barikada.ro

Blog

  • Democraţia, omul şi sistemul


    logo


    breaking news




    Democraţia, omul şi sistemul
    martie 7th, 2017 | by Catalin Marin

    Democraţia, omul şi sistemul
    Politică

    0

    N-am agreat niciodată „sistemul”, dar  față de membrii înflăcărați și remorele acestuia, am nutrit dintotdeauna silă. Prin sistem nu mă refer la politicieni. Treaba asta cu politicianul e așa o scorneală. Nu Ceaușescu este responsabil de ce s-a întâmplat înainte de ’90, chiar dacă a fost singurul tras la răspundere. Am eu așa o ipoteză că tendința naturală a oricărui sistem este către distopie, fie acel sistem statul, o fabrică sau o corporație. Walmart are mai mulți angajați decât are Slovenia populație, dar nici un angajat Walmart nu-și pune problema de a vota consiliul director. Deci omul poate suporta fără probleme dictatura, atâta timp cât îi sunt îndeplinite anumite necesități și așteptări. La urma urmei, preferi o dictatură în care ai de toate sau o democrație săracă?

    Omul de rând are gândirea fetei de provincie care speră să se mărite bine. Dragostea e fason, libertatea e moft, foalele’s baza. Toate maimuțele o făceau curvă pe Columbeanca, dar mai mult din invidie decât din apartenență la vreun cadru moral. Nu de alta, dar nu văd cum aderarea la un cadru moral pertinent, te-ar îndreptății să etichetezi alegerile oamenilor, în contextul în care alegerea lor nu te afectează câtuși de puțin. E ca și cum m-ai eticheta pe mine bășinos fiindcă mă vezi halind fasole, deși mata nu locuiești nici măcar în același cartier cu mine. Mămucile din sărmănie își visează fetele măritate cu italieni: „n-are nimic mamă dacă te mai bate, că și pe mine mă mai atingea tac’tu, da’ are bani, casă, mașină, nu trebuie să te chinui ca mine”. Așa judecă omul așteptător la coadă și în ceea ce privește sistemul. Vorba unui prieten: „dacă oprimarea ar fi cauza principală a revoltelor, oamenii s-ar revolta tot timpul”. Când foamea face legea în sistemul de valori și se suprapune cu iluzia lumii juste, Ion al Glanetașului  face tot posibilul să se descurce, iar dacă nu poate lua pământ sau mai ales dacă e prea leneș să-l muncească, se înscrie pe la partid sau se subscrie la servicii. La fel era și pe vremea lui Ceașcă, activiștii și turnătorii n-au dispărut ca specie. SRI-ul și Partidele nu sunt altceva decât piramide Multi-Level-Marketing, diferă doar puțin discursul, conceptul e același. Generația de Millenials nu prea are treabă decât la nivel adolescentin cu aceste fenomene, dar se agită ca spray-ul prin ONG-uri cu mofturi „indie” și „anti-establishment” gonind după idealuri rupte de realitate, formând mișcări cu viteză zero și accelerație din părți.

    Sistemele piramidale sunt susținute de baze, nu de vârfuri. Zicea Orwell „If there is hope, it lies in the proles” („Dacă există speranță, atunci ea stă în proli” na. Prolii erau masa majoritară). Avem acest „Dacă”, mare cât fundul lui Nicky Minaj. Observația e mai mult o ironie, un clopoțel la gâții mâții. Puterea presei e iarăși o duioșie stearpă, și de-ar fi complet liberă și ultra-competentă, informarea maselor e o amăgire. Presa scrie, masele țipă contra sau pro și cam atât, oricum masele urmează voci, rareori argumente. Toate aceste lucruri se regăsesc oriunde, chiar și în Țara Câinilor cu Covrigi în Coadă.

    Democrația prin structurile ei, nu face decât să baleieze puterea asupritoare, fiindcă trebuie să fie foarte clar oricui, puterea este prin definiție asupritoare, inclusiv cea a presei. Lumea este un experiment de tip Standford cu 7 miliarde de subiecți, din care tartorele cel mare e cel mai adesea unul mic. Vișinescu l-a depășit pe Ceaușescu, capii de lagăre naziste au fost mai crunți decât însuși Hitler.

    Îmi propusesem cândva să scriu o nuvelă „Remora roz”, o scriitură despre ascensiunea și declinul unui „asistent de călău” comunist. Dar ce folos? Unii citesc și zic: „are dreptate!” Fiindcă le confirm cele adevărate în mintea lor, alții citesc și zic: „ce prostie!” fiindcă le infirm cele adevărate în mintea lor. Scriu pentru că îmi închipui că ar fi mai rău dacă nu s-ar mai scrie deloc, scriu așa de întreținere.

    Unii se tem de dictatura SRI-DNA, alții se tem de dictatura PSD. Pe scurt, toată lumea se teme, adică sistemul obține ce vrea. Nu știu ce om lucid, onest și inteligent poate publica material alarmist. Că îmi vine să zic: dacă tot trebuie să vă temeți de ceva atunci mai bine să vă fie frică doar de Dumnezeu, dar la îndemnul ăsta omul postește și se bisericește cel mult, nu pricepe că e un îndemn la curaj. Și dacă tot am ajuns la Dumnezeu, iată alt părtaș al sistemului care speculează la maxim nevoia de apartenență a omului, asuprind, ca orice putere și chinuind cele mai sensibile vulnerabilități. Și fiindcă tot spuneam că orice sistem e făcut din oameni, conchid: „homo homini lupus”, deși faptul jignește lupul, el un animal cu o oarecare noblețe.

    Dragilor, treaba cam pute, ne miroase și ne uităm în jur, de parcă altul ar fi eliberat vântul pe calea dindărătului. Sistemul suntem noi, fiecare votant sau nevotant, activist sau „pasivist”, intelectual sau agramat, antreprenor sau zilier, angajat sau liber profesionist.

    Am citit zilele astea un articol despre cum 61% din oameni se prefac la locul de muncă pentru a se integra. Cred că e de la sine înțeles că acești oameni nu renunță la identitate doar la locul de muncă și că fac asta în mai toate aspectele vieții. Aș zice că asta e prima trăsătură a asupritului, compromiterea identității, asta îl face să întrețină cvasi-involuntar un sistem sau altul, prin propria ființă. Iată problema, soluția o găsești singur fiindcă înafara sistemului poți fi doar tu.

    Share62 Tweet +1 Share PinShares 62


    democratie dna integrare manipulare popor psd sistem sri statul sunt eu

    Recent Posts

    • COVAȘĂ LAURA – LENUȚA – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ: Anunț comercializare pepeni verzi

      0

      Anunțuri
      august 18th, 2019

      COVAȘĂ LAURA – LENUȚA – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ: Anunț comercializare pepeni verzi

      COVAȘĂ LAURA – LENUȚA – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, beneficiar proiect finanțat cu fonduri europene nerambursabile…Read More



    Recent Posts


    COVAȘĂ LAURA – LENUȚA – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ: Anunț comercializare pepeni verzi

    18
    Aug 2019

    COVAȘĂ LAURA – LENUȚA – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ: Anunț comercializare pepeni verzi


    Anunțuri
    COVAȘĂ LAURA – LENUȚA – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, beneficiar proiect finanțat cu fonduri europene nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală…


    VIDEO! Tragedie lângă Urziceni: bătrân de 73 de ani incendiat de concubină la Manasia!

    14
    Aug 2019

    VIDEO! Tragedie lângă Urziceni: bătrân de 73 de ani incendiat de concubină la Manasia!


    Actualitate
    Marți, 13 august, după miezul nopții, un cetățean a alertat poliția prin intermediul serviciului 112. Omul sesiza că vecinul său, Radu Vasilescu, în vârstă de 73 de…


    Recent Posts


    Categorii



    Youtube

    Facebook

    Instagram



    © 2019 Barikada. All Rights Reserved.



  • România scumpă: Alison Hayes închide fabrica de la Urziceni

    Compania Alison Hayes, cel mai mare producător de textile din România după cifra de afaceri din 2015, a decis închiderea fa­bricii din Urziceni unde lu­crea­ză în prezent circa 350 de croitorese şi cusătorese. Creşterea salariului minim, infrastructura proastă şi efectele Brexitului sunt principalii factori care au determinat închiderea fabricii de la Urziceni, relatează Ziarul Financiar

    Majorarea costurilor de producţie prin creş­terea salariului minim precum şi deprecie­rea lirei sterline ca urmare a Brexitului au de­ter­minat închiderea fabricii, spun acţionarii com­paniei. Alison Hayes, o companie cu un to­tal de aproape 1.400 de salariaţi în două fa­brici şi un birou de design, lucrează doar cu cli­enţi din Marea Britanie. „Nu suntem împotriva creşterii salariului mi­nim din Romania, ba chiar credem că este prea mic dacă ne uităm la Europa. Totuşi, dacă luăm în calcul majorările acestuia, taxele prea mari şi lipsa de infrastructură, atunci realizăm că avem un cost de producţie prea mare în Romania”, spune Nicolas Georghiades (45 de ani), directorul operaţional al Alison Hayes şi unul dintre acţionari.

    Producătorul, care mai deţine în oraşul din ju­deţul Ialomiţa un centru de design de 220 de oa­meni, este cel mai mare angajator din Urzi­ceni. Oraşul am­pla­sat la doar 60 de kilometri de Bu­cureşti numără circa 15.000 de locuitori. „Doar producţia o închidem, deci vom re­nunţa la 350 de angajaţi. Răman restul de 200-220 de oa­meni.” O altă fabrică, cea din Bu­zău, va prelua o parte din co­menzi. Restul vor fi tranferate la subcontractori.

    Nicolas Georghiades spune că la Urziceni cro­itorii şi cusătorii primeau 1.800 – 2.000 de lei brut (1.300 – 1.435 de lei net). Aici erau rea­lizate ce­le mai scumpe şi complicate produse.

    De re­gulă în industria textilă salariile plă­tite sunt de mul­te ori apropiate de salariul mi­nim. Pe piaţa lo­cală salariul minim brut a ajuns începand cu acest an la 1.450 de lei (1.065 de lei net) după o no­uă majorare. Salariul minim pe eco­nomie a fost majorat de opt ori în ultimii doisprezece ani.

  • Cronica unei coliziuni cu final aşteptat

    În ”Collide”, Casey (Nicholas Hoult) este nevoit să își reviziteze trecutul întunecat ca să o salveze pe femeia iubită – un set up uzat dar britanicul Eran Creevy pare un om de film capabil să escaladeze stereotipurile. Ce-a de-a doua încercare a sa ca regizor, ”Welcome to the Punch” este o poveste despre asocierea dintre erou și nelegiuit, un cadru potențial banal, dar care a dus la un film de acțiune reconfortant de fluent. Următorul său film, prezentul ”Collide”, scris împreună cu F. Scott Frazier (XXX: the Return of Xander Cage) promite să fie un alt thriller/film de acțiune omogen al regizorului.

    Alături de Hoult, în film îi mai regăsim pe Felicity Jones-unii zic că într-un rol sub potențialul său-, Sir Ben Kingsley și Sir Anthony Hopkins, o distribuție impresionantă. Creevy, care a fost producător asistent pentru ”Layer Cake” al lui Matthew Vaughn, nu are numai ochi pentru acțiune, ci și pentru interpretare. În  ”Welcome to the Punch” de pildă, prestația actoricească devine tot mai convingătoare pe măsură ce piesele se așează în puzzle, fără să ne dea impresia de”reașezare pe parcurs”.

    Scena în care Casey încearcă marele jaf este însă, cam îngrijorătoare – un moment luminat sumbru și supraîncărcat de efecte speciale. Din fericire, restul acțiunii pare să conțină accidente cât de cât ”veritabile” și cascadorii adevărate, grație prestației celor 21 de cascadori. O scenă de urmărire pe Autobahn adusă la viață doar prin efecte speciale este ultimul lucru pe care vor să îl vadă amatorii de filme de acțiune dar constatăm că regizorul e capabil să creeze pe alocuri și acțiune tangibilă, ”pământeană” și asta e promițător.

    Poate că filmul ar fi avut mult de câștigat dacă Kingsley și Hopkins ar fi împărțit o scenă. E frustrant și chiar paradoxal să constați că, deși în distribuție există două legende, ele nu ajung să fie puse față în față, într-o scenă memorabilă, a la ”Heat”. Ben Kingsley se distrează de minune în film, adesea fiind plin de umor când își dă drumul ca personaj negativ sau impredictibil. Da, zic unii, joacă o altă față a Mandarinului dar actorul a făcut limpede niște alegeri curajoase în pielea lui Geran-traficantul de droguri.

    Și lui Anthony Hopkins i se reproșează o impersonare resuscitată a lui Hannibal Lecter dar realitatea este că avem doi antagoniști interpretați cu măiestrie care îl pun pe Hoult într-o veritabilă joacă de-a șoarecele și pisica. Și în ciuda celor nouă vieți, acestuia îi lipsește, din perspectiva unor opinenți, charisma necesară unui protagonist masculin. În sensul că nu reușește să fie mereu convingător ca leading man, ca un erou badass, dispus să facă totul pentru a-și salva iubita.

    Distribuția dovedește că are ce arăta și ne menține interesul în ciuda raporturilor nedezvoltate dintre personaje. Avem povestea de dragoste prea ”napolitană”  (scenariu de clasă C, zic unii!), avem gafe stilistice iar unele dialoguri sunt stupide (dacă nu revoltătoare!) lăsând impresia că există doar ca material de umplutură, ca filmul să ajungă la lungimea necesară. Însă acțiunea se derulează în forță și ne rămâne puțin timp de gândire sau de cârcoteală, deși întrezărim, cumva, linia de sosire 99 de minute mai tarziu.

    Coloana sonoră cuprinde 12 piese pop compuse de Ilan Eshkeri și este interesantă, rece, omniprezentă, potențând acțiunea. Unul din posterele filmului arată așa de rău (valiză disproporționată, mașini zburând nerealist prin aer) încât e imposibil să nu-ți placă!

    Dacă sunteți amatori de divertisment pur, luați bilet cu încredere. Joel Silver este producătorul filmului (”Die Hard”, ”Lethal Weapon”, ”Matrix”) și aste e o garanție că așteptările voastre cu privire la calitatea scenelor de acțiune din ”Collide” vor fi satisfăcute.

  • Brâncuşi cu preemţiune pentru stat

    Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Ionuţ Vulpescu, a declarat, miercuri, că ori de câte ori sculptura „Cuminţenia Pământului” va fi scoasă la vânzare, statul poate să îşi exercite dreptul de preempţiune.

    „În Parlament, au fost respinse cele două ordonanţe. Există o Hotărâre de Guvern dată de Guvernul Cioloş, prin care oamenilor li se vor restitui până la 31 decembrie 2017 donaţiile. Guvernul Cioloş recunoaşte prin această hotărâre eşecul. Au fost două expertize a căror conciliere a dus la suma de 5 milioane de euro. Eu când am plecat în decembrie 2015, nu ştiu ce s-a întâmplat pe piaţa de artă pentru că între decembrie şi februarie s-a ajuns de la 5 la 11 milioane. Ori de câte ori sculptura va fi scoasă la vânzare, statul poate să îşi exercite dreptul de preempţiune”, a declarat ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Ionuţ Vulpescu.

    Directorul Muzeului Naţional de Artă Modernă – Centrul de Creaţie Industrială/ Centrul Pompidou din Paris, Bernard Blistene, consideră că ar trebui reluate eforturile din campania de achiziţie a statuii lui Constantin Brâncuşi, Cuminţenia Pământului.

    Bernard Blistene a declarat, la Cluj-Napoca, într-o conferinţă de presă, că românii care sunt bogaţi, dar şi cei care nu sunt, ar trebuie să contribuie pentru că şi în Franţa au avut loc campanii similiare privind anumite opere ale patrimoniului naţional, care sunt simbolice, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Evident, Brâncuşi este cel mai mare sculptor al secolului al XX-lea, deci nu am nicio ambiguitate, nu mă feresc să fac această afirmaţie. (…) Noi avem miracolul de a fi moştenit din punct de vedere istoric şi pentru că a venit, trăit şi murit în Franţa, noi am moştenit acest atelier al său. Şi mi se pare miraculos că aveţi la Târgu Jiu aceste opere şi aveţi şi posibilitatea de a avea această sculptură, Cuminţenia Pământului. Da, într-adevăr, a devenit extrem de scumpă, dar în acelaşi timp este şi o moştenire naţională, care ar trebui să mobilizeze oamenii. Chiar dacă, din păcate, nu au reuşit, cred că ar trebui să se reia eforturile, pentru ca oamenii, românii care sunt bogaţi, dar şi cei care nu sunt, să contribuie pentru că şi noi am făcut asta în Franţa cu anumite opere ale patrimoniului nostru, care sunt simbolice. Este fundamental să reuşiţi în aceste eforturi”, a spus Blistene.

    Pe 25 ianuarie, comisia de buget a Camerei a respins OUG 10/2016 privind achiziţionarea sculpturii „Cuminţenia Pământului”, deputaţi adoptând un amendament care prevede că efectele juridice produse de ordonanţă în perioada aplicării se menţin, astfel donatorii îşi vor putea recupera banii.

    „Aş vrea să fac un amendament pe care şi-l asumă grupul PSD şi dacă doresc şi alţi colegi lista rămâne deschisă, pe lângă respingerea OUG 10 să venim cu un articol care să spună aşa: «efectele juridice produse în perioada de aplicare a OUG nr. 10/2016 cu completările aduse prin OUG nr 19/2016 precum şi cele produse de actele subsecvente emise în aplicarea acestora se menţin», pentru că toţi oamenii aceia care au donat bani sau au încheiat contracte au fost de bună-credinţă şi au beneficiat de nişte efecte juridice la momentul acela. Ei au dreptul să primească banii înapoi şi efectele juridice se menţin pentru că ei au făcut acest lucru cu bună-credinţă, pornind de la idea că se vor strânge banii şi lucrurile vor fi în regulă”, a declarat atunci preşedintele Comisiei de buget, deputatul PSD Leonardo Badea.

    Membrii comisiei au votat cu o singură abţinere adoptarea amendamentului şi respingerea OUG 10/2016.

    De asemenea, comisia a adoptat şi un raport de respingere a OUG 19/2016 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/2016 privind „stabilirea măsurilor necesare în vederea asigurării resurselor financiare pentru achiziţionarea unui bun aparţinând patrimoniului cultural national mobil, clasat în categoria tezaurul patrimoniului cultural national mobil”.

  • Vă era dor de 1989?

    O fi fost Orwell ăla mai tare-n bobi și-n globul de cristal decât Nostradamus, Baba Vanga și vrăjitoarea Groenlanda la un loc, dar nici măcar el n-a putut să prevadă absurditatea timpurilor pe care le trăim. Că, dacă le-ar fi prevăzut, n-ar mai fi scris un roman care se cheamă ”1984”, ci unul care să se numească ”2017” și care să se petreacă în România. Dacă ne uităm bine în jur, vedem că în ultimii 27 de ani n-am fost niciodată mai aproape de reînvierea regimului comunist ca anul ăsta. Zici că guvernanții au înnebunit. Dar, în vreme ce Cârmaciul avea o idee puțină, dar fixă – să ne țină în frig, foame și frică – cârpacii care i-au urmat la putere au infinit mai multe idei.

    Nu mai departe de acum câteva zile, Tudor Ciuhodaru, un doftor din Iași care, la un control psihiatric mai atent ar primi, probabil, cadou, o minunată cămașă de forță, mărimea 44, dar deocamdată n-a primit decât un alt mandat în Parlament, propunea o lege cu următorul conținut: „întreprinderea unor acţiuni împotriva persoanelor sau bunurilor, săvârşite în scopul schimbării ordinii constituţionale, a îngreunării sau a împiedicării exercitării puterii de stat ar putea fi pedepsită cu închisoare de până la 3 ani”. Carevasăzică, dacă o să mai iasă în stradă ”huliganii” lui Ceaușescu, ”golanii” lui Iliescu sau „răgăliile” lui Dragnea, ei vor putea să fie băgați mintenaș la pușcărie, pentru că au îngreunat – cum se plângea chiar Sorinel Grindeanu – activitatea autorităților. Adică nu mai poate să dea Ciordache o ordonanță în miez de noapte, nu mai poate să verse Servila sacul cu bani de la buget în Teleorman, nu mai poate don Livio Dragneo să huzurească pe la braziliencele alea cu ața-n cur, că ies în Piață vreo 300.000 de hipsteri și le îngreunează activitatea.

    Și asta nu-i nimic, pentru că, din dorința lor de a-l depăși pe Ceaușescu la rapiditatea cu care aruncă țara în haos, pesedeii și alde Tăriceanu au luat, în ultimele săptămâni, măsuri la fel de tâmpite. Au mărit pensiile și salariile, dar numai la bugetari și fără să se întrebe de unde iau banii. Vor, prin gura lu doamna Firea-Pandele, să reînființeze ICRAL-urile și alte instituții comuniste, ca să nu se mai împartă șpaga și păpica și la alte guri din afara Primăriei. După ce și-au bătut joc de reformele timide din Educație și Sănătate, permițând doar șmecherilor din sistemul sanitar și amantelor de șmecheri să fie manageri prin spitale sau repunând în funcțiile de directori de școli toate loazele care nu trecuseră examenul, dar erau membri de Partid, comuniștii ăștia pe stil nou au trecut la nivelul doi, anunțând că prefecții și subprefecții nu vor mai fi funcționari publici, ci vor fi numiți politic. Ce atâta competență? Ce, prim-secretarii lui Ceaușescu erau numiți pe pricepere? Erau numiți după cât de bine lătrau pentru Partid.

    O altă măsură a fost ca magazinele care au cifra de afaceri sub 50.000 de euro pe an să nu mai fie obligate să accepte plate cu cardul, cum prevăzuseră tehnocrații. Păi, normal, cardul e ceva rău, e instrumentul Satanei, dacă-ți cumpără clientul ceva prin card, automat se contorizează și oha evaziune fiscală, tu, ca mic patron, din ce să mai trăiești dacă nu poți nici măcar statul să-l mai tragi în piept?  Ce, ești prost să declari că  ai vândut ceva, să vină statul și să-ți ia taxe? Și la o adică de ce să respecți legea când însuși ministrul Justiției, Tudorel Toader, încalcă orice regulă de circulație, mergând prin București mai în contra legii chiar și decât Gabriel Oprea, și încă și fără girofar, ca tupeul să fie maxim.

    Oamenii ăștia dovedesc că n-au înțeles nimic din istorie. Bine, având în vedere că mulți dintre cei care au preluat puterea pe 11 decembrie au două clase mai mult ca trenul, e și destul de greu să priceapă ceva dintr-o materie pe care n-au apucat s-o facă la școală. Ei par să-și fi propus cu tot dinadinsul să ne aducă nu în situația Greciei de acum câțiva ani, ci în situația României de acum 27 de ani. Să fim, adică, o țară în care nu mai funcționează nimic, condusă de o mână de analfabeți, dar unde nimeni nu crâcnește, de teamă să nu-l  salte potera. Dar, fiindcă bag seamă că le place atât de mult călătoria în timp și raportarea la Ceaușescu și la regimul lui, poate că n-ar fi rău ca guvernanții noștri să-și amintească și unde și când a luat sfârșit acest regim: Târgoviște, 1989. Cum o să ia sfârșit regimul lor, o să vadă ei, pe propria piele, dacă se mai joacă mult de-a comunismul.