barikada.ro

Blog

  • Târgu Mureș, martie 1990: radiografia certificatului de naștere al Serviciului Român de Informații (I)

    Evenimentele despre “15 martie 1990 din Tîrgu-Mureș” sunt, de fapt, despre bătăile dintre prostanii români și prostălăii români de etnie magiară din 19 – 20 martie 1990. Și sunt, de fapt, actul de renaștere din propria cenușă a serviciilor secrete române de sorginte MI (ale Ministerului de Interne) – căci cei din Direcția de Informații a Armatei pusese mâna pe întreaga șleahtă de securiști și făceau presiuni să se substituie rețelei lor informative (dar asta este altă poveste).

    De asemenea, din pumnii în ochi și parii împărțiți pe spinarea și-n bostanele protălăilor mureșeni, indiferent de etnie, s-au legitimat partidele naționaliste: UDMR și PUNR (cu toată șatra de indivizi care nu știua și nici nu știu să-și câștige existența decât din sudoarea limbii).

    19 – 20 martie 1990 sunt certificatul de renaștere al lui Marko Bella, Eugen Barbu, Gheorghe Funar, Sutto Andras, Corneliu Vadim Tudor șamd – întreaga gașcă de indivizi de cea mai joasă speță a naționalismului socialist plodit în școala socialistă multilateral dezvoltată a lui Nea’ Ceașcă. Indiferent de etnie, nemernicii s-au hrănit, cu rahat aruncat în ventilator, unii pe alții.

    Vom încerca în aceste zile o radiografie în foileton a evenimentelor ce au deturnat calea aparent democratică pe care România intrase după Decembrie 1989.

    Până la mineriada din iunie ‘90, evenimentele de la Tîrgu-Mureș aruncau România în preistorie

    Să ne aducem aminte de faptul că, în decembrie 1989, la Târgu Mureș, românii și maghiarii au luptat împreună pentru înlăturarea dictaturii comuniste. Erau uniți și la fel de însetați de libertate. Dar până și acest lucru a fost distrus ulterior de către politrucii naționaliști ai fostei Securități ca polție politică care au început să-i reabiliteze pe călăi și să-i prezinte pe cei care au luptat pentru libertate ca pe niște indivizi însetați de sânge

    În ianuarie 1990 au apărut pimele neînțelegeri. Politrucii maghiarilor au înființat UDMR, iar politrucii românilor, Vatra Românească, o organizație civică din care făceau parte ofițeri ai fostei Securități, ai miliției și armatei, foști membri de frunte ai PCR, și juriști din vechea gardă. Platforma “politică” a organizației consta doar din a acuza UDMR că face jocurile Budapestei și că ungurii vor să ia Ardealul în cârcă și să-l care în Ungaria. În replică, auto-alimentându-se și auto-legitimându-se, UDMR a acuzat Vatra Românească de ultranaționalism și xenofobie.

    Puse cap la cap două declarații, vă dau dimensiunea nesimțirii din ambele tabere:

    1. Kiraly Karoly, fost vicepreședinte C.P.U.N.: ”În programul Vetrei era lichidarea maghiarilor, alungarea sașilor și așa mai departe.”
    2. Valeriu Tabără, fost vicepreședinte Vatra Românească: ”Se formase UDMR-ul, cu un anumit program politic, iar românii au fost puși în gardă!”

    Pic cu pic și strop cu strop, fac al tâmpeniei Potop

    Uniunea Democratică Maghiară, condusă de Domokos Geza, și Uniunea Vatra Românească, condusă de Radu Ciontea, încep să-și arunce acuzații imediat de la înființare.

    Spiritile se inflamează din momentul în care, în februarie 1990, UDMR a solicitat Consiliului Provizoriu de Uniune Națională – condus de Ion Iliescu – înființarea unor facultăți și licee cu predare exclusiv în limba maghiară. Însă, revendicările lor aveau să fie „traduse” greșit românilor de presa locală și apoi de cea centrală. Ungurii voiau ca liceul Bolyai să fie maghiar, iar în presa centrală apăreau texte cum că aceștia nu vor numai liceul, ci vor și inscripții în limba maternă, trotuare separate, segregare și Transilvania cu totul.

    Dar cum idioțenia nu cunoaște naționalitate, ca replică la aceste texte, statuia lui Avram Iancu a fost profanată în ziua de 27 februarie 1990. Poliția a pus incidentul pe seama unor autori neidentificați.

    Românii acuză de profanarea statuilor lui Avram Iancu și, ulterior a lui Nicolae Bălcescu, ambele din Tîrgu-Mureș, de răspandirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de către români și răspândirea de hărți ale Ungariei incluzând Transilvania. De aici și până la acuzații privind atacarea caselor de români de către maghiarii din mai multe localități din județul Mureș și Secuime, a fost doar un pas.

    UDMR acuză, în contrapartidă, Vatra Romaneasca și populația românească, de intoleranță față de dorința lor, cosiderată legitimă, de a avea școli și universități în limba maghiară, adică limba maternă. Liderii maghiari ai vremii își fac discurs politic din exploatarea suspiciunii romanilor la adresa unor cereri legitime pe care o tratează ca pe o continuare a persecuției de tip comunist. Lucru normal, în opinia lor, cât timp în fruntea noilor structuri „democratice” se află de fapt personaje celebre ale fostei Securități.

    Ca totul să explodeze, a fost necesar ca, pe 15 martie 1990, etnicii maghiari să depună coroane la sărbătorirea Revoluției de la 1848.

    A doua zi, pe 16 martie, se naște „Incidentul Farmacia nr. 28”, care a fost relatat în opt rânduri în ziarul „Adevărul” (tendențios, la fel cum această fițuică continuatoare a tradițiilor securistice ale ziarului “Scânteia”, avea să o facă și în ceea ce privește “Golaniada” ce avea să fie înăbușită sub târnăcoapele minerilor). Textul, intitulat „Ce si-a permis doamna farmacistă”, fusese scris și răspândit de către Rompres (Agerpres), agenția de știri a statului: „Iată ce s-a întâmplat în noaptea de vineri în municipiul Tîrgu-Mureș: Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat plăcuța cu numele farmaciei, traducând-o în maghiară și anunțând că, din acel moment, farmacia nu mai era deschisă decât pentru maghiari”.

    Deși știrea a fost preluata și de Radio Kossuth din Budapesta, etnicii maghiari au declarat că a fost o făcătură menită să inflameze spiritele.

    (va urma)

  • În democrație, corupții stau la pușcărie!

    În democrație, corupții stau la pușcărie! Doar cu un like nu se face primăvară în țară. Duminică suntem în Piață. Iar cu tine am fi mai mulți cu unul.
    De ce îți cerem să ni te alături?

    • Pentru că OUG 13 revine pe filieră parlamentară. PSD intenţionează să graţieze faptele de corupţie. Este esenţa prescurtată a amendamentelor propuse de senatorul PSD Şerban Nicolae.
    • Pentru că, pe modelul Greciei și ”mulțumită” creșterilor nesustenabile de salarii promovate de Olguța Vasilescu, România are toate șansele să intre curând în faliment.
    • Pentru că odraslele tale vor fi împovărate de japca administrativă din prezent: OUG 9 permite primarilor să cheltuiască bani care încă nu există.
    • Pentru că reforma din sănătate a ajuns la Morga: OUG 79, care statuează funcționarea spitalelor doar cu directori aleși prin concurs, nu delegați pe bază de apartenență politică, șpagă și relații, a fost respinsă în Senat.

    Jos Tăriceanu, Dragnea și Grindeanu!


    http://barikada.ro/wp-content/uploads/2017/03/protest-piata-victoriei.mp4

  • Gheorghe Tinel plânge șomerii nițel

    Posesorul șosetelor din imagine, asortate la cămașa cu abdomen voluminos și la suportul comunicatelor de presă pe care le livrează cu promptitudine ori de câte ori identifică un moment oportun, este nimeni altul decât deputatul Tinel Gheorghe. Fire pragmatică, abil speculant al algoritmilor legilor electorale, nea Tinel a reușit să păcălească în ultimii 8 ani de vreo trei ori electoratul ialomițean și să se strecoare, de pe poziții de pluton, în Parlament.

    În același mod în care și-a păcălit și susținătorii, parlamentarul liberal a încercat de curând o nouă fentă cu efect la capitalul de imagine, punând stop pe burtă, mascând hențul sub cămașă și pasând apoi, cu șpițul drept, către opinia publică, cazul șomerilor de la Alison Hayes, alături de o garnitură de cuvinte care nu spun nimic.

    “Vestea închiderii fabricii de textile Alison Hayes a venit ca o lovitură pentru salariații din Urziceni (…) Deși acum situația este una extrem de dificilă îi asigur pe toți cei care au lucrat la Alison Hayes că voi face tot ce-mi va sta în putere astfel încât, în funcție de competențele lor profesionale, să fie încadrați în secția de prelucrare ambalaje care se va deschide în municipiu, la fosta fabrică de ferite Rofep. Cer și autorităților locale, CL urziceni și primarului orașului Sava să se împlice în identificarea unor soluții fiabile în așa fel încât Urziceniul să fie atractiv pentru investiții și investitori”, zice dom’ parlamentar de Bărăgan.

    Nea Tinele, e destul, zău așa! Știm cu toții cum faci matale tot ce-ți stă-n putere să faci, iar asta fără legătură cu competențele profesionale. Cunoaștem programul intensiv de apariții la TV-urile naționale și orarul extrem de lejer de prezență în circumscripție. Știm și câte parale faci și câte parale datorezi. Ceea ce nu știm este cât de mișcat o să fie primarul Urziceniului de cererea Mărie Tale. Puțin sau, mai degrabă, deloc? Că doar ai zis despre el că-i șeful interlopilor din Urziceni, gen placa turnantă a mafiei țigănești, după care ai rezolvat-o ca un mare om politic ce ești, prin instanță…

  • Modelul Sava – Urziceni sau cum să faci achiziții publice la un preț mai mare decât cel de listă

    Societatea de la care Primăria Urziceniului a cumpărat mobilier stradal cu 360 de euro bucata oferă oricărui cumpărător interesat doar două modele de bănci. Unul costă 270 de euro, celălalt 299 de euro. În plus, pentru achiziții en gros, între 30 și 50 de exemplare, comerciantul oferă și un discount. Cum a reușit municipalitatea să dea cu 60 de euro mai mult pentru fiecare canapea de plastic reciclat instalată în centrul Urziceniului numai edilul Constantin Sava poate ști. Plus organele de control…

    În urmă cu două zile dezvăluiam cititorilor detaliile financiare ale celui dintâi act administrativ de notorietate publică al lui Constantin Sava de la întoarcerea sa în Parimărie: cheltuirea a 487,5 milioane lei vechi plus TVA, oficial pentru 30 de bănci din material plastic reciclat. Revenim astăzi cu alte două aspecte cu adevărat stupefiante în toată această poveste demnă de Cascadorii Plânsului, cu Sava, băncile și banii publici de la Urziceni în roluri principale.

    Astfel, trebuie reținut, pe de o parte, faptul că prețul de achiziție, per bucată, este cu mult mai mare în documentele oficiale, decât prețul de ofertare al executantului, afișat pe site-ul oficial. Sava a reușit să cumpere en gros zeci de bănci la 360 de euro bucata,plus TVA, în vreme ce pe site-ul firmei care le-a comercializat acestea sunt cotate la 299 de euro, preț unic! Ba mai mult decât atât, contactat telefonic, directorul de vânzări al societății ne-a asigurat că, pentru un lot de 30 – 50 de bănci comandate putem beneficia și de un discount deloc de ignorat!!!

    Pe de altă parte, cei care au dat cu pasul după instalatorii de bănci ai lui Sava au putut constata că în buricul Urziceniului nu s-au montat 30 de bănci model Sighișoara, ci nu mai puțin de 48 de banchete de plastic, din care 22 semănau cu cele anunțate oficial iar 20 erau o variantă simplificată. 6 dintre băncile instalate, fără spătar, nu apar nici măcar pe site-ul fabricantului, asta în condițiile în care lucrarea adjudecată pe SEAP se referă în mod exact la “Bancă „Sighisoara” cu spatar picioare culoare gri model nou”.

    Nu putem încheia fără a aminti episodul ilar petrecut la ultima reuniune a Consiliului Local, la momentul în care viceprimarul Liviu Cazan a interpelat public directorul economic al Primăriei pe tema neconcordanțelor achiziției de bănci de la Urziceni. Fără a-i da posibilitatea funcționarului să răspundă, Sava a luat cuvântul și a înșirat o poveste despre 2%, handicapați și obligații legale, ocolind în dulcele-i stil clasic explicațiile la temă.

    Situație în care nu ne rămâne decât să așteptăm un răspuns din partea organelor de control. Sperăm noi, mandatul acesta…

    Citește și  Tun de Mărţişor la Primăria Urziceni: jumătate de miliard pentru bănci la preţ de sufragerie

  • Un kazaciok de vreo 20 de milioane de euro

    Ce ziceți de niște oxizi de sulf (SOx), oxizi de azot (NOx), ceva peroxidul de azot (N2O), o țâră de monoxid de carbon (CO), niscaiva dioxidul de carbon (CO2)? Iar la desert puțini compuși organici volatili non-metanici (NMVOC) garnisiți cu amoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (H2S), ornați cu metan (CH4), totul îndulcit cu particulele în suspensie, printre care și metale grele, precum: As, Hg, Ni, V, Cd, Cr, Cu, Pb, Zn? Delicios, nu? Asta se traduce în limba română prin miros de ouă clocite și varză stricată provenite de la gazele sulfuroase plus mirosul înțepător de benzen care depășește regulat la Ploiești sau la Suplacu de Barcău cam de 6 ori concentrațiile minime admise. Fumul este doar un bonus oferit de cea mai bănoasă și poluantă industrie: industria petrolieră. Cocteilul toxic moștenit de la statul comunist și multiplicat de companiile petroliere capitaliste asasinează în liniște barza, varza și viezurele, bașca geto-dacul plătitor de taxe și impozite care a avut neșansa să se nască și să viețuiască pe gura de plai cu depozite de hidrocarburi încorporate.

    Mi-a spus tata că i-a zis un om care știe de la tac-so (am deja 3 surse) că nea Dinu Patriciu, plecat la cele sfinte momentan, n-a fost niciodată cumpărătorul adevărat al rafinăriei Petromidia. În 2001, guvernul Năstase plasează Petromidia sub controlul grupului Rompetrol, o tocăniță puturoasă de oligarhi români și bandiți americani  condimentată cu rusnaci purtători de epoleți. Detaliile afacerii put de la o poștă a corupție. Ianuarie 2001 – transferul efectiv al pachetului de acțiuni; Grupul a achitat 50,5 milioane USD pentru pachetul majoritar de acțiuni, și-a asumat investiții tehnologice și de mediu de 225 milioane USD, dar și asumarea prin caietul de sarcini a unei datorii istorice a rafinăriei de 129,8 milioane USD către bugetul de stat. Printr-o inginerie penală Bombonel a hotărât să convertească datoriile istorice ale Petromidia în acțiuni.  În octombrie 2003 Guvernul a emis o ordonanță privind transformarea în obligațiuni cu o maturitate de șapte ani a restanțelor bugetare ale Rompetrol existente la 30 septembrie 2003, în valoare de 603 milioane de dolari, inclusiv dobânzi şi penalități. Cu această cocoașă în spate și cu statul pe post de fraier conul Patriciu, fie-i țărâna destulă, a măritat compania cu niște kazahi obscuri de stepă. August 2007 – compania naționala de petrol și gaze din Kazakhstan – KazMunayGas preia 75% din acțiunile Grupului Rompetrol iar în iunie 2010 preiau și restul. Datoria către statul român se diminuează cu circa 100 de milioane și îngheață. Gheața la mal este și astăzi deși scadența e depășită de vreo 5 ani iar premierul pușcăriabil Victor Ponta a consfințit faptul că ne luăm adio de la ea. Pentru că împreună cu kazahii a clocit un așa zis fond de investiții în care să fie depuși banii datorați nouă și prin afaceri de anvergură, de 1 miliard de euro anual cică, noi să ne recuperăm banii și să trăim fericiți. Binomul Coldea-Kodruța n-a declarat nimic pe chestia asta, dar nu-i timpul trecut. Revenind la contractul de vânzare semnat cu decedatul Patriciu, reținem obligația de a derula investiții, cifra-200 de milioane de dolari și pentru mediu-20 de milioane de dolari. La acest tip kazaciok ne referim, banii pentru ecologizare, pentru că de banii statului trebuie să se ocupe amploiații din fruntea statului.

    Dinu Patriciu ne cheamă la el

    Omul s-a dus în sol, s-a transformat deja în hidrocarbură și a luat cu el și obligațiile de mediu în valoare de circa 20 de milioane de euro. Un mezelic pentru petrolistul decedat care a umflat, cică, peste 2 miliarde de euro din vânzarea Rompetrol. Suma reprezenta un cost estimativ pentru ecologizarea a 14 batale din incinta rafinăriei Vega din Ploiești. Batalul în cazul de față nu este chestia aia castrată de pus în proțap, ci o groapă în care se depozitează deșeuri periculoase rezultate de la exploatările petroliere. Batalele kazahilor conțin gudroane acide și deșeuri petroliere, emană noxe în draci și poluează apa freatică la greu. Impactul asupra mediului este major spre sever iar asupra sănătății umane de-a dreptul critic. Dinu a fentat obligațiile de mediu cu nesimțire maximă, că era prieten cu statul lui Năstase și Tăriceanu. Și dacă ar fi tăcut chitic era o chestie, dar oamenii lui s-au apucat să mănânce hidrocarburi cu polonicul acompaniați din culise de fostul comisar general al Gărzii de Mediu. Oamenii anunțau noi și noi succese în lupta cu poluarea dar nu făceau nimic pentru a stopa asasinarea prahovenilor pe o rază de câteva sute de kilometri. Iată ce declara în 2010 un oarecare Ion Vasile, manager pe plantația lui Dinu: „Sperăm ca anul viitor să avem iarbă unde acum avem reziduuri petroliere, a declarat Ion Alexe. Rompetrol și-a impus o țintă mai ambițioasă de închidere a acestor depozite, deși termenul de conformare dat de Uniunea Europeana este 2014.Proiectul de eliminare a reziduurilor petroliere si tratarea solului înseamnă costuri de zeci de milioane de dolari, susține directorul din cadrul Rompetrol. La începutul programului am estimat o suma de 26 de milioane de dolari, dar aceasta va creste de câteva ori până la sfârșit”, a declarat Ion Alexe.”

    Și nu trecuseră decât 3 ani de la scadența investițiilor în mediu asumată prin contract, timp în care gașca lui Dinu în cârdășie cu kazahii au tocmit un operator pentru ecologizare, pe care l-au concediat rapid după numai câțiva metri cubi excavați. În acest timp, mahărul Silvian Ionescu ex Garda de Mediu ex partenerul ministresei de tarabă, pardon, de resort, Sulfina Barbu în compania KVB Economic, prestatoare de studii în domeniul mediului, susținea sus și tare că bieții poluatori și-ar rupe niscaiva milioane de euro de la gură să își îndeplinească OBLIGAȚIILE LEGALE dar n-au cu cine lucra în România și, mai mult, că nu există utilaje suficient de performante. Ia să cităm nițel ca să nu ne auzim vorbe: „Toții operatorii cunosc prevederile Directivei europene din 2005(nr- cea care prevedea închiderea batalelor până în 2104, fapt care nu s-a întîmplat) dar au amânat problema. La ora actuala în România nu există capacități tehnologice pentru golirea tuturor batalurilor la timp, a declarat Silvian Ionescu.” Deci clar, da? Șeful Gărzii de Mediu zicea că poluatorii au amânat problema. Ei, de capul lor! Nu spunea cât au plătit poluatorii pentru amânări și cine a încasat bănetul pentru pasivitatea criminală a autorităților de mediu.

    Deci, recapitulăm. În 2010 Rompetrol nu făcuse decât gargară pe tema obligației de mediu. În 2007, la scadența planului de investiții rezultat din contractul de privatizare, guvernul prim ministrului  cu pedale Tăriceanu scoate Rompetrol de sub supravegherea AVAS decretând cu seninătate că Patriciu și-a făcut treaba iar statul e satisfăcut. În februarie 2007, AVAS (urmașa FPS și APAPS), condusă în acel moment de către liberalul punctiform Theodor Atanasiu Bijboacă, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare. Deci kakaia ecologizare, au întrebat pe bună dreptate  frații kazahi, care plătiseră lui Dinu pe un circuit tur-retur vreo 2 miliarde de euro și care cumpăraseră nu doar rafinăria, ci și obligația de a ecologiza șandramaua.

    Tupeu rusesc porcesc!

    Dacă vă întrebați care este stadiul îndeplinirii obligațiilor de mediu pe care kazahii le au la rafinăria Vega din Ploiești vă informăm că frații sunt încă la faza de studii. Ultimul datează din aprilie 2014 și este plin de VOM FACE și VOM DREGE bașca analize tehnice din care rezultă un cost de circa 27 de milioane de euro.  Vorbim de vreo 270.000 de m3 de gudroane acide și vreo 25.000 m3 de apă reziduală și asta potrivit evaluărilor din 2010 făcute de experții tocmiți de kazahi. Vrăjeala pe bază de studii peste studii ține, că statul român condus de Ponta dă termene de conformare pe bandă pentru lucrări care nu se vor face niciodată. Boc, Tăriceanu și Ponta ar trebui să fie de mult la tubulatură iar kazahii să primească o cizmă rusească în dos pentru nesimțirea criminală de a nu-și curăța dejecțiile toxice din ogradă. Și ca să ilustrăm corupția și prostia de la nivelul guvernului român iată ce face guvernul kazah, adică patronul Rompetrol, la el acasă, când niște petroliști din vest calcă pe bec și pe mediul lor rusesc. Faza are loc în martie 2014: „Într-un comunicat public, Ministerul Mediului din Kazahstan a informat că gazele reziduale care au fost arse la instalațiile de procesare de la Kashagan au poluat mediul înconjurător. Potrivit controalelor efectuate, volumul gazelor reziduale arse în perioada septembrie-octombrie 2013 a fost de 2,8 miliarde metri cubi, peste limitele legale. În consecință, Ministerul Mediului a depus o plângere prin care solicită plata unor despăgubiri în valoarea de 132,4 miliarde tenge (737 milioane de dolari) de la consorţiul North Caspian Operating Company (NCOC). Companiile petroliefere Exxon, Royal Dutch Shell, Total, Eni şi compania kazahă KazMunayGas (proprietarul Rompetrol) deţin fiecare o participaţie de 16,81% la consorţiul NCOC.  Plângerea a fost depusă la un tribunal din regiunea Atyrau, vestul Kazahstanului, unde este amplasat zăcământul Kashagan. Este vorba despre cel mai mare zăcământ descoperit în ultimii 35 de ani”.

  • Martie, eternul bal

    A venit iar luna lui Marte, ploioasă de parcă ar cânta-o Alifantis şi cu neplăcerile cunoscute: două zile dedicate femeilor, plus babele din care, cică, trebuie să ne alegem una. De parcă ar lua cineva azi vreo babă, când numai moşii sunt eligibili, în cazul dotărilor corespunzătoare din cont.

    Eu, una, înţeleg sfâşierile masculine în această perioadă; să-ţi rupi din tainul tainic de bere pentru nişte chiciuri, numite exagerat-poetic „mărţişoare“ şi „vestitori ai primăverii“, e o suferinţă excedându-le de multe ori pe ale tânărului Werther, acelea nerepetându-se ciclic, precum copiile topârcene. De 1 Martie rezolvarea e facilă, îndeosebi dacă faci ca un mărţişor de anul trecut să pară ceva de actualitate. Problemele vin pe data de 8, ca zi ţinând sigur de cea mai a dracului babă din calendar. Orice ai cumpăra, cadourile primite de prietenele ei vor fi mereu alegeri lăudabile faţă de a ta. Se ştie, bărbaţii sunt experţi ai inspiraţiei doar în perioada de probă; odată văzuţi sacii în teleguţă, priceperea li se mută brusc spre schemele fotbalistice, studiate pe etichetele multor sticle cu spume la gură.

    Nu vreau să insist, să nu pară că aş cunoaşte situaţia altfel decât din auzite. Spuneam anterior, sunt mai înţelegătoare decât ar putea-o arăta o femeie în toate minţile. Pentru că eu, de exemplu, de-aş primi 20 de parfumuri scumpe, tot m-aş duce a doua zi să cumpăr unul care să mă prindă cu adevărat. Recunosc: noi, femeile, suntem rele şi imposibil de mulţumit mai mult de o zi. Dar măcar prefăceţi-vă că încercaţi, nu uitaţi cât ne străduim noi să ne iubim soacrele, babele voastre preferate, din luna lui Marte până la moarte!

  • banner site


    Barikada

    Menu


    Switch skin

    Switch to the dark mode that’s kinder on your eyes at night time.

    Switch to the light mode that’s kinder on your eyes at day time.


    Search


    Cart
    0

    Add post

    Story

    Image

    Audio


    View all formats

    Barikada

    Menu

    Switch skin

    Switch to the dark mode that’s kinder on your eyes at night time.

    Switch to the light mode that’s kinder on your eyes at day time.


    Cart
    0

    Add post

    Story

    Image

    Audio


    View all formats




    Comments

    Loading…

    0


    © 2020




    Back to Top

    Close


    Add post

    Close

    Add to Collection

    No Collections

    Here you’ll find all collections you’ve created before.

    Hey Friend!
    Before You Go…

    Get the best viral stories straight into your inbox before everyone else!


    Close

    Close

    Send this to a friend

    Your emailRecipient emailSendCancel

  • Basmul şi erorile educative: studiu de caz cu Harap

    În manualele de şcoală primară există o sumedenie de poveşti despre care se pretinde că ar avea rol educativ în formarea copiilor de la vârste fragede. Ele îi învaţă pe elevi să se poarte în viaţă, dar oare îi învaţă de bine? Azi, studiu de caz: Harap-Alb.

    Se dă una bucată prinţ răsfăţat, care e trimis la unchiul lui, Împăratul Verde, să-i moştenească împărăţia. Ca să ajungă acolo, prinţişorul se bate mai întâi cu un urs (de fapt tac-so deghizat în urs). Ăsta-i act de curaj? Păi aşa şi eu am curaj să mă bat cu tata, poate să fie costumat şi-n T-Rex! Copilul de bani gata vrea să plece la drum cu cele mai moderne săbii şi echipamente, dar noroc că-l sfătuieşte Sf. Duminică să ia hainele, armele şi calul din tinereţe al tatălui. Vi se pare credibil? Cât de tare poţi să fii în nişte bulendre vechi de cel puţin 30 de ani, cu nişte arme date de mult la casat şi pe un cal care a depăşit orice record de longevitate în lumea cabalină? Nu mai zic de faptul că mârţoaga asta, care teoric crăpa la prima curbă, e şi poliglotă, ştie graiul omenesc şi-l sfătuieşte pe erou. Când ajungi să vorbeşti cu caii nu ştiu care din voi e pe iarbă…

    Prinţul pleacă, dar pe drum e păcălit de Spân, care-i fură identitatea şi-l transformă în sclav, trimiţându-l să aducă, pentru Verde Împărat, sălăţile din Grădina Ursului, nestematele din Pădurea Cerbului şi pe fata Împăratului Roş. Evident, Harap-Alb le rezolvă pe toate, mai ceva ca Văru’, dar tot cu ajutorul Sf. Duminici, respectiv a următorilor, în ordinea numerelor de pe tricou: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă, Crăiasa Albinelor, plus nişte furnici figurante, care-i separă nisipul de mac. Ce pricep copiii de aici? Că degeaba eşti tu inteligent, onest şi cu certificat Cambridge, dacă n-ai anturaj şi nişte pile sus-puse nu rezolvi nimic în viaţă.

    În fine, după ce bifează toate task-urile înainte de deadline, Harap-Alb este ucis de Spân, dar înviat prin magie (nu ştim dacă cu sfoară de la mort şi găină neagră, căci Creangă nu precizează) de fata lui Roş Împărat. Proaspăt revenit la viaţă, fătălăul nu e nici măcar în stare să se bată, parte-n parte, cu Spânul şi tot calul poliglot îl rezolvă: bidiviul îl apucă cu dinţii pe Spân, decolează cu el şi-l aruncă din înaltul ceriului, de unde ipochimenul cade şi se face praf, neavând paraşută, întrucât fata împăratului rămăsese la sol. Punct!

  • Primarul Sava, somat să respecte legea la Urziceni!

    Aleşii locali PSD şi ALDE au elaborat un comunicat prin care aduc la cunoştinţa opiniei publice aspecte legate de o serie de acţiuni întreprinse de primarul Constantin Sava în exercitarea mandatului. Informarea semnată de membrii grupului PSD – ALDE din Consiliul Local Urziceni vorbeşte despre anumite presiuni la care sunt supuşi angajaţii Primăriei din partea edilului şef şi, de asemenea, atrage atenţia punctual asupra câtorva mecanisme ce funcţionează cu încălcarea legii la nivelul Administraţiei municipale.

    Potrivit comunicatului, „consilierii grupului PSD – ALDE din Municipiul Urziceni iau public poziţie faţă de modul în care primarul municipiului, domnul Sava Constantin, înţelege să conducă aparatul primarului şi să administreze activităţile din responsabilitatea sa.

    După revenirea domniei sale în exercitarea atribuţiilor de primar, domnul Sava Constantin a exercitat o presiune continuă asupra noilor angajaţi ai primăriei şi asupra oamenilor apropiaţi acestora, aceasta ducând la demisia unora dintre ei, deşi fuseseră angajaţi cu respectarea tuturor normelor legale şi îşi îndepliniseră atribuţiile fără nici un reproş. Acest lucru ne face să credem că practica actelor ilegitime petrecute în Primăria Urziceni va continua.

    De aceea, prin prezentarea unora dintre acestea, sperăm că vom da de gândit primarului şi vom aduce activitatea din primărie în cadrul legalităţii şi al interesului public:

    1. Timp de doi ani, până în august 2016, o angajată a compartimentului Bază Sportivă, doamna Tănase, a încasat salariu fără să presteze nicio zi de muncă nici în compartimentul unde era angajată şi nici în alt compartiment. Probăm cu declaraţia şefului locului de muncă;
    2. Este o practică în Primăria Urziceni de a nu urmări construcţiile care se edifică, indiferent de natura proprietăţii terenului. Pe domeniul privat al Municipiului, la vest de strada Plantelor şi sud de strada Labirint, există mai multe case de locuit ridicate în ultimii ani fără autorizaţie de construcţie, unele fără drept de folosinţă asupra terenului. Situaţia este cunoscută, proprietarii iniţiind demersuri pentru intrarea în legalitate, unii solicitând înregistrarea în evidenţele fiscale cu bunuri imobile, fără a face dovada actului de proprietate şi fără a deţine autorizaţie de construcţie;
    3. Marea majoritate a contractelor de închiriere şi concesiune a terenurilor aparţinând domeniului public său privat sunt întocmite fără respectarea legislaţiei specifice:

    – Contractul iniţial între Primăria Urziceni şi S.C. Jubileu Com SRL prevedea închirierea unei suprafeţe de 12 mp. Ulterior, primarul Sava Constantin prin act adiţional şi fără hotărâre de consiliu local (HCL) măreşte această suprafaţa la 40 mp. Prin contractul 3242/2015 păstrează suprafaţa de 40 mp închiriaţi, deasemenea în lipsa unei HCL şi fără procedură de licitaţie, aşa cum prevede legea;

    – Menţionăm că toate contractele de închiriere a suprafeţelor din domeniul public în scopul desfăşurării de activităţi comerciale sunt încheiate în lipsa unei HCL de atribuire, fără procedură de licitaţie şi la valoarea de 0,5 euro/mp/lună, aducând prejudicii bugetului local. Exemplificăm cu contractul 9248/2015, C 180/2016, C 4370/2015, C 22330/2015 etc;

    – Terenul intravilan sau extravilan aparţinând domeniului public său privat folosit în scop agricol este atribuit în chirie de către primar doar în baza unei solicitări, fără HCL şi fără licitaţie (C1232/2016 etc);

    1. Imobile aflate în proprietatea UAT Urziceni sunt folosite de terţi (persoane fizice sau juridice) în lipsa unor contracte de închiriere sau administrare, utilităţile fiind plătite din bani publici (adresa 15488/28.07.16);
    2. Bunuri aparţinând UAT Urziceni sunt închiriate la preţuri modice, în lipsa unei HCL şi fără licitaţie (buldoexcavator închiriat timp de un an cu 200 lei/lună, C 202/2016), aducând prejudicii bugetului local;
    3. Sunt situaţii în care procesul verbal de recepţie finală aferent unor lucrări se încheie mult înainte de expirarea perioadei de garanţie acordată lucrărilor, cu restituirea garanţiei de bună execuţie, creând prejudiciu prin neefectuarea lucrărilor de reparaţii în garanţie. De asemenea, există contracte de asfaltare străzi care nu prevăd şi garanţia acordată lucrărilor (contractele subsecvente 1, 3, 4 şi 5 aferente Acordului Cadru nr.22933/2011 încheiat între Primăria Urziceni şi SC Delta ACM Bucureşti).

    Am expus aceste fapte pentru a arăta modul în care primarul Sava Constantin înţelege să respecte legea şi ne exprimăm încă o dată încrederea că putem aduce dezvoltare durabilă municipiului doar cu respectarea tuturor normelor legale şi prin acţiuni nediscriminatorii.

    Consilieri PSD – ALDE:

    – dr. Alexandrescu Octavian

    – ec. Buculescu Elena

    – ing. Cazan Liviu

    – prof. Dumitrescu Ion

    – ing. Niţă Nicuşor

    – ing. Petre Ştefan

    – Ştefan Sorin

    – Ec. Stoian Dorin

    – jr. Costică Valentina

    – prof. Neagu Marian”

  • Cum ne petrecem Noul Cod Fiscal?

    La atâtea schimbări de Coduri Fiscale trăite în România, supraviețuitorilor (firme mici, PFA-uri, amărășteni) ar trebui să li se dea fie scutiri pe viață, fie muncă silnică în folosul băieților deștepți de la butoanele Statului. La câtă silnicie există în fiecare modificare de Cod Fiscal, un stat normal i-ar considera eroi pe supraviețuitori, un fel de refugiați fiscali, rezistenți ai încercuirii fiscale, partizanii codrului fiscal. Dar cum statul român își tratează din start cetățenii ca pe niște potențiali borfași dacă nu știu să devalizeze de așa manieră încât să penetreze high-life-ul politico-economic pe care nimeni nu-l deranjează decât de ochii lumii, mai mari sunt șansele ca supraviețuitorii să fie încadrați la categoria fraieri (buni contribuabili) și puși să se scobească-n portofele după noi taxe și impozite.

    Așa că țăranii plătesc impozit pe vacă, porc, găini și albine (în curând și pe șoriceii din hambar și bondarii care le polenizează trifoiul din bătătură), șomerii datorează taxă la sănătate, în vreme ce bogații rămân scutiți de impozitul pe lux.

    Cică sunt scutite de la aberațiile Noului Cod Fiscal persoanele persecutate politic. Persecuția fiscală nu intră la categoria persecuție politică? Că politicienii votează toate aberațiile acestea. Din acest punct de vedere devine clar că politicianul român își distruge aproapele. Că asta înseamnă să iei taxă de la cineva pe care l-ai pus pe liber devalizându-i locul de muncă. La fel și să impozitezi mijloacele de subzistență ale țăranului.

    Problema e din care bani ne vom petrece Codul Fiscal şi în 2017: din cei de dinainte de a plăti serviciile de căldură, apă, curent, telefon șamd, ori din cei de după. Pentru că “după” mai nimeni, în această ţară, nu mai are bani. Statul este permanent cuprins de disperare şi isterie fiscală. Caută bani peste tot. Impozitele şi taxele se înmulţesc mai ceva ca pâinea și peștii din Pildele Biblice: am ajuns să plătim impozite la impozite şi taxe la taxe.

    Văzînd ce colţi fiscali arată statul român, cel care îi publică pe site pe persoană fizică pe toți datornicii la impozitul pe albinuțe, mi-am amintit de un vechi principiu francez al fiscalităţii (că acesta era principiul de salvare fiscală pentru toate regimurile din Franţa, de unde ne tragem și noi seva imbecilității financiar-birocratică-fiscală): “jecmăneşte-l pe sărac”.

    Învățam la școală cât de sinistru era Evul Mediu în care țăranii erau înrobiți și batjocoriți prin zeciuială – adică li se lua a zecea parte din ceea ce produceau. Dar cum putem numi ce face statul în aces Ev Fiscal, când din 100 de lei pe care ai vrea să-i ai în buzunar, statul zice că 80 sunt ai lui?

    Statul ar putea foarte bine să-și scoată pârleala punând Fiscul să opereze averile devalizatorilor care au primit condamnări penale în acest sens: un Voiculescu, un Vântu, o Mătușă Tamara, ceva. Numai că la marii borfași, ca la marii contributori (care-și plătesc datoriile când vor mușchii lor): “pușcăria trece, banii rămân”. Așa că punem noi, din puținul nostru, să acoperim multul lor. Căci, dacă hoțul este „din sistem”, este un hoț cinstit – s-a dovedit, cu prisosință, începând cu Bivolaru și terminând cu Liviu Dragnea şi cu toți băieții perindați pe la oala cu smântână a banilor de pripas.