar fi dus la îndeplinirea unui jalon important din PNRR.

„Am discutat cu Comisia Europeană – proiectul a fost agreat și era foarte clar din corespondența noastră că promulgarea acestei legi ducea la îndeplinirea jalonului și la recuperarea celor 231 de milioane de euro. Este o lovitură foarte serioasă dată echilibrului constituțional dacă Guvernul nu poate să-și exercite prerogativele legate de bugete”, a afirmat Pîslaru.

Pîslaru a criticat pozițiile unor reprezentanți ai sistemului judiciar și amânările repetate ale deciziilor. Acesta a invocat inclusiv dezbaterile publice în care Consiliul Superior al Magistraturii ar fi contestat necesitatea reformei.

„Am asistat la o dezbatere publică în care CSM l-a făcut mincinos pe prim-ministru și a spus că această reformă nu este necesară, deși lucrurile prezentate erau neadevărate. Tergiversările de patru ture între 2 decembrie și prezent sunt complet inacceptabile. Justiția nu poate să fie capturată de un cerc de interese”, a spus ministrul.

Dragoș Pîslaru a avertizat că o nouă amânare ar avea consecințe grave, atât financiare, cât și sociale. „Discutăm de 231 de milioane de euro pe care îi vom pierde și, poate mai presus de orice, discutăm despre sentimentul oamenilor legat de dreptate și echitate în societate. De peste patru ani, Comisia vede cum România își asumă o reformă și apoi o amână, o tergiversează, creează scuze. Încrederea Comisiei Europene este foarte scăzută și pe bună dreptate. Singura excepție reală a fost guvernul Ilie Bolojan și actualul guvern”, a adăugat acesta.

În final, ministrul a vorbit și despre progresele înregistrate în reforma companiilor de stat, precizând că Bruxelles-ul a recunoscut anumite evoluții pozitive.

„A fost creată structura care se ocupă de guvernanța corporativă, iar selecțiile prin concurs, conform ordonanței 109, sunt esențiale pentru a elimina numirile interimare și suspiciunile de politizare. Ieri (n.r. marți) a avut loc o întâlnire la Palatul Victoria a grupului care coordonează această reformă și cred că suntem, în sfârșit, în direcția cea bună”, a concluzionat Pîslaru.

Politică
reforma pensiilor speciale

februarie 11, 2026 0 Comentariu
Amenințare voalată a omului lui Putin la Chișinău: „Nu recomandăm Republicii Moldova să meargă pe drumul Ucrainei”
de Steliana Costea
Ambasadorul agreat al Rusiei, Oleg Ozerov, a amenințat voalat Chișinăul cu scenariul ucrainean într-un interviu pentru Sputnik Moldova, instrumentul de propagandă al Kremlinului. Daniel Vodă, expert asociat în politică externă și comunicare strategică, susține că acest comportament nu este diplomatic.

În timpul interviului, diplomatul agreat al Rusiei în Republica Moldova, care stătea pe un fotoliu, cu un șemineu în spate și pe care erau trei icoane, a consumat băuturi tari și a fumat un trabuc.

„Este o linie a diplomației ruse, așa cum vorbește ministrul nostru: noi suntem oameni cumsecade, nu răspundem la impertinență cu impertinență. Este o întrebare a civilizației și a educației, mai ales că aici vorbesc despre direcția către Europa, drept «far al civilizației» în lumea contemporană, dar vedem că acest lucru nu este confirmat de realitate. Nu vom răspunde în aceeași notă, dar asta nu înseamnă că nu vom răspunde deloc; așa ar fi o mare eroare. De altfel, așa gândeau și ucrainenii la vremea lor. Vă amintiți că Poroșenko, în 2015, când a venit la putere, declara că „ai noștri copii vor învăța la căldură, iar în Donbas vor sta în subsoluri”. Ceea ce se întâmplă acum, am impresia, arată exact faptul că Rusia poate răspunde, dar nu vrea să facă acest lucru. Nu este interesată într-o astfel de evoluție a lucrurilor”, a detaliat Oleg Ozerov. 

Mai mult, diplomatul agreat al Federației Ruse susține că purtătorul de cuvânt al liderului de la Kremlin a recomandat Chișinăului încă din 2024 să nu repete soarta Kievului.

,,Reprezentantul președintelui nostru, domnul Peskov, vorbea într-un interviu, imediat după alegerile prezidențiale, că noi nu recomandăm Republicii Moldova să meargă pe drumul Ucrainei. Nu știu dacă s-a auzit acest lucru, dar a fost un mod foarte moale și amabil de a exprima lucrurile. După cum o văd eu, ea reflectă perfect modul în care se raportează conducerea din Rusia (n. r.- Republica Moldova). Tot acolo a fost un îndemn și la dezvoltarea relațiilor normale. Acest lucru a fost repetat și de către ministrul nostru de Externe, la conferința de sumar a anului 2025, când el a spus clar că noi urmărim direcția normalizării relațiilor cu Republica Moldova și nu suntem interesați de escaladarea tensiunilor”, a mai adăugat Oleg Ozerov. 

În timpul aceluiași interviu, diplomatul a criticat deciziile Chișinăului, și-a permis să ofere lecții și s-a contrazis de mai multe ori, inclusiv atunci când a asigurat că Rusia nu se gândește să ocupe Republica Moldova, dar a subliniat că țara sa nu are de gând să-și retragă militarii din regiunea separatistă transnistreană.

Punctul de vedere al expertului 

Daniel Vodă, fost purtător de cuvânt al Guvernului de la Chișinău și în prezent expert asociat în politică externă și comunicare strategică al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), afirmă că Oleg Ozerov încearcă să impună ierarhii.

,,Acest comportament nu este diplomatic, iar prezența sa pe teritoriul Republicii Moldova contravine interesului național. Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice prevede explicit obligația de neimplicare în treburile interne ale statului gazdă. Când un șef de misiune etichetează, insinuează și oferă „lecții” publice despre ce ar trebui să facă „puterea”, se depășește diplomația și se intră în operațiuni de influență”, a subliniat Daniel Vodă.

Schimbarea ambasadorului 

Expertul a nuanțat că ,,comportamentul lui Oleg Ozerov este al unui provocator de presiune informațională, nu al unui diplomat. Nu caută soluții, nu apropie relațiile, ci le adâncește blocajul. Ministerul Afacerilor Externe și conducerea statului nu pot neglija aceste derapaje. În logica dreptului diplomatic și al interesului național, trebuie solicitată schimbarea diplomatului rus”. 

Explicațiile Maiei Sandu

În aprilie anul trecut, lidera de la Chișinău, Maia Sandu, a afirmat că ambasadorul Oleg Ozerov este unul agreat pentru că nu a fost invitat să-și prezinte scrisorile de acreditare.

„Nu poţi să inviţi reprezentantul unei ţări să depună scrisorile de acreditare când oficiali de la Moscova spun că statul Republica Moldova nu merită să existe sau ceva de tipul acesta. E vorba despre atitudinea lipsită de respect în general a Kremlinului faţă de Republica Moldova, este vorba despre faptul că nu se respectă suveranitatea acestei ţări, integritatea teritorială. Nu e un lucru nou din păcate, nu mai suntem surprinşi, dar este doar o continuare a acestei atitudini”, a detaliat președinta Republicii Moldova. 

Politică
amenintari moldova

februarie 11, 2026 0 Comentariu
CCR a amânat de 5 ori decizia privind pensiile speciale. Judecătorii au ieșit din sală după 30 de minute
de Steliana Costea
CCR a amânat pentru a cincea oară decizia privind pensiile speciale. Următorul termen va fi peste o săptămână, pe 18 februarie. Judecătorii au ieșit din sală după 30 de minute.

Judecătorii CCR au decis să amâne decizia după ce în urmă cu o zi ÎCCJ, condusă de Lia Savonea, a solicitat Curții Consituționale să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară în legătură cu proiectul Guvernului de modificare a pensiilor speciale ale magistraților. Votul în favoarea acestei decizii a fost de 8-1.

La ora 10, atunci când a fost programată ședința în care a avut loc analizarea sesizării ÎCCJ legată de pensiile speciale, 8 din cei 9 judecători au intrat în sală. Cel care nu s-a alăturat inițial colegilor săi a fost judecătorul Gheorghe Stan.

La 10:18 a intrat în sală și judecătorul care lipsea, deși intrase în concediu paternal. După jumătate de oră. La 10:48, judecătorii CCR au părăsit sala.

Informațiile de marți indicau faptul că Gheorghe Stan și-a luat o perioadă de odihnă legală de zece zile, după ce soția sa a născut. Într-o astfel de situație regulamentul este strict: dacă lipsește un judecător dintre cei nouă cu care a început deliberarea, nu se poate pronunța o decizie. Într-o astfel de situație, Curtea Constituțională ar fi fost nevoită să amâne pe motive tehnice, pentru a cincea oară, decizia reformei pentru pensiile magistraților.

Concediul judecătorului Gheorghe Stan dă peste cap completul Curții Constituționale. Analiza contestației Înaltei Curți a început cu toți cei nouă judecători ai CCR, iar regulamentul spune clar că o decizie în acest dosar poate veni doar dacă în sala de ședințe sunt prezenți toți cei nouă. Drept urmare, CCR va amâna pentru a cincea oară pronunțarea. Noul termen ar putea fi 23 februarie, când Gheorghe Stan revine la muncă, asta dacă nu va apela la cursul de puericultură, care i-ar aduce un concediu prelungit cu încă cinci zile lucrătoare”.

Ilie Bolojan, mesaj pentru CCR

La finalul săptămânii trecute, premierul Ilie Bolojan a trimis o scrisoare de informare Curții, în care atenționa că oficialii Comisiei Europene vor decide dacă jalonul PNRR este îndeplinit sau nu, după 11 februarie. Astfel, ziua de miercuri era definitorie pentru reforma pensiilor magistraților.

Dragoș Pîslaru, ministrul Fondurilor Europene: „Este practic un lucru iminent ca în lipsa unor decizii în perioada următoare sau a dovezilor că ne îndreptăm spre promulgare, Comisia Europeană să emită scrisoarea cu privire la cuantificarea legată de cererea de plată 3. Nu există în acest moment vreo posibilitate de extindere a termenului. Termenul a fost depășit. România nu are ce să pună pe masă până când nu vine cu promulgarea, nu are ce argumente adiționale să mai adauge”.

ICCJ vrea ca Curtea de Justiție a UE să intervină în problema pensiilor speciale ale magistraților

Înalta Curte de Casație și Justiție i-a cerut oficial Curții Constituționale să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-o procedură a întrebării preliminare privind regimul juridic al statutului magistraților. Cu alte cuvinte, judecătorii instanței supreme cer o decizie preliminară. Din punctul lor de vedere, modificări din legea pensiilor de serviciu ale magistraților s-ar putea să nu respecte principii ale Uniunii Europene.

ICCJ susține că măsurile adoptate de Guvernul Bolojan ridică probleme întrucât: pot conduce la un tratament discriminatoriu al magistraților în raport cu alte categorii de beneficiari de pensii de serviciu; pot reduce sub nivelul adecvat siguranța financiară a judecătorilor.

Setul de întrebri născute la Înalta Curte de Casație și Justiție poate complica procedura de la CCR, chiar o poate amâna și mai mult. Dacă judecătorii constituționali vor fi de părere că trebuie cerută și o părerea Curții de la Luxembourg, soarta legii privind pensiile de serviciu ale magistraților ar putea fi decisă chiar și peste câteva luni.

Cristian Pîrvulescu, politolog: „Este un război dificil de câștigat. Prim-ministrul și l-a asumat sperând că poate să transforme într-un element important de promovare, dar din păcate a dus la un blocaj. Curtea Constituțională nu funcționează din luna decembrie și nu o să funcționeze în continuare. Deblocare acestei situații nu mai este la nivelul Curții este o deblocare politică”.

Pe de altă parte, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a hotărârii prin care judecătorul Dacian Cosmin Dragoș a fost propus de Administrația Prezidențială la Curtea Constituțională.

Actualitate
judecatori, pensii speciale

februarie 10, 2026 0 Comentariu
Gaură neagră în bugetul britanic: 13 miliarde de lire sterline din credite studențești sunt de negăsit: „O escrocherie în special din România”
de Steliana Costea
Sistemul de împrumuturi pentru studii din Marea Britanie traversează o criză fără precedent, după ce Compania de Împrumuturi Studențești (SLC) a recunoscut că a pierdut urma a peste 370.000 de beneficiari. Acești absolvenți datorează statului britanic o sumă colosală, de aproape 13 miliarde de lire sterline, însă autoritățile nu mai dețin date actualizate despre locul de muncă sau veniturile lor, ceea ce face recuperarea banilor practic imposibilă.

Conform datelor oficiale, instituția nu mai poate verifica dacă acești debitori își respectă obligațiile de plată. Fenomenul îi vizează în special pe cetățenii din Uniunea Europeană care s-au întors în țările de origine după finalizarea studiilor, dar și pe britanicii care s-au mutat în străinătate. Deși unii dintre aceștia ar putea avea venituri sub pragul legal de rambursare sau ar putea beneficia de ajutoare sociale, lipsa totală a informațiilor transformă aceste datorii într-o pierdere uriașă pentru bugetul public.

Nick Hillman, directorul Institutului de Politici în Învățământul Superior (HEPI), trage un semnal de alarmă și avertizează că nota de plată va fi achitată, în final, de contribuabili. „Aceste cifre mari arată o potențială scurgere uriașă din sistemul de credite pentru studenți”, a subliniat Hillman, potrivit Daily Mail.

Acesta a adăugat că situația este cu atât mai nedreaptă cu cât mulți absolvenți se chinuie să își plătească datoriile, în timp ce alții dispar pur și simplu: „Am văzut în ultimele săptămâni cât de furioși sunt absolvenții că trebuie să plătească atât de mult pentru propria educație, dar, în cele din urmă, cineva va trebui să achite și cheltuielile pentru cei care dispar complet din sistem”.

Acuzații grave de „escrocherie industrială” și vizarea comunității române

Situația a stârnit o furtună politică în Parlamentul de la Londra. Deputatul independent Rupert Lowe a solicitat o anchetă oficială urgentă, folosind termeni extrem de duri la adresa modului în care au fost gestionate fondurile. „Vreau să știu exact câți dintre acești studenți pierduți sunt cetățeni străini. Cred că există o escrocherie industrială în curs de desfășurare, în care străinii, în special din România, iau împrumuturi cu intenția de a nu le rambursa niciodată”, a declarat Lowe.

Parlamentarul consideră că este vorba despre o deficiență sistemică gravă și cere măsuri radicale pentru a proteja banii publici. „Miliarde și miliarde pierdute. Cine este responsabil? Cine a fost concediat? Unde este ancheta? În cel mai bun caz, este vorba de incompetență gravă, în cel mai rău caz, de fraudă industrială. Trebuie să existe consecințe severe”, a mai adăugat acesta, propunând restricționarea creditelor doar pentru cetățenii britanici.

Impactul asupra contribuabililor și discrepanțele din sistem

Richard Fuller, purtător de cuvânt al conservatorilor pentru educație, susține că fiecare liră oferită sub formă de împrumut ar trebui gestionată cu maximă responsabilitate. El a punctat că „fiecare bănuț al contribuabililor și fiecare împrumut suplimentar acordat în numele contribuabililor noștri ar trebui tratat cu aceeași seriozitate și grijă pe care cetățenii noștri o au cu propriile finanțe ale gospodăriilor”.

În prezent, datoria totală din sistemul de credite studențești se ridică la 226 de miliarde de lire sterline, ceea ce înseamnă că cele 12,8 miliarde pierdute reprezintă aproximativ 5,7% din întregul portofoliu. Aceasta se traduce prin faptul că unul din 15 debitori este, în acest moment, imposibil de verificat de către statul britanic.

Suspiciuni de fraudă organizată: Cazul studenților din România

Problema nu este nouă, însă dimensiunea ei a crescut alarmant în ultimii ani. O anchetă anterioară a publicației The Sunday Times a scos la iveală rețele de persoane care se înscriau la facultate doar pentru a accesa împrumuturile și granturile de întreținere, fără a avea nicio intenție de a finaliza studiile. Datele arată o explozie a cererilor venite din partea cetățenilor români: de la 5.000 de solicitări în urmă cu un deceniu, s-a ajuns la 84.000 în ultimul an academic.

Această creștere masivă a determinat unitatea antifraudă a SLC să monitorizeze mai atent fluxul de aplicații. În contextul în care un student poate accesa până la 45.000 de lire pe an pentru taxe și întreținere, iar datoria se șterge automat după 40 de ani dacă veniturile nu depășesc un anumit prag, sistemul a devenit extrem de vulnerabil în fața celor care părăsesc Regatul Unit imediat după încasarea banilor.

Actualitate
credite studentesti

februarie 10, 2026 0 Comentariu
„Moartea României“ și retorica fricii promovată de Moscova. Cum transformă rușii Transnistria într-un pretext pentru amenințări la adresa Bucureștiului
de Steliana Costea
O serie de declarații alarmiste apărute în presa rusă, pe fondul unor dezbateri academice din spațiul occidental privind securitatea regională, readuc în prim-plan un tipar bine cunoscut: folosirea Transnistriei și a României ca elemente de presiune retorică într-o narațiune menită să justifice escaladarea și să inducă teamă.

O serie de declarații apărute recent în spațiul public german, care sugerează posibilitatea dislocării unor forțe NATO în regiunea transnistreană, au reaprins temerile legate de o extindere periculoasă a conflictului din Ucraina. Experți ruși avertizează că un asemenea scenariu ar putea duce la o escaladare extremă, inclusiv la folosirea armelor nucleare, iar România este indicată drept una dintre țintele prioritare într-o eventuală confruntare directă cu Rusia, pe site-ul rusesc news.ru.

Pornind de la un articol publicat de Atlantic Council, semnat de un cercetător afiliat Universității din Bonn, mai mulți „experți” ruși au ajuns rapid la concluzii extreme, vorbind despre atacuri nucleare, distrugerea Bucureștiului și un presupus complot occidental de extindere a războiului. Afirmațiile lor ridică însă serioase semne de întrebare atât din punct de vedere factual, cât și logic.

Iulian Romanișin, cercetător la Centrul pentru Studii Avansate în Securitate, Strategie și Integrare al Universității din Bonn, propune consolidarea pozițiilor europene în sprijinul Ucrainei prin desfășurarea unui „contingent de menținere a păcii” al NATO, amplasat departe de linia frontului, inclusiv la granița Ucrainei cu Belarus sau în vecinătatea regiunii separatiste Transnistria.

De la analiză academică la scenarii apocaliptice

Textul citat de presa rusă propune, în termeni generali, ideea unei prezențe europene de sprijin pentru Ucraina, departe de linia frontului, inclusiv sub forma monitorizării unor frontiere sensibile. Nu este vorba despre un plan oficial NATO, nici despre o decizie politică, ci despre un exercițiu teoretic publicat de un think tank – practică obișnuită în mediul academic occidental.

Cu toate acestea, în interpretarea unor comentatori ruși, ipoteza este transformată într-un scenariu iminent de intervenție militară, care ar justifica, în mod preventiv, lovituri asupra unor state membre NATO. Această escaladare discursivă nu este susținută de fapte concrete și ignoră mecanismele reale de decizie ale Alianței Nord-Atlantice, care presupun consens politic și mandate clare.

Istoricul Valentin Mzareulov, specializat în istoria serviciilor secrete ruse, atrage atenția că problema-cheie este locul exact unde ar urma să fie dislocate aceste forțe. Dacă ar fi vorba despre Ucraina, Rusia a transmis deja că ar considera trupele NATO drept ținte legitime. În cazul Transnistriei, situația devine și mai complicată: o asemenea mutare ar presupune, în mod inevitabil, schimbarea conducerii regiunii separatiste, fie prin presiune politică, fie prin forță.

Or, în Transnistria se află deja un contingent militar rus, iar orice confruntare directă cu acesta ar putea declanșa o reacție în lanț. Mzareulov avertizează că, într-un astfel de scenariu, răspunsul Rusiei nu s-ar limita la teritoriul Republicii Moldova, ci ar viza centrele de comandă și sprijin logistic ale NATO, România fiind menționată explicit ca punct strategic-cheie.

Politologul Vladimir Andreev vede aceste discuții ca parte a unui tablou mai amplu. În contextul unor posibile negocieri între Rusia și Statele Unite privind Ucraina, orice nou focar de tensiune ar avantaja forțele interesate de prelungirea conflictului. Din această perspectivă, Transnistria apare ca o zonă convenabilă pentru destabilizare, mai ales în condițiile în care liderii europeni continuă să mizeze pe slăbirea Rusiei printr-un război de uzură.

Andreev susține că Moscova ar trebui să răspundă preventiv unor astfel de semnale, argumentând că experiența istorică arată că Europa nu reacționează la apeluri diplomatice decât atunci când costurile devin evidente.

Un alt element sensibil este rolul Ucrainei. În eventualitatea unei escaladări în Transnistria, Kievul ar putea fi tentat să intervină, nu în ultimul rând pentru a obține un respiro pe alte segmente ale frontului. Ideea unei operațiuni ucrainene în Transnistria nu este nouă și a fost vehiculată periodic de-a lungul ultimilor ani.

În opinia lui Mzareulov, Occidentul ar putea fi tentat să „deschidă” acest dosar înainte de încheierea conflictului din Ucraina, tocmai pentru a-l prelungi. Însă un asemenea calcul ar implica riscuri majore, iar reacția Rusiei, avertizează el, ar fi mult mai dură decât în alte episoade recente.

Amenințările nucleare, parte dintr-un tipar cunoscut

Declarațiile potrivit cărora România ar deveni „țintă prioritară”, iar Bucureștiul ar putea fi lovit cu arme nucleare, se înscriu într-un tipar deja familiar. De la începutul războiului din Ucraina, oficiali și analiști apropiați Kremlinului au recurs frecvent la amenințări nucleare implicite sau explicite, fără ca acestea să fie urmate de acțiuni corespunzătoare.

Astfel de afirmații par mai degrabă destinate consumului intern și intimidării publicului din Europa de Est decât unei analize strategice credibile. Ele ignoră realitatea că orice atac direct asupra unui stat NATO ar declanșa un răspuns colectiv, cu consecințe incomparabil mai grave pentru Rusia însăși.

Transnistria, un instrument retoric convenabil

Regiunea transnistreană este invocată periodic în discursul politic rus ca zonă de risc major, deși situația de pe teren a rămas relativ stabilă în ultimii ani. Prezența contingentului rus este rezultatul unui conflict înghețat, nerezolvat tocmai din cauza refuzului Moscovei de a-și retrage trupele, așa cum s-a angajat internațional.

A prezenta Transnistria drept o „linie roșie” absolută și a sugera că orice discuție despre securitatea regiunii ar justifica atacuri asupra României sau Republicii Moldova reprezintă o distorsionare gravă a realității și o tentativă de a muta responsabilitatea tensiunilor exclusiv asupra Occidentului.

De ce nu stau în picioare aceste scenarii

Afirmațiile experților ruși omit câteva elemente esențiale: NATO nu are mandate de „intervenție” unilaterală în regiuni separatiste, Republica Moldova nu este membră a Alianței, iar orice misiune internațională ar presupune acorduri politice complexe, nu acțiuni militare forțate.

În plus, ideea că o analiză publicată de un cercetător ar echivala cu o decizie de război reflectă fie o neînțelegere fundamentală a modului în care funcționează democrațiile occidentale, fie o manipulare deliberată a discursului public.

Între propagandă și realitate

Mai degrabă decât un avertisment realist, reacțiile experților ruși par să facă parte dintr-o strategie de comunicare menită să mențină o stare de mobilizare și să justifice continuarea confruntării cu Occidentul. România este menționată nu pentru că ar reprezenta o amenințare reală, ci pentru că este un stat membru NATO aflat în proximitatea unor zone sensibile.

În acest context, transformarea unor ipoteze academice în pretexte pentru amenințări nucleare spune mai multe despre starea discursului public din Rusia decât despre intențiile reale ale Alianței Nord-Atlantice. Iar pentru publicul european, astfel de ieșiri ar trebui privite cu prudență, nu cu panică.

„Vladimir Putin nu trebuie să aibă drept de veto asupra garanțiilor de securitate pentru Ucraina“

Procesul de pace condus de Statele Unite pentru a pune capăt invaziei ruse din Ucraina continuă să sufere de un deficit major de credibilitate. Îndoielile sunt multiple: unii se întreabă dacă Vladimir Putin are, în realitate, vreun interes pentru un acord durabil, în timp ce alții atrag atenția asupra unei probleme mai profunde – riscul ca partenerii occidentali ai Kievului să prelungească războiul tocmai prin acceptarea tacită a unui veto rusesc asupra garanțiilor de securitate pentru Ucraina, scrie în Atlantic Council Iulian Romanișin, cercetător la Centrul pentru Studii Avansate în Securitate, Strategie și Integrare al Universității din Bonn.

Una dintre cele mai controversate idei aflate în circulație este aceea a amânării dislocării trupelor europene în Ucraina până după instituirea unui armistițiu. În practică, această abordare pare concepută pentru a eșua. Nimic nu este mai puțin convingător pentru Kremlin decât sugestia că un armistițiu ar crea condițiile necesare pentru a bloca definitiv orice viitoare înaintare rusă și pentru a pune capăt expansionismului Moscovei în Ucraina.

La mai bine de un an de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, ar fi trebuit să devină evident pentru liderii europeni că Statele Unite nu mai privesc garantarea securității Europei ca pe un interes național vital. Această schimbare fundamentală de paradigmă impune un răspuns lucid. În loc să reacționeze permanent la o agendă geopolitică dictată la Washington și la Moscova, Europa are nevoie să-și reafirme propria capacitate de decizie și să-și asigure un rol real în negocierile menite să pună capăt războiului.

Dacă liderii europeni doresc să participe ca parteneri egali la discuțiile privind viitorul securității continentului, nu își pot permite să excludă din start opțiunea unei prezențe militare în Ucraina. Inițiativa „Coaliția de voință”, condusă de Marea Britanie și Franța, a fost lansată la începutul lui 2025 tocmai pentru a menține implicarea administrației Trump în dosarul securității europene. Astăzi, ea reprezintă cea mai realistă cale prin care Europa își poate asigura un loc la masa negocierilor.

Prezența trupelor europene în Ucraina nu ar presupune, neapărat, implicarea directă în operațiuni de luptă. Există o gamă largă de roluri de sprijin și instruire care pot fi îndeplinite departe de linia frontului. De pildă, contingentele europene ar putea prelua o parte semnificativă a sarcinilor de monitorizare a frontierei Ucrainei cu Belarus și cu regiunea transnistreană, permițând astfel redistribuirea unităților ucrainene către alte zone critice. De asemenea, ar putea elibera forțe implicate în protejarea infrastructurii strategice, precum centralele energetice sau nodurile logistice.

„Cizmele pe teren” ar consolida și programele de instruire deja desfășurate de partenerii NATO ai Kievului. Din punct de vedere practic, este mai eficient – militar și economic – ca instruirea să aibă loc în Ucraina, nu prin deplasarea masivă a militarilor ucraineni în străinătate. În plus, prezența colegilor europeni ar avea un impact important asupra moralului armatei ucrainene și ar transmite un mesaj clar de solidaritate.

Mai important însă, o prezență militară europeană ar submina eforturile Rusiei de a bloca implementarea unor garanții de securitate credibile. Deși oficiali americani au acceptat ideea unei forțe de asigurare a unui eventual acord de pace, aceasta este, în prezent, tratată ca fiind condiționată de acordul Moscovei. Or, este puțin probabil ca Vladimir Putin să accepte orice ar exclude posibilitatea unor noi câștiguri teritoriale. Dislocarea trupelor ar transmite un semnal esențial: Rusia nu poate dicta termenii dezbaterii privind securitatea Ucrainei.

Criticii avertizează că o astfel de decizie ar provoca Rusia și ar duce la escaladare. Kremlinul mizează tocmai pe această teamă și a repetat constant că orice contingent militar occidental în Ucraina ar deveni o țintă legitimă. În același timp, costul inacțiunii ar putea fi o victorie rusă sau o „pace” favorabilă Kremlinului, care ar lăsa securitatea Europei vulnerabilă pentru ani de zile.

Experiența ultimilor ani sugerează că testarea acestor amenințări este o strategie mai eficientă decât cedarea în fața lor. De la declanșarea invaziei la scară largă, Putin a trasat în mod repetat „linii roșii” – de la livrările de armament occidental până la utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune – fără ca avertismentele sale să fie urmate de reacțiile anunțate. De fiecare dată, amenințările s-au dovedit a fi lipsite de substanță.

Trimiterea de trupe europene în Ucraina implică riscuri reale, dar lipsa de acțiune riscă să transforme Europa într-un actor marginal, fără influență asupra propriului viitor. Dacă liderii europeni vor să evite situația în care nu se află la masa negocierilor, ci pe „meniu”, trebuie să-și afirme autonomia strategică. Iar primul pas este clar: Vladimir Putin nu trebuie să aibă drept de veto asupra garanțiilor de securitate pentru Ucraina.

Politică
romania, rusia

februarie 10, 2026 0 Comentariu
Cine sunt procurorii care vor să conducă anticorupția și antimafia în România
de Steliana Costea
Opt procurori candidează pentru șefia celor mai importante parchete din România: Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism. Cele două structuri sunt conduse în prezent de Marius Voineag și Alina Albu. Cea din urmă candidează pentru un nou mandat. Voineag a renunțat, în schimb candidează pentru funcția de adjunct al procurorului general, acolo unde țintește să ajungă șefă o subalternă de a sa – Cristina Chiriac, șefa DNA Iași.

Pentru cele șase funcții scoase la concurs pentru conducerile Parchetului General, DNA și DIICOT s-au înscris 19 candidați, a anunțat luni Ministerul Justiției. Zece dintre ei sunt pentru funcțiile de procuror general, șef al DNA și șef al DIICOT. Cei mai mulți candidați sunt pentru postul de procuror șef al DIICOT, între ei fiind și actuala șefă acestei structuri, Alina Albu.

DNA și DIICOT sunt structurile de elită ale procurorilor din România. Activitatea acestora a fost criticată în spațiul public în ultimii ani. Lupta împotriva traficului de droguri sau cu marea corupție nu a dus la multe dosare răsunătoare. 

Trei procurori candidează pentru șefia DNA, iar alți cinci pentru cea a DIICOT.

Cine candidează pentru funcția de procuror-șef al DNA:

Tatiana Toader

Licențiată în Drept la Universitatea „Ovidius” Constanța, Tatiana Toader a debutat în procuratură în 2005, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. Ulterior, a lucrat la Parchetul Tribunalului București, respectiv Parchetul Curții de Apel București (PCAB). 

În 2017, a fost aleasă membru în CSM, unde a avut și mandat de vicepreședinte (în 2019). 

După mandatul de șase ani la CSM, în 2023 Tatiana Toader a revenit la Parchetul Curții de Apel București. În același an, s-a înscris în cursa pentru una dintre funcțiile de adjunct ale șefului DNA, pe care a și obținut-o.

Ultima declarație de avere publicată de Tatiana Toader datează din 2024. Potrivit documentului, aceasta deține un apartament în București, un autoturism și un depozit bancar în care are 9.400 de lei. Veniturile salariale totale declarate de adjuncta șefului DNA pentru anului 2023 au fost de 325.440 lei.

Ioan Viorel Cerbu 

Cel de-al doilea adjunct al șefului DNA, Ioan Viorel Cerbu, candidează și el pentru funcția de procuror-șef al instituției.

Licențiat în Drept la Universitatea București, Ioan Viorel Cerbu are o vechime în magistratură de 30 de ani. A debutat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 3 București în 1996, iar trei ani mai târziu a ajuns procuror la Parchetul General.

Ioan Viorel Cerbu a lucrat în DNA din anul 2004 și a ocupat diverse funcții de conducere la nivelul secțiilor. 

În 2013, procurorul Cerbu a plecat de la DNA la DIICOT. Ulterior, în 2019 a fost numit procuror general la Parchetul Curții de Apel București.

În 2023, după ce Marius Voineag a devenit șeful DNA, Ioan Viorel Cerbu i-a devenit consilier, ulterior fiind numit șeful Serviciului Tehnic al DNA, iar apoi a fost numit adjunctul procurorului șef.

În ultimul interviu acordat săptămâna trecută jurnalistei Sorina Matei, Marius Voineag a avut numai cuvinte de laudă la adresa procurorului Cerbu, indicându-l ca fiind unul dintre cei mai experimentați procurori DNA.

Ioan Viorel Cerbu a fost procurorul care a coordonat ultima anchetă în dosarul Portul Constanța.

Procurorul Cerbu are un apartament în București și trei autoturisme, potrivit ultimei declarații de avere. În 2024, a raportat datorii în cuantum total de 50.000 de lei și 27.622 de euro, iar în conturile de economii: 30.905 lei. În 2023, Ioan Viorel Cerbu a încasat salarii și drepturi restante în valoare totală de 382.843 lei.

Vlad Grigorescu

Licențiat în Drept la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București și cu două mastere la Universitatea Titu Maiorescu, Vlad Grigorescu și-a început activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, în 2013. A lucrat în DNA în perioada 2021-2023, la Secția Judiciară, de unde s-a mutat la DIICOT, unde lucrează și acum. 

La plecarea lui Grigorescu de la DNA s-a vehiculat că numele său apărea în interceptările din dosarul de corupție care viza Aeroportul Otopeni.

La capitolul avere, Vlad Grigorescu a consemnat în ultima declarație de avere, publicată în 2024, economii în cuantum de aproximativ 100.000 de lei și suma de 23.000 de euro acordată ca împrumut unei persoane fizice. 

Procurorul Grigorescu nu deține în proprietate niciun imobil sau autoturism, potrivit declarației de avere. În 2024 a raportat venituri salariale în sumă totală de 296.853 lei.

Cine candidează pentru funcția de procuror-șef al DIICOT:

Alina Albu

Actuala șefă a DIICOT, Alina Albu, este singurul procuror de rang înalt care candidează pentru un nou mandat. Potrivit CV-ului său, în 1996 Alina Albu a absolvit Facultatea de Științe Juridice și administrative – specializarea Drept de la Universitatea „Spiru Haret”. Între 2008 și 2010 a făcut un masterat la Univesitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Alina Albu este procuror din anul 1997, când a debutat la Parchetul din Lehliu Gară, județul Călărași. Lucrează în DIICOT din februarie 2008. Până în 2015, a condus Biroul de combatere a infracțiunilor de violență din DIICOT, trecând apoi la Serviciul de prevenire și combatere a criminalității organizate. Ea este procuror-șef delegat al acestui serviciu din DIICOT.

Alina Albu a lucrat în dosare cunoscute precum Clanul Clămparu, crimele de la Caracal sau Academia Infractorilor. Tot ea a început dosarul fraților Sile și Nuțu Cămătaru, finalizat ulterior de procurorul Marian Sântion.

La capitolul proprietăți, Alina Albu deține o casă în Cornetu, două suprafețe de teren în județele Argeș și Ialomița și trei autoturisme. Șefa DIICOT nu are economii în conturi, în schimb a raportat datorii de peste 300.000 de lei în ultima declarație de avere.  În 2023, Alina Albu a câștigat din salarii și drepturi restante 398.596 lei.

Ioana Bogdana Albani

Absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității Titu Maiorescu,  Albani a debutat ca procuror în 1997 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1. Ulterior, a promovat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, respectiv Parchetul General. Începând cu anul 2001, și-a desfășurat activitatea în structurile de combatere a criminalității organizate din Parchetul General, respectiv DIICOT. 

De-a lungul anilor, a ocupat mai multe funcții de conducere în structura centrală a DIICOT, iar din 2016 este procuror șef adjunct al DIICOT. 

La capitolul avere, potrivit ultimei declarații, Ioana Albani deține un apartament și două mașini. În 2024 a raportat economii în cuantum de 166.547 de euro și 509.895 lei. Veniturile salariale totale încasate de Ioana Albani în anul 2023 s-au ridicat la 314.516 leu.

Antonia Diaconu

Șefa DIICOT Pitești, Antonia Diaconu, este unul dintre cei cinci candidați pentru funcția de procuror-șef DIICOT.

Copreședintă a Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor, Antonia Diaconu a fost unul dintre inițiatorii scrisorii de susținere a magistraților care au vorbit în documentarul Recorder „Justiție capturată”, demers care a adunat semnăturile a aproape 1.000 de magistrați din întreaga țara.

La scurt timp după ce Ministerul Justiției a anunțat lista procurorilor înscriși pentru conducerile celor trei mari parchete, Antonia Diaconu a vorbit într-o postare pe Facebook despre candidatura sa. 

„Justiția există pentru oameni, iar oamenii au dreptul la adevăr, explicații și curaj din partea celor care o înfăptuiesc. Vreau să spun clar, de la început, că sunt pe deplin conștientă de modul în care este organizată această procedură, totuși consider că nu ne mai putem limita la constatări și critici, iar, la un moment dat, responsabilitatea profesională impune și acțiune. Am vorbit și scris despre problemele din justiție încă din 2018. Le-am semnalat public, le-am analizat și am suportat consecințele. În aceste condiții, consider că este de datoria mea să fac un pas concret atunci când există această posibilitate”, a scris Antonia Diaconu.

Procurorul a subliniat și care sunt principalele direcții pe care se va baza proiectul ei de management: justiția trebuie să se întoarcă spre cetățean, în slujba căruia se află, nu spre statistici sau rapoarte care arată bine exclusiv pe hârtie. Antonia Diaconu subliniază că în fața cantității trebuie să primeze calitatea, prin dosare solide, coerente, cu impact real. De asemenea, comunicarea publică, spune aceasta, „trebuie regândită profund, profesionalizată și asumată, astfel încât să fie proactivă, onestă și explicativă”. 

Potrivit declarației de avere, Antonia Diaconu are în proprietate o casă în județul Argeș și două autoturisme (o Mazda și un Matiz). Pentru anul 2023 nu a raportat datorii, dar nici economii. Salariile încasate în 2023 au însumat 268.851 lei.

Codrin Horațiu Miron

Numele șefului DIICOT Timișoara, Codrin Horațiu Miron este vehiculat ca fiind favorit pentru obținerea funcției de șef DIICOT.

În prezent, șef al structurii Timișoara a DIICOT, procurorul Miron are o vechime în sistem de 29 de ani. Și-a început cariera la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, iar de-a lungul anilor a condus structuri ale DIICOT Arad și Timișoara.

Procurorul Miron deține două apartamente în Arad și două autoturisme, cumpărate în 2022 și 2024. În ultima declarație de avere, a raportat economii însumând 29.000 lei și 237.697 lei fonduri de investiții, iar la capitolul datorii 70.000 de euro și 49.000 lei.

În 2023, Codrin Horațiu Miron a câștigat 350.000 din salarii și 9.000 de lei din activitatea didactică prestată la Institutul Național al Magistraturii, respectiv Universitatea Babeș Bolyai, acolo unde șeful DIICOT Timișoara a obținut în 2020 titlul de doctor.

Bogdan Pîrlog

Procurorul militar Bogdan Pîrlog este singurul magistrat care candidează pentru două funcții: cea de procuror general și cea de procuror șef DIICOT.

Bogdan Pîrlog a fost vizat de un număr record de acțiuni disciplinare ale Inspecției Judiciare în ultimii ani. Cu 21 de acțiuni disciplinare împotriva sa, Pîrlog deține recordul european în materie de acțiuni disciplinare. În luna ianuarie, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul lui Bogdan Pârlog, prim-procurorul Parchetului Militar București, și a menținut decizia luată în iunie 2025 de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) de a-l sancționa pe acesta cu diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de trei luni, pentru că nu ar fi respectat un ordin emis de procurorul ierarhic superior. 

Pîrlog a debutat în procuratură în 2001, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. În 2006, a ajuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, iar după doi ani și-a continuat activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. În 2010 a fost detașat în cadrul misiunii EUPOL Afganistan în funcția de Expert UE. După trei ani a revenit la PT București.

În 2018, Bogdan Pîrlog a devenit procuror militar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar București, unde a ocupat și funcția de prim procuror până la sfârșitul anului trecut. 

Este lider al Asociației „Inițiativa pentru Justiție”, o organizație profesională care reunește aproximativ 100 de procurori din România.

La capitolul avere, Bogdan Pîrlog  nu deține niciun imobil în proprietate, are în schimb șapte hectare de teren în județele Harghita și Brașov și trei autoturisme. În conturi, Pîrlog are economii în cuantum total de 150.000 de lei. Potrivit ultimei declarație de avere, în 2023 fostul șef al Parchetului Militar București a câștigat 361.408 lei din salarii și drepturi salariale restante.

Politică
procurori

februarie 10, 2026 0 Comentariu
Investigație Justiția în Chirie. Milioane de euro anual pentru chirii. Legături între proprietarii spațiilor și persoane cu conexiuni politice
de Steliana Costea
Instanțele, parchetele, autoritățile subordonate Ministerului Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii plătesc anual peste 15 milioane de euro pentru chirii. O parte dintre spații aparțin unor firme sau persoane cu legături politice ori probleme penale, potrivit unei investigații Public Record.

Cea mai scumpă chirie este cea a Registrului Comerțului, care cheltuie anual peste trei milioane de euro pentru sediile din București și pentru oficiile județene. 

Urmează Înalta Curte de Casație și Justiție, care plătește peste două milioane de euro anual pentru un singur sediu temporar, potrivit Public Record.

Curtea de Apel București este pe locul trei în topul chiriilor, cheltuind peste un milion de euro pentru două secții ale Tribunalului București și arhivă. 

Un sediu DNA, lângă plaja Neversea

DNA, DIICOT și parchetele din România cheltuie anual peste 2,7 milioane de euro pe chirii. 

Sediul de pe Lipscani, unde funcționează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București costă 74.000 de euro pe lună. Firma care deține clădirea este Geres Real Estate și este administrată de o companie cu legături cu Ion Țiriac.

Direcția Națională Anticorupție din Constanța are sediul foarte aproape de plaja Neversea, pentru care plătește lunar 9.000 de euro pentru clădire.

Cine încasează banii

În unele cazuri, banii pentru sediile închiriate ajung la oameni cu probleme penale sau conectați politic, potrivit sursei citate. 

Spre exemplu, chiria pentru sediul de la plajă al DNA Constanța este plătită către Chirața Borună, un notar cunoscut din Constanța, care a fost cercetată în mai multe dosare penale, soluționate cu netrimitere în judecată.

DNA a transmis, potrivit Public Record, că „are în vedere relocarea din imobilul închiriat, după finalizarea lucrărilor de construire a noului sediu, proiect realizat prin intermediul Companiei Naționale de Investiții”. Totodată, a adăugat că simpla existență a unui dosar penal „nu reprezintă, în sine, un criteriu legal de excludere de la participarea la licitație.”

Și DIICOT Cluj plătește chirie unui proprietar trimis în judecată pentru luare de mită: Sorin Dănăilă primește lunar, împreună cu soția, 7.000 de euro, pentru sediul în care funcționează instituția.

La Brașov, Curtea de Apel funcționează din 2020 într-un sediu închiriat pe strada Poienelor, pentru care plătește peste 48.000 de euro pe lună firmei Aldar Rezidențial SRL. Compania a avut anterior un dosar pentru evaziune fiscală: administratorul a înregistrat facturi fictive și a produs un prejudiciu de aproximativ 60.000 de lei, descoperit de ANAF în 2012.

Dincolo de problemele penale, Public Record dezvăluie că unele sedii sunt închiriate de la firme sau persoane cu legături politice.

De exemplu, sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova este închiriat cu peste 7.000 de euro lunar. Banii ajung la firma Reysol, deținută în mare parte de Pavel Badea, care în 2016, a candidat din partea PNL pentru postul de primar al Craiovei, însă și-a dat demisia din fruntea filialei de partid după ce a pierdut. 

Ce spune ministrul Justiției

Radu Marinescu, ministrul Justiției, a fost întrebat de Public Record dacă are un plan de reducere a cheltuielilor cu chiriile și cum comentează faptul că o parte din bani ajung la persoane sau firme cu probleme penale. 

Ministrul a spus că încearcă să reducă aceste costuri prin investiții în sedii proprii – aflate în diverse stadii de execuție sau proiectare – finanțate din bugetul de stat, prin Compania Națională de Investiții și din împrumuturi de la Banca Mondială. De asemenea, a precizat că Ministerul Justiției nu are date despre chiriile plătite de parchete și că fiecare instituție în parte este responsabilă de închirierea spațiilor.

Marinescu nu a comentat faptul că o parte din suma plătită de stat pentru aceste chirii ajunge la persoane sau firme cu probleme penale.

Actualitate
justitie in chirie

februarie 10, 2026 0 Comentariu
ANAF a găsit o „gaură” de aproape 2,5 milioane de euro la o firmă care exploata agregate minerale
de Steliana Costea
Inspectorii Antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) au finalizat în aceste zile o serie de verificări la un operator economic din județul Giurgiu, activ în extracția și comercializarea agregatelor minerale. Aa constatat că acesta se sustrăgea de la plata impozitului pe profit și TVA în valoare totală de 12.466.395 de lei.

Agregatele minerale sunt materiale formate din particule de rocă sau minerale (nisip, pietriș, balast, piatră spartă etc.), obținute natural sau prin concasare (spargere) mecanică. În construcții, agregatele minerale se folosesc ca „schelet” al betoanelor, mortarelor și asfaltului, peste care se adaugă liantul (ciment, bitum) pentru a obține un material rezistent.

Controlul ANAF a vizat activități desfășurate de societatea comercială în cauză în ultimii 3 ani, iar pentru recuperarea prejudiciului au fost dispuse măsuri asigurătorii asupra bunurilor firmei, precum și demersuri pentru recuperarea redevențelor datorate exploatării fără permis.

Inspectorii Antifraudă au verificat operatorul economic care desfășura activități de extracție a pietrișului și nisipului, extracția argilei și caolinului, precum și producția și comercializarea de agregate minerale (balast, nisip, pietriș) în județul Giurgiu. Ca urmare a verificărilor, s-a constatat că societatea s-a sustras de la plata impozitului pe profit și TVA în sumă totală de 12.466.395 lei.

Astfel, verificările au arătat că, în perioada august 2022 – mai 2024, operatorul economic a exploatat și comercializat 500.692 mc de agregate minerale (echivalentul a 811.121 tone) fără înregistrarea acestora în evidența contabilă. Din vânzarea acestor agregate, societatea a obținut venituri totale de 32.406.372 lei, fără declararea veniturilor, prejudiciind bugetul de stat cu 11.342.231 lei, din care 6,15 milioane lei TVA de plată și 5,18 mil. lei impozit pe profit.

În luna aprilie 2025, aceeași societate a vândut două imobile din patrimoniu fără a declara și achita impozitul pe profit și TVA aferente, în sumă totală de 1.124.164 lei (670.741 lei impozit pe profit și 453.423 lei TVA).

De asemenea, inspectorii Antifraudă au constatat că firma respectivă a exploatat agregate minerale fără permis valabil, acesta fiind expirat din 17.06.2023. Astfel, au fost luate măsuri pentru recuperarea redevenței aferente cantității exploatate (500.692 mc), estimată la 1.401.938 lei.

Pentru recuperarea prejudiciului, au fost dispuse măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând societății verificate.

Actualitate
anaf, verificari

februarie 10, 2026 0 Comentariu
Cât a costat extrădarea oligarhului Plahotniuc din Grecia și cine suportă cheltuielile
de Steliana Costea
Extrădarea oligarhului Vladimir Plahotniuc din Grecia în Republica Moldova a costat aproape 100.000 de lei moldovenești, adică echivalentul a 5.000 de euro, bani pe care urmează să-i achite inculpatul, conform procurorului care gestionează cazul furtul miliardului în care acesta figurează.

În data de 9 februarie a avut loc o nouă ședință de judecată în dosarul „Furtul Miliardului”, dar inculpatul Vladimir Plahotniuc a lipsit. Procurorul anticorupție Alexandru Cernei a prezentat instanței acte privind extrădarea acestuia, inclusiv suma cheltuită în acest sens.

,,Am depus o cerere prin care am solicitat să fie anexate acte care confirmă cheltuielile de extrădare, aproximativ 100 de mii de lei”, a explicat acuzatorul. 

Alexandru Cernei a mai afirmat că „legea prevede că achită inculpatul cheltuielile respective”, subliniind că acest lucru este valabil în cazul în care va fi condamnat.

„Adevărul” l-a contactat pe Lucian Rogan, apărătorul lui Vladimir Plahotniuc, pentru a-l întreba dacă ultimul va returna banii cheltuiți pentru extrădarea sa, dar până la publicarea acestui articol, nu a primit un răspuns.

Mai multe anchete penale

În cazul în care i se va demonstra vinovăția în dosarul privind furtul miliardului, oligarhul Vladimir Plahotniuc riscă o pedeapsă de până la 20 de ani de închisoare. Între timp, Vladimir Plahotniuc se află după gratii, fiind deținut în Penitenciarul nr.13 din centrul Capitalei țării vecine.

Totodată, acesta este acuzat de ,,abuz de serviciu în interesul unei organizații criminale și spălare de bani, în cadrul unei cauze penale inițiate de Procuratura Generală în octombrie 2021, legată de „procurarea frauduloasă a blanchetelor pentru pașapoarte”.

De asemenea este cercetat într-o cauza penală pornită ,,de Procuratura Anticorupție în anul 2022, în care este învinuit de corupere pasivă, această cauză fiind ulterior conexată la dosarul penal cunoscut drept „Kuliok”. În această anchetă, Vladimir Plahotniuc i-ar fi oferit până la un milion de dolari lui Igor Dodon când era la conducerea Republicii Moldovei. În schimbul mitei, prorusul Igor Dodon s-ar fi angajat să întreprindă mai multe acțiuni, printre care lipsirea de răspundere penală a lui Vladimir Plahotniuc pe teritoriul Federației Ruse, acuzații pe care Dodon le neagă.

În același timp, Vladimir Plahotniuc figurează cu ,,statut de învinuit și în cauza penală „Metalferos”, retrasă de la PCCOCS, în cadrul căreia i se impută crearea și conducerea unei organizații criminale, escrocherie și spălarea banilor”.

Extrădat anul trecut 

În data de 25 septembrie 2025, oligarhul Vladimir Plahotniuc a fost extrădat din Grecia în Republica Moldova, fiind adus în cătușe pe cale aeriană, la șase ani de la fuga sa din țara vecină.

În timpul reținerii sale, precum și în cadrul descinderilor de la Atena, unde se ascundea de autoritățile judiciare, au fost depistate 11 pașapoarte emise de diferite state sub identități false, printre care Antohe Mihai, Al Shaheen Fereyduon sau Kirsanov Stanislav. De asemenea, oligarhul deținea și patru cărți de identitate, printre care două ar fi fost eliberate de autoritățile române. Oligarhul neagă acuzațiile. 

Politică
extradare, plahotniuc

februarie 9, 2026 0 Comentariu
PSDul AURit, sau arta de a te salva prin incendiere, de frica lui Bolojan
de Eugen Cișmașu
PSD nu mai guvernează. Se apără. Nu mai propune. Se baricadează. Iar alianța cu AUR nu e un accident de traseu, ci adevărul spus pe față: când ești pus să alegi între reformă și prăbușire controlată, alegi prăbușirea, cu condiția să rămâi la masă.

În România coexistă, de mai bine de trei decenii, partide care câștigă alegeri și partide care le pierd, partide care primesc voturi de niciunde și partide suferind de permanente hemoragii de oamenii și idei. Partidele astea colaborează, se combat, încheie sau rup alianțe, conviețuiesc, supraviețuiesc. Recent, a apărut oficial și partidul care, simțind că i se apropie nota de plată, a decis să dea foc restaurantului. PSD-ul. Al cărui Cârmaci de conjunctură, Sorin Grindeanu, a ales să se șpreieze cu benzină pe lângă torțele dacice ale AUR-ului, cu zâmbetul omului care știe că fumul gros ascunde mai bine mizeria.

Ceea ce se întâmplă acum cu PSD nu este o strategie. Strategiile presupun un scop public, o viziune, o minimă legătură cu interesul general. Aici vorbim despre un instinct de conservare al clicii, declanșat de apariția unui pericol real. Normalitatea administrativă. Cu alte cuvinte, Ilie Bolojan.

Pentru PSD-ul lui Grindeanu, Bolojan nu e un adversar politic. E un eveniment traumatic. Un om care vorbește despre tăieri, reguli, evaluări și funcționari care muncesc. Un om care nu înțelege ”echilibrul” ca pe o împărțire de sinecuri și nu confundă stabilitatea cu liniștea hoților. În fața acestui pericol, partidul nu caută să se reformeze. Ar fi dureros. Caută să se murdărească definitiv, sperând că nimeni nu va mai putea face diferența.

De aici idila cu AUR. Sau amantlâcul promiscuu. Nu o alianță, nu o convergență, nu un proiect comun. Ci o împerechere în mocirlă. Un sărut bălos între cei care urăsc exact același lucru. Anume instituțiile care funcționează.

AUR urlă împotriva ”sistemului”. PSD îl jefuiește. Sinergia e perfectă. Unii sparg vitrina, ceilalți golesc casa. Iar Grindeanu, contabilul panicat al partidului, ține evidența. Câte mandate mai ies, câte funcții se mai salvează, câte dosare mai pot fi amânate.

Să fim onești până la capăt. PSD nu se apropie de demagogie și de populismul zbierat pe rețele din greșeală. O face din instinct și dintr-un calcul rece. Demența pseudo-suveranistă e utilă. Produce zgomot. Radicalizează discursul. Anulează nuanțele. Într-un peisaj isterizat, nimeni nu mai întreabă de bugete, performanță sau reforme. Se urlă. Se flutură steaguri. Se invocă ”trădări”, se lapidează ”trădători”. Iar între două zbierete, se mai fură un pic.

PSD nu trece în prezent printr-o criză de leadership, ci tocmai își semnează actul de capitulare morală. Un partid care a avut puterea absolută ani la rând refuză să accepte un lucru elementar: că vine vremea în care trebuie să dai socoteală. Și, în loc să se pregătească pentru asta, preferă să tragă țara după el într-o zonă în care regulile nu mai contează.

Grindeanu nu construiește o majoritate. Construiește un baraj de noroi împotriva ordinii. Un dig improvizat din populism, resentiment și extremism, menit să oprească instaurarea normalității în Palatul Victoria.

Iar dacă asta înseamnă să legitimezi discursul extremist, să trivializezi democrația și să compromiți definitiv ideea de guvernare responsabilă, cu atât mai bine. Pentru că, în logica supraviețuirii de partid, țara e un detaliu negociabil.

PSD nu mai guvernează. Se apără. Nu mai propune. Se baricadează. Iar alianța cu AUR nu e un accident de traseu, ci adevărul spus pe față: când ești pus să alegi între reformă și prăbușire controlată, alegi prăbușirea, cu condiția să rămâi la masă.

Restul e fum. Și focul deja arde.

Actualitate
alianta, aur, incendiere, psd, sorin grindeanu, suveranism