Autor: Eugen Cișmașu

iulie 30, 2026
Tupeu de făptaș: Stoicescu cere să revină la Urban SA Slobozia, chiar și pe ușa din dos!
de Eugen Cișmașu
În timp ce organele judiciare continuă cercetările în lucrările penale care vizează inclusiv o serie de fapte reținute în sarcina lui Adrian Stoicescu, în perioada în care acesta conducea Urban SA, operatorul regional de apă și canalizare din Ialomița, fostul director general, reținut după dezvăluirile din Barikada, și apoi pus sub control judiciar, încearcă să revină în societate.

Nu în urma unei selecții, nu prin concurs și nici la inițiativa actualei conduceri, ci uzând de o dispoziție strecurată la finalul contractului de mandat (ilegală raportat la prevederile Codului Muncii) și printr-o notificare oficială transmisă prin avocat, în care Stoicescu cere societății să îl reîncadreze, ba chiar amenință că, în caz de refuz, se va adresa instanțelor de judecată.

Deși, contactat de Radio Barikada, fostul manager a răspuns evaziv întrebărilor noastre, asigurându-ne că ”mai bine vorbim peste o lună” și că solicitarea în privința revenirii sale în companie aparține, mai degrabă, ca decizie, avocaților săi, documentul, înregistrat la Urban SA în data de 11 iunie 2026, este lipsit de echivoc.

Prin avocatul Mihai Laurențiu Drăghici, Adrian Stoicescu notifică managementul operatorului Urban SA ca, ”în termen de 15 zile de la primirea prezentei” să dispună două măsuri: ”încadrarea subsemnatului pe un post conform pregătirii profesionale în cadrul societății dumneavoastră” și ”efectuarea plăților sumei de 150.000 lei/an pentru anii 2024 și 2025, reprezentând drepturi menționate în contractele de mandat.”

Mai mult, notificarea avertizează explicit că, în eventualitatea în care cele două solicitări nu vor fi soluționate pe cale amiabilă, Adrian Stoicescu ”se va adresa instanțelor de judecată în vederea obligării respectării clauzelor contractuale.”

Articolul 14 versus actul de încetare

Temeiul pe care se sprijină solicitarea semnată, prin avocat, de Adrian Stoicescu, este articolul 14 de la finalul contractului său de management, unde se prevede că, la încetarea mandatului, societatea este obligată, la cererea fostului conducător, să îi asigure un loc de muncă pe perioadă nedeterminată, corespunzător pregătirii sale profesionale.

Numai că aceeași relație contractuală s-a încheiat, în plin scandal al poluării la Slobozia, și cu câteva zile înaintea reținerii lui Stoicescu de către organele de anchetă, cu un act adițional, semnat de aceleași părți, care conține o prevedere cel puțin surprinzătoare în raport cu actualele pretenții.

Concret, în actul de încetare a contractului de mandat de director general provizoriu din data de 12 martie 2026, în articolul referitor la stingerea obligațiilor se arată expres că „la încetarea contractului părțile sunt eliberate de obligațiile asumate, potrivit dispozițiilor din Codul Civil”, documentul fiind semnat atât de Stoicescu cât și de președintele Consiliului de Administrație de la Urban SA, Liviu Ionescu.

Ori, în aceste condiții, de vreme ce părțile au convenit expres că, odată cu încetarea contractului, obligațiile asumate se sting, invocarea, după încetarea consensuală a contractului, a unei obligații de reangajare, este cel puțin aberantă, dacă nu vădit de rea credință. Este o chestiune pe care, cel mai probabil, instanța va trebui să o lămurească, iar până atunci orice concluzie definitivă ar fi prematură. Însă contradicția dintre cele două clauze este evidentă și merită observată.

Întrebarea pe care nimeni nu are voie să o ocolească: ce-l mână pe făptuitor înapoi la locul faptei?

Dincolo însă de disputa contractuală există o problemă infinit mai importantă. Fostul manager al Urban SA solicită să revină într-o societate care, potrivit informațiilor publice, se află în centrul unor lucrări penale, inclusiv pentru fapte presupus comise în perioada în care Adrian Stoicescu exercita atribuțiile de director general.

Or, într-un asemenea context, discuția nu mai este doar despre un contract de mandat. Este despre protejarea interesului public și despre prezervarea bunului mers al justiției. Este despre modul în care o societate cu capital public trebuie să gestioneze situația în care unul dintre foștii săi conducători, aflat în centrul unei anchete privind activitatea managerială desfășurată în aceeași societate, solicită să redevină angajat al acesteia.

Nu pentru că cineva ar putea afirma că Adrian Stoicescu ar intenționa să influențeze vreun document sau vreun mijloc de probă. O asemenea afirmație nu există și nu poate fi făcută fără dovezi. Însă tocmai de aceea instituțiile publice funcționează după principiul prudenței.

Dacă, peste câteva luni, procurorii vor solicita noi documente, arhive, corespondență electronică, registre sau alte înscrisuri aflate în patrimoniul Urban SA, este legitim să ne întrebăm dacă simpla revenire în societate a fostului director, ale cărui acte de management sunt analizate în anchetă, nu ar crea cel puțin o problemă de aparență și de încredere publică.

În orice administrație responsabilă, conservarea probatoriului nu înseamnă doar păstrarea efectivă a documentelor. Înseamnă și evitarea oricărei situații care ar putea genera suspiciuni privind accesul la acestea sau posibilitatea influențării circuitului lor.

Acesta este motivul pentru care miza notificării trimise de Adrian Stoicescu depășește cu mult un simplu și eventual litigiu de muncă. Nu mai vorbim doar despre un fost director care invocă o clauză contractuală. Vorbim despre încercarea de a reveni, prin constrângere judiciară, și pe ușa din dos, lăsată deschisă printr-un articol exploatat în mod dubios, în interiorul unei societăți care se află încă sub lupa organelor de urmărire penală.

Marian Pavel, mesaj pentru Stoicescu: ”Ia-ți gândul!”

Rămâne de văzut dacă Adrian Stoicescu își va transforma notificarea în acțiune în instanță. Un lucru pare însă limpede din punct de vedere administrativ. Potrivit poziției exprimate de Marian Pavel, președintele Consiliului Județean Ialomița, acționar majoritar al Urban SA, fostul director nu are nicio șansă de a reveni în societate, indiferent de funcția pe care ar urmări-o. După problemele create în perioada mandatului său și în contextul anchetelor care privesc activitatea desfășurată atunci, liderul administrației județene apreciază că nu poate exista un răspuns favorabil unei asemenea solicitări.

Mesajul este unul fără echivoc. Nici Consiliul Județean Ialomița, în calitate de acționar majoritar, nici Consiliul de Administrație al Urban SA și nici actualul director general, Marian Hoinaru, care beneficiază de încrederea deplină a administrației județene pentru continuarea procesului de reorganizare și redresare a societății, nu ar susține revenirea lui Adrian Stoicescu în cadrul companiei.

În aceste condiții, dacă fostul director va mai păși vreodată în Urban SA, cel mai probabil nu o va face în urma unei decizii administrative, ci doar dacă va obține o hotărâre judecătorească care să oblige societatea să îl primească înapoi. Până atunci, între notificarea avocatului și poziția fermă a acționarului majoritar se întinde un conflict care depășește cu mult un simplu litigiu de muncă și care spune multe despre ruptura dintre trecutul pe care unii încearcă să îl recupereze și prezentul pe care actuala conducere afirmă că nu este dispusă să îl mai întoarcă din drum.

Actualitate, Investigații
adrian stoicescu, dosar penal, eugen cismasu, marian pavel, revenire, tupeu, urban sa slobozia

mai 28, 2026 0 Comentariu
2 ani închisoare cu suspendare, prima pedeapsă stabilită în Dosarul Clean Cyclo – Urban SA!
de Eugen Cișmașu
Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia a anunțat încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției într-un dosar privind gestionarea deșeurilor periculoase, anchetă mediatizată încă din luna mai.

Coroborând datele comunicatului oficial cu organigrama funcțională a Clean Cyclo, inculpatul din cauză ar fi Mihai Soloman, acestuia fiindu-i reținută oficial calitatea de ”director al unei societăți comerciale care avea ca obiect de activitate colectarea și tratarea deșeurilor periculoase și nepericuloase”.

Procurorii au stabilit, prin acordul semnat la data de 27 mai 2026, o pedeapsă de doi ani de închisoare, suspendată sub supraveghere pentru un termen de trei ani, pentru săvârșirea infracțiunii de neluare sau nerespectare a măsurilor obligatorii în desfășurarea activităților de colectare, tratare și eliminare a deșeurilor periculoase, în formă continuată.

Conform anchetatorilor, în perioada octombrie 2025 – martie 2026, inculpatul nu ar fi luat și nu ar fi respectat măsurile obligatorii pentru realizarea procesului tehnologic de tratare a deșeurilor lichide periculoase colectate de societatea pe care o conducea.

Dosarul a devenit cunoscut public după descinderile și măsurile dispuse recent de anchetatori, când procurorii și polițiștii au efectuat percheziții și au dispus rețineri în cadrul investigației privind activitatea desfășurată de Clean Cyclo în relație cu platforma Urban SA. În acel moment, anchetatorii au acuzat existența unor nereguli grave legate de gestionarea și tratarea deșeurilor periculoase, într-un context deja tensionat de scandalul public privind poluarea și mirosurile persistente reclamate în municipiul Slobozia.

Acordul de recunoaștere a vinovăției a fost trimis Judecătoriei Slobozia, instanță care urmează să decidă una dintre soluțiile prevăzute de Codul de procedură penală. Reprezentanții Parchetului au precizat că această etapă procesuală nu înlătură prezumția de nevinovăție.

Actualitate
clean cyclo, dosar penal, inchisoare, pedeapsa, urban sa slobozia

mai 16, 2026 0 Comentariu
Dosarul Poluării și umbra ministrei Buzoianu asupra anchetei dezastrului ecologic de la Ialomița
de Eugen Cișmașu
Marile dezastre ecologice nu apar niciodată dintr-un singur robinet deschis. Ele apar atunci când ani întregi instituțiile acceptă compromisuri, tolerează practici dubioase, mimează controlul și transformă monitorizarea într-un ritual birocratic.

La Slobozia, aerul a început să miroasă a amoniac exact în perioada în care instituțiile statului au descoperit brusc că există și lege în domeniul deșeurilor periculoase. Coincidență absolut remarcabilă. După luni întregi în care orașul a respirat ceva între hazna industrială și experiment chimic eșuat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia a dispus, vineri, măsura controlului judiciar pentru 60 de zile față de fostul manager al SC Urban SA Slobozia, Adrian Stoicescu (foto jos), fostul director de dezvoltare Dan Manea și Mihai Șoloman, reprezentant al Clean Cyclo.

Dosarul și diluarea acuzațiilor

Cu doar o zi înainte, însă, cei trei fuseseră ridicați și reținuți pentru 24 de ore, în urma unor percheziții într-un dosar care suna, inițial, mult mai spectaculos și infinit mai periculos pentru ecosistemul politico-administrativ local. Procurorii vorbeau zilele trecute despre fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și abia în al treilea rând de ”infracțiuni prevăzute de OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor”. Adică exact genul acela de combinație juridică ce provoacă transpirații reci nu doar operatorilor economici, ci și celor care semnează, avizează, verifică și ”nu observă”.

Numai că România are talentul extraordinar de a transforma exploziile penale în avarii tehnice. Astfel, când a venit momentul controlului judiciar, ordonanța pare să fi trecut printr-un fel de spălătorie narativă. Dintr-un dosar care părea să vizeze în primul rând mecanisme de falsificare documentară și posibilă cosmetizare birocratică a realității, publicul s-a trezit cu o versiune mai suplă, mai dietetică și infinit mai confortabilă pentru mulți dintre actorii sistemului.

Concret, ordonanța de instituire a controlului judiciar în cazul celor trei vorbește acum despre nerespectarea măsurilor obligatorii privind tratarea și eliminarea deșeurilor lichide periculoase, într-un proces tehnologic care ar fi vizat 323 de tone de astfel de reziduuri, plus omisiunea transmiterii către Direcția Județeană de Mediu Ialomița a 30 de formulare de expediție și transport pentru deșeuri periculoase.

Umbra politică a ministrei Buzoianu

Desigur, faptele sunt grave. Foarte grave. Numai că ele nu mai sună deloc ca începutul unei anchete despre un posibil mecanism sistemic de falsificare și acoperire administrativă. Sună mai degrabă ca un accident tehnologic cu hârtii uitate prin sertare. Aproape că te aștepți să aflăm că amoniul s-a scurs accidental din cauza unui capsator defect.

Iar aici începe să se proiecteze, peste întreaga anchetă, umbra politică a ministrei Mediului, Diana Buzoianu.

Pentru că ministra s-a grăbit să livreze publicului verdictul perfect pentru televiziuni și Facebook: Clean Cyclo, marele rău absolut, monstrul unic, sursa aproape exclusivă a dezastrului olfactiv și ecologic din Slobozia. Fix asta rezultă din clipurile împrăștiate pe rețele de către doamna Buzoianu. O poveste simplă, eficientă electoral și foarte convenabilă pentru toți cei care ar prefera ca discuția să nu alunece spre întrebări incomode despre cine a verificat, cine a autorizat, cine a semnat și cine a dormit birocratic în timp ce orașul se transforma într-o cameră de gazare administrativă cu miros de amoniac.

Pentru că aici apare marea problemă. Dacă ancheta a pornit inclusiv pe infracțiuni de fals în înscrisuri și fals în declarații, atunci nu mai vorbim doar despre o firmă care a făcut lucruri rele într-o curte industrială. Vorbim despre posibilitatea ca realitatea din teren să fi fost rescrisă pe hârtie. Vorbim despre documente, raportări, trasabilitate, validări și, poate, despre o întreagă cultură instituțională a ”merge și așa”.

Iar într-un asemenea context, tentativa de a concentra toată vina într-un singur punct devine suspect de convenabilă pentru unii.

Mitul poluatorului unic și confortul unei povești simplificate

Tocmai aici apare poate cea mai periculoasă deformare a întregii povești de la Slobozia: ideea că tot răul orașului ar putea fi împachetat comod într-un singur nume, acela al societății Clean Cyclo.

La Slobozia, după cum toată lumea știe, realitatea tehnică, industrială și administrativă nu arată deloc ca o scenă de film în care există un singur personaj negativ care otrăvește orașul, în timp ce restul sistemului privește îngrozit și nevinovat.

Stația de epurare a SC Urban SA nu a devenit disfuncțională de ieri de azi, de când au început să deverseze băieții de la Clean Cyclo. Peste acea infrastructură îmbătrânită și înțepenită au trecut ani întregi de deversări industriale, ape uzate greu încărcate, reziduuri provenite din activități economice diverse și un amestec toxic de improvizație administrativă, toleranță instituțională și control birocratic făcut adesea mai mult pe hârtie decât în teren.

În jurul stației de epurare s-a construit în timp un ecosistem întreg de operatori economici, activități industriale și practici despre care autoritățile știau sau aveau obligația să știe. Dacă astăzi, după ce Clean Cyclo a fost practic închisă, după ce deșeurile au fost evacuate, după ce au început perchezițiile, reținerile și spectacolul mediatic al cătușelor morale, Slobozia continuă să miroasă îngrozitor, atunci apare o întrebare devastatoare pentru narațiunea oficială: cine produce acum disconfortul olfactiv?

Pentru că amoniul nu are carnet de partid și nici memorie selectivă. Mirosul care sufocă municipiul nu poate fi explicat la infinit prin invocarea obsesivă a unei singure firme deja scoase public în piață drept trofeu politic și simbolic al răului absolut.

Iar aici poziționările publice ale ministrei Diana Buzoianu încep să devină nu doar simplificatoare, ci periculos de convenabile pentru alții căci, în momentul în care construiești public o poveste în care există un singur vinovat, perfect, monstruos, fotogenic și ușor de executat mediatic, creezi automat și cel mai confortabil paravan pentru toți ceilalți contributori la poluare. Le oferi timp. Le oferi ceață. Le oferi spațiu de retragere în spatele isteriei controlate concentrate asupra unei singure ținte.

Cu alte cuvinte, în timp ce ministra își atârnă la gât victoria împotriva Clean Cyclo ca pe o medalie politică, există riscul ca exact mecanismele reale și actuale ale poluării să se replieze liniștite în fundal, ferite de reflectorul public.

Pentru că marile dezastre ecologice nu apar niciodată dintr-un singur robinet deschis. Ele apar atunci când ani întregi instituțiile acceptă compromisuri, tolerează practici dubioase, mimează controlul și transformă monitorizarea într-un ritual birocratic.

Dacă Slobozia continuă să pută și după închiderea activității Clean Cyclo, atunci poate că adevărata anchetă abia acum ar trebui să înceapă. Pentru că SC Urban SA nu operează într-o junglă fără reguli. Există Garda de Mediu. Există Direcția Județeană de Mediu. Există controale. Există monitorizări. Există raportări. Există mirosuri atât de puternice încât nici măcar comunicatele oficiale, sau postările ministeriale de pe Facebook, nu mai pot pulveriza deodorant peste ele.

Întrebări care își așteaptă răspunsul

Revenind la problema de fond, cea a diluării dosarului între faza perchezițiilor și cea a controlului judiciar, apar o serie de întrebări pe care nimeni nu pare foarte grăbit să le dezvolte public. Dacă au existat falsuri, cine le-a produs? Cine le-a acceptat? Cine a beneficiat de ele?

Pentru că diferența dintre primul moment al anchetei și forma actuală a discursului oficial este izbitoare. În prima zi aveam imaginea unui posibil mecanism complex, cu documente suspecte și declarații problematice. După numai 24 de ore, povestea pare deja compactată într-un dosar tehnic despre deșeuri lichide și formulare netransmise.

Iar Slobozia privește tot acest spectacol în timp ce continuă să respire un aer care miroase a amoniu, improvizație instituțională și început timid de mușamalizare elegantă.

Actualitate
adrian stoicescu, clean cyclo, control judiciar, diana buzoianu, dosar, Ialomita, ministrul mediului, poluare, retineri, sc urban sa, slobozia

aprilie 29, 2026 0 Comentariu
URBAN SA SLOBOZIA: nereguli financiare și operaționale confirmate de noua conducere
de Eugen Cișmașu
Noul manager al SC Urban SA Slobozia, Marian Hoinaru, a confirmat public, în cadrul unei conferințe de presă, existența unor nereguli majore în activitatea fostei conduceri a societății, demisionată în urma dezvăluirilor privind disfuncționalități economice.

Potrivit lui Hoinaru, la preluarea mandatului din 27 martie, a constatat că mai multe documente ale societății fuseseră deja solicitate de organe de anchetă, existând indicii privind cel puțin un dosar penal în curs. De asemenea, anterior existau două dosare penale în care documentele aferente fuseseră ridicate.

În urma verificărilor interne, conducerea a identificat o serie de probleme de natură financiară, operațională și de personal. Pentru clarificarea acestora, va fi solicitată o expertiză contabilă extrajudiciară, care să stabilească exact natura și amploarea neregulilor, inclusiv dacă acestea au caracter penal.

În acest moment, o singură speță a fost deja sesizată organelor competente, fiind vorba despre eliminarea unor cantități care nu aparțineau societății, fapt care a generat un prejudiciu.

Alte situații sunt în curs de analiză. Printre acestea se numără acordarea repetată de avansuri financiare neînchise sau justificate insuficient, precum și acordarea de avansuri salariale care depășeau valoarea veniturilor lunare și se întindeau pe perioade de până la 24 de luni, aspecte considerate incompatibile cu legislația în vigoare.

Totodată, au fost identificate achiziții realizate fără o necesitate clară sau fără a fi corelate cu proiecte concrete, ceea ce a dus la acumularea unor stocuri mari, cu mișcare redusă. Deși procedurile de achiziție au fost respectate formal, utilitatea acestor bunuri este pusă sub semnul întrebării.

Conducerea a mai semnalat majorări salariale acordate unor angajați cu o zi înainte de plecarea fostei echipe manageriale, în ciuda restricțiilor legale existente, precum și lipsa unei grile de salarizare care să susțină organigrama societății.

Marian Hoinaru a precizat că toate aceste aspecte vor fi analizate în detaliu prin expertiza externă, iar obiectivul este readucerea societății în parametri de funcționare legală și organizatorică.

Horoscop
avansuri, frauda, marian hoinaru, nereguli finan ciare, penal, urban sa

aprilie 19, 2026 0 Comentariu
IALOMIȚA: PSD dărâmă casa, AUR strânge chiriașii!
de Eugen Cișmașu
Criza declanșată de PSD la nivel central nu rămâne la București. Ea se propagă în teritoriu ca un semnal de vulnerabilitate. Iar în județe precum Ialomița, unde puterea s-a exercitat ani la rând prin rețele locale stabile, un astfel de semnal produce reacții rapide: repoziționări, recalculări, ieșiri discrete din linia oficială.

România nu mai are nevoie de sondaje ca să simtă că ceva s-a rupt. Dar când cifrele vin, reci și fără milă, ele nu fac decât să confirme ceea ce deja miroase în aer: un sistem politic care se prăbușește lent peste propriii alegători, în timp ce liderii lui mimează guvernarea ca pe o repetiție prost regizată.

În acest context, criza politică generată de PSD nu este o întâmplare. Este simptomul. Fiind fix partidul care a inventat incendiul pentru a simula apoi cum își caută disperat extinctoare, PSD a reușit din nou să-și dinamiteze propriul guvern, propria coaliție și, în final, propria credibilitate, cu aceeași seninătate de funcționar care a încurcat registrele și dă vina pe pix.

Criza politică de azi nu mai e despre doctrină, despre reformă sau principii, ci despre putere gestionată prost și pierdută și mai prost. Iar jalea ca urmează, iminentă, este devoalată de cel mai recent sondaj independent, chiar în zilele în care Partidul Hoției Naționale se pregătește să-și facă harakiri în Nopțile Cuțitelor Stângi.

Ce spune și de ce contează Barometrul Poll/Int

Barometrul Poll/Int România nu este un sondaj electoral clasic, comandat discret de vreun partid sau calibrat pentru o televiziune. Este un instrument periodic realizat de Agenția de Rating Politic (ARP), conceput ca un ”omnibus” socio-politic, adică un amestec de teme: încredere, intenție de vot, percepții sociale.

Concluziile studiului din aprilie 2026 (partea a II-a) vin după o primă parte în care se vorbea deja despre stres social și lipsă de alternative. Acum, cifrele pun carne pe acea stare.

Metodologic, vorbim despre 1187 respondenți, populație 18+, colectare online, în perioada 1–10 aprilie, pe un eșantion ponderat pe criterii clasice (vârstă, sex, educație, mediu, regiune, vot anterior) și o marjă de eroare de ±2,8%

Pe scurt: nu e un sondaj de colț de stradă. Este suficient de solid încât să nu poată fi ignorat, la fel ca și concluzia sa, anume că România rămâne o țară fără lideri, și cu cârma blocată pe o direcție care o duce către naufragiul numit AUR.

Cifrele POLL/INT sunt, în sine, la nivel de intenție de vot, o declarație politică. AUR are 35,8%, PSD – 17,2%, PNL – 14,2%, iar USR – 11,2%.

Diferența dintre AUR și PSD nu este doar mare. Este simbolică. Înseamnă că principalul partid de opoziție a depășit faza de contestare și a intrat în cea de dominare. Mai mult, dacă punem cifrele pe masă și facem o operațiune elementară, tabloul devine incomod de clar: AUR – 35,8% versus PSD + PNL + USR = 42,6%

Un 35,8% unificat care cântărește politic mai mult decât 42,6% împărțit în trei direcții, cu atât mai mult cu cât, dacă adunăm partidele etichetate ca populiste, adică AUR, SOS, și POT, populismul bate actuala guvernare cu un total de 45,1%. Aproape jumătate din electorat.

În paralel, 28,3% sunt indeciși iar 17,2% spun că nu ar vota deloc. Cu alte cuvinte, baza electorală este volatilă, iar sistemul clasic nu mai reușește să o coaguleze.

Încrederea în lideri: multă vizibilitate, puțină autoritate

POLL/INT reține o notorietate foarte mare pentru toți liderii politici principali, Nicușor Dan, George Simion și Ilie Bolojan având peste 95% la acest capitol.

La nivel de încredere, însă, cel mai bine plasat lider abia trece de 30%. Restul coboară rapid spre 20% sau chiar mai jos. Nu există lider dominant. Nu există figură integratoare. Avem doar George Simion, cu 31,3% (cel mai mare scor), Nicușor Dan, cu 24,2% și Ilie Bolojan, cu 21,8%.

Restul numelor se află cotate sub 20%, ceea ce înseamnă că politica românească funcționează, practic, fără lideri legitimați puternic. Într-un astfel de context, deciziile nu mai sunt asumate. Sunt negociate, amânate sau transferate.

Iar criza de azi, provocată de PSD, nu face decât să confirme acest tipar: puterea există, dar nu mai are autoritate.

Estimările pe județe – AUR-ul rupe în Bărăgan!

Un element nou introdus de ARP este modelul de estimare a intenției de vot la nivel județean.Nu vorbim despre sondaje locale clasice, ci despre un model predictiv care combină datele naționale, structura demograficăși alte seturi de date publice

Este o metodă inspirată din practici occidentale, care încearcă să ”coboare” fotografia națională la nivel local. Rezultatele sunt estimative, dar indică tendințe.

În acest context, Ialomița apare cu un scor estimat de 41,2% intenție de vot pentru AUR. Nu este cel mai mare scor din țară, dar este suficient de mare încât să ridice o întrebare simplă: de ce aici, într-o zonă lipsită de reprezentare locală concretă și coerentă?

Răspunsul nu ține de sondaj. Ține de teren. Ialomița este un exemplu clasic de județ în care puterea locală a fost concentrată în aceleași cercuri, alternanța politică a fost, de multe ori, doar formală iar administrația a funcționat mai mult ca rețea decât ca instituție. Într-un astfel de context, votul nu mai este o alegere pozitivă. Devine, firesc, o reacție acumulată.

Scorul de 41% nu exprimă neapărat adeziune la auriștii de Bărăgan, ci saturație față de soluțiile de până acum.

Ialomița, terenul unde instinctul de conservare bate doctrina

Cum spuneam, în Ialomița, cifrele nu mai sunt doar statistici, ci indicii de comportament politic în plină mutație. Cu un AUR estimat la peste 40%, apare o situație paradoxală: un partid fără lideri locali relevanți în Bărăgan, fără structuri consolidate și fără coerență doctrinară devine, totuși, principalul beneficiar al votului. Explicația nu ține de forța AUR, cât de slăbiciunea sistemului care ar fi trebuit să-l contrabalanseze.

În acest context, criza declanșată de PSD la nivel central nu rămâne la București. Ea se propagă în teritoriu ca un semnal de vulnerabilitate. Iar în județe precum Ialomița, unde puterea s-a exercitat ani la rând prin rețele locale stabile, un astfel de semnal produce reacții rapide: repoziționări, recalculări, ieșiri discrete din linia oficială.

De altfel, fenomenul nu este nou. În episoade electorale anterioare, oameni din PSD au fost acuzați, uneori pe șoptite, alteori direct, că au ”transferat” voturi către AUR, preferând să alimenteze valul anti-sistem decât să riște o înfrângere internă sau o marginalizare locală.

Într-un astfel de climat, întrebarea nu mai este dacă AUR are organizații puternice în Ialomița. Întrebarea devine: cine din sistem va ajunge primul să preia hățurile AUR?

Pentru că, atunci când centrul slăbește, periferia nu rezistă din loialitate. Se reorientează din instinct. Iar în momentul de față, pentru o parte din liderii locali, supraviețuirea politică nu mai înseamnă fidelitate de partid, ci capacitatea de a anticipa direcția votului și de a se poziționa în consecință.

Într-un județ în care votul se mută, cei care întârzie riscă să nu mai conteze.

Legătura cu criza de azi sau când sistemul își pierde ultimul argument

Criza politică generată de PSD intervine exact peste acest fundal. În mod normal, o astfel de criză ar putea genera o reconfigurare, o resetare, o tentativă de recâștigare a încrederii. De data aceasta, efectul este invers.

Pentru un electorat deja obosit, conflictul intern nu mai este un semn de vitalitate democratică. Este dovada că sistemul este preocupat exclusiv de sine. Iar în momentul în care această percepție se fixează, votul se mută. Nu neapărat către o soluție. Ci către o alternativă.

Sondajul POLL/INT nu spune cine va câștiga alegerile. Spune altceva, mai important: în ce direcție se deplasează electoratul. România nu se află doar într-o criză politică. Se află într-un proces de repoziționare a întregului sistem. Iar Ialomița, cu scorul ei de peste 40% pentru un partid anti-sistem, arată că acest proces nu mai este teoretic.

Actualitate
aur, criza politica, criza psd, lideri, POLL/INT, psd, rezultate, Sondaj, vot

aprilie 13, 2026 0 Comentariu
PS Vincențiu și noaptea în care Cerul Învierii a fost ascuns de norul de hidrogen sulfurat
de Eugen Cișmașu
Într-un oraș în care aerul a ajuns să aibă mai multă personalitate decât administrația, apare, rar, dar apăsat, câte o voce care nu miroase a compromis. De data asta, vocea vine dinspre Biserică. Și, culmea ironiei, spune lucrurilor pe nume mai clar decât toată orchestra de ”jurnaliști” de casă a autorităților.

Potrivit declarațiilor PS Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, prezentate nu oricând, ci chiar la finalul predicii din Noaptea de Înviere, situația din oraș nu mai e o simplă neplăcere olfactivă, ci o realitate toxică asumată. ”Mai-Marii orașului au decis, cu bună știință, să ne otrăvească”, i-a anunțat PS Vincențiu pe cei peste 1500 de ialomițeni și călărășeni veniți să ia Lumină de la Catedrala Episcopală. N-a fost metaforă. A fost verdict.

Orașul în care mirosul a devenit politică publică

În Slobozia, lucrurile au evoluat spectaculos: nu mai vorbim despre administrație, ci despre un experiment chimic în aer liber. În timp ce cetățenii inspiră cu resemnare, instituțiile expiră explicații.

Pe scurt, avem o simfonie administrativă în care fiecare instituție cântă după ureche, iar rezultatul este o operă olfactivă în tonalitatea ”hidrogen sulfurat major”.

Iar în tot acest decor, autoritățile locale, de la Consiliul Județean, prin Primărie și până la Prefectură, joacă rolul clasic. ”Nu știm, nu e de la noi, dar facem și dregem” spun ”Mai-Marii Orașului”, într-o capitală de județe care nu mai iese din zodia mirosurilor pestilențiale. O poziție atât de bine exersată încât ar putea fi trecută în fișa postului.

Vincențiu, Episcopul care a spart tăcerea

Într-un peisaj în care tăcerea instituțională a devenit normă, intervenția lui PS Vincențiu pare aproape… revoluționară. Nu pentru că ar spune ceva spectaculos, ci pentru că spune ceea ce toată lumea simte și toți din administrație se codesc să recunoască și să remedieze: în Slobozia pute în continuu.

Să recunoaștem: nu e treaba unui episcop să facă audit de mediu. Dar când aerul devine imposibil de respirat, iar responsabilitatea se evaporă mai repede decât substanțele volatile, cineva trebuie să spună că Împărații administrației locale sunt goi. Sau, în cazul nostru, că orașul e intoxicat. Și o face fără echivoc, fără ”poate”, fără ”vom analiza”, fără ”înființăm o comisie”. Direct. Ca o sentință morală într-un oraș în care moralitatea a fost externalizată.

Administrația, între negare și parfum ieftin

Dacă ar exista niște premii pentru cea mai creativă evitare a responsabilității, administrația județeană și locală ar avea deja rafturile pline.

De la explicații tehnice până la pase elegante între instituții, totul pare construit ca un joc de ping-pong în care mingea este, desigur, vina, iar cetățenii sunt simpli spectatori cu nasul în batistă.

În tot acest timp, problema nu dispare. Se plimbă. Din cartier în cartier. Ca o campanie electorală olfactivă, doar că fără promisiuni. Însă cu efecte.

O lecție neașteptată

Ironia supremă? Lecția de responsabilitate publică vine dintr-o zonă de unde administrația nu se aștepta: Biserica.

Într-un moment în care liderii politici calculează costuri de imagine, PS Vincențiu livrează un adevăr simplu și incomod. Fără consultanți. Fără spin. Fără frică. Iar asta, într-un oraș obișnuit cu jumătăți de adevăr, e aproape scandalos.

Până când ”Mai-Marii orașului” vor decide să nu ne mai ”protejeze” cu emanații tolerate, rămâne măcar această consolare amară: cineva a spus lucrurilor pe nume.

Și nu oricine. Ci exact cel care, în mod normal, ar fi trebuit să vorbească despre Cer. Doar că, la Slobozia, problema e că nu mai ajungi la Cer fără să treci printr-un nor toxic de hidrogen sulfurat.

Actualitate
episcopia sloboziei si calarasilor, hidrogen sulfurat, poluare, ps vincentiu, slobozia

aprilie 9, 2026 0 Comentariu
Poluatorul CLEAN CYCLO cere Prefecturii și Consiliului Județean să-i care deșeurile toxice din Slobozia pe cheltuială publică!
de Eugen Cișmașu
Când nu mai poți controla ce ai produs, ceri ajutor. Când nu mai poți respecta legea, ceri derogare. Iar când nu mai poți gestiona propriile deșeuri, ceri statului să intervină. Într-un document oficial, SC Clean Cyclo SRL cere ca autoritățile să preia măsurile de mediu pe care firma nu le-a dus la capăt, invocând termene imposibile și lipsă de capacitate. O solicitare care ridică întrebarea esențială: cine răspunde, de fapt, pentru poluare?

O cerere care spune mai mult decât pare

Un document transmis la finalul lunii martie către mai multe instituții-cheie din Ialomița conturează o situație rar întâlnită în relația dintre operatorii privați și autorități. SC Clean Cyclo SRL solicită oficial ca măsurile impuse de Garda Națională de Mediu, pe care nu le-a realizat în termen, să fie duse la îndeplinire de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență.

Adresată Prefecturii Ialomița, Consiliului Județean, Gărzii de Mediu și Direcției de Sănătate Publică, solicitarea vine pe fondul unor controale succesive și al unor termene depășite.

Termene ”imposibile” și capacitate insuficientă

Argumentul central al companiei este simplu: nu poate. Nu poate transporta, nu poate procesa și nu poate neutraliza cantitățile de deșeuri în ritmul impus de autorități. Dar a putut polua, firește…

Firma invocă limitările operatorilor autorizați care ar trebui să preia aceste deșeuri și susține că termenele stabilite de Garda de Mediu nu țin cont de realitatea din teren. În traducere: infrastructura existentă nu face față volumelor.

În acest context, Clean Cyclo afirmă că a cerut în mod repetat prelungirea termenelor, fără a primi însă răspuns favorabil.

În document, societatea susține că a început demersurile pentru a se conforma obligațiilor impuse. Cu toate acestea, recunoaște că nu poate finaliza măsurile în intervalele stabilite prin cele trei note de constatare emise în luna martie.

Această poziționare plasează compania într-o zonă ambiguă: între intenția declarată de conformare și incapacitatea efectivă de execuție.

Pasarea responsabilității către stat

Partea cea mai sensibilă a documentului este însă solicitarea explicită ca măsurile rămase neîndeplinite să fie realizate de CJSU Ialomița. Cu alte cuvinte, o companie privată cere intervenția unei structuri de urgență a statului pentru a rezolva o problemă generată în propria activitate.

Este un precedent periculos, care ridică întrebări legitime despre limitele responsabilității private și rolul instituțiilor publice. Practic, documentul ridică o problemă de fond: dacă un operator economic nu poate respecta obligațiile de mediu, cine intervine?

Statul, prin mecanismele de urgență? Sau operatorul este obligat să-și reducă activitatea până la conformare?

În lipsa unui răspuns clar, riscul este ca responsabilitatea să fie diluată, iar costurile, inclusiv cele de mediu, să fie transferate din zona privată în cea publică.

De ce CJSU nu are, în realitate, voie să intervină

Dincolo de formulările dramatice din document, solicitarea Clean Cyclo lovește direct în limitele legale ale Comitetului Județean pentru Situații de Urgență.

CJSU nu este un operator tehnic și nici un prestator de servicii pentru agenți economici. Rolul său, stabilit prin legislația privind managementul situațiilor de urgență, este strict legat de intervenția în cazuri excepționale: calamități naturale, accidente majore, dezastre sau situații care pun în pericol imediat viața populației ori siguranța mediului.

Cu alte cuvinte, CJSU poate interveni pentru a limita efectele unui dezastru, nu pentru a executa obligațiile curente ale unei firme aflate în neconformitate.

Mai mult, legislația de mediu stabilește clar principiul ”poluatorul plătește”. Operatorul economic este responsabil direct pentru gestionarea, transportul și neutralizarea deșeurilor rezultate din propria activitate. Transferul acestei obligații către stat, în afara unor situații de urgență declarate oficial, nu este prevăzut de lege.

Pentru ca CJSU să intervină legitim, ar trebui să existe o stare de urgență sau un risc iminent și major, recunoscut oficial, care să depășească capacitatea tuturor actorilor implicați. Or, documentul transmis de companie nu indică o astfel de situație, ci mai degrabă o incapacitate operațională de a respecta termenele impuse.

În acest context, acceptarea unei astfel de solicitări ar crea un precedent periculos: orice operator aflat în dificultate ar putea invoca limitări tehnice pentru a transfera responsabilitatea către autorități.

Când ”nu se poate” devine strategie de salvare

În spatele limbajului administrativ și al invocării unor ”termene nerealiste” se conturează, de fapt, o realitate simplă: o companie care nu mai face față propriilor obligații încearcă să mute problema în curtea statului.

Dar legea nu funcționează pe principiul ”nu se poate”. Funcționează pe răspundere.

Dacă mâine fiecare operator care nu își poate gestiona deșeurile ar cere intervenția CJSU, atunci sistemul de protecție a mediului ar deveni un serviciu public gratuit pentru poluatori. Iar responsabilitatea s-ar dilua până la dispariție.

Întrebarea nu este dacă statul poate interveni. Întrebarea este dacă are voie să acopere eșecul unui operator privat.

Pentru că, în momentul în care autoritățile încep să curețe în locul celor care produc, nu mai vorbim despre controlul poluării, ci despre instituționalizarea ei.

Investigații
cerere, clean cyclo, consiliul judetean ialomita, deseuri toxice, institutia prefectului, poluator

martie 19, 2026 0 Comentariu
73% peste limite! Slobozia, gazată din nou de Urban, de 22 de ori într-o noapte, cu hidrogen sulfurat!
de Eugen Cișmașu
În noaptea de 18 spre 19 martie 2026, Slobozia a fost asaltată de un nou nor de gaz toxic, poluarea continuă fiind confirmată chiar de instituțiile statului. Nu este o figură de stil și nu este o exagerare jurnalistică, este concluzia care rezultă dintr-un set de date oficiale în care fiecare măsurătoare înregistrată depășește limita legală admisă pentru hidrogen sulfurat. Fără excepție.

Datele provin din monitorizarea realizată cu autolaboratorul amplasat în zona stației de epurare, în vecinătatea SC Urban SA, limita legală de referință, pentru media pe 30 de minute, fiind cea deja cunoscută, de 0,015 mg/mc . Tot ceea ce urmează se raportează la această valoare.

O NOAPTE ÎNTREAGĂ ÎN AFARA LEGII

Intervalul analizat acoperă aproximativ paisprezece ore, de la începutul serii de 18 martie până în dimineața zilei de 19 martie. În acest interval, autolaboratorul a înregistrat 22 de valori consecutive pentru concentrația de hidrogen sulfurat. Fiecare dintre aceste valori depășește pragul legal. Nu există niciun moment în care aerul să revină în limite conforme.

În paralel, o altă informare oficială extinde acest interval și confirmă că depășirile au fost înregistrate pe o perioadă și mai largă, între orele 15:00 și 10:00 a doua zi. Imaginea care se conturează nu este aceea a unei scăpări punctuale, ci a unei stări persistente, în care poluarea devine regulă de funcționare.

VALORI CARE NU LASĂ LOC DE INTERPRETARE

Cifrele nu sunt marginale și nu pot fi relativizate. Ele indică o depășire constantă și semnificativă a limitei legale. Valorile înregistrate pornesc de la 0,01562 mg/mc, adică imediat peste pragul admis, și urcă frecvent în zona 0,019–0,024 mg/mc și ating un maxim de 0,02604 mg/mc .

Raportat la limita de 0,015 mg/mc, aceste valori înseamnă depășiri de la câteva procente până la aprozimativ 73%. Nu este vorba despre fluctuații nesemnificative, ci despre o abatere sistematică și consistentă. Curba concentrațiilor nu arată un vârf izolat, ci o linie de fond ridicată, cu variații care rămân permanent în zona neconformă.

MIROSUL CARE ASCUNDE O PROBLEMĂ REALĂ

Hidrogenul sulfurat este cunoscut publicului mai ales prin mirosul său specific, de ouă clocite, dar reducerea fenomenului la o simplă problemă de miros este o mistificare convenabilă. În realitate, este un gaz toxic rezultat din procese de descompunere și din gestionarea defectuoasă a apelor uzate și a nămolurilor.

Expunerea repetată la concentrațiile înregistrate în Slobozia produce efecte reale asupra populației. Iritațiile respiratorii, durerile de cap, amețelile și stările de greață nu sunt simple percepții subiective, ci reacții fiziologice documentate. În cazul persoanelor vulnerabile, în special cele cu afecțiuni respiratorii, aceste efecte pot deveni acute și persistente. În timp, expunerea continuă se transformă într-o presiune constantă asupra sănătății publice.

UN TIPAR CARE INDICĂ SURSA SIGURĂ: SC URBAN SA

Atunci când toate valorile sunt peste limită, când fenomenul se întinde pe ore întregi și când nivelurile rămân ridicate fără întrerupere, ipoteza unui incident accidental devine imposibil de susținut. Datele indică existența unei surse constante de emisii.

Localizarea punctului de monitorizare, în proximitatea SC Urban SA, nu este o coincidență. Ea conturează fix acel perimetru care a dat de atâtea ori originea fenomenului. Fie că este vorba despre procese tehnologice defectuoase, fie despre descărcări necontrolate sau despre un lanț de gestionare a deșeurilor care scapă de sub control, ceea ce rezultă este același lucru: stația de epurare nefuncțională de la URBAN este sistemul care generează poluare în mod continuu la Slobozia.

CÂND DATELE SUNT CLARE, TĂCEREA DEVINE PROBLEMĂ

Documentele oficiale confirmă depășirile, dar nu oferă răspunsuri complete despre cauze și responsabilități. Ele nu spun cine a generat exact emisiile, cine trebuia să le prevină și cine răspunde pentru faptul că orașul a respirat, timp de ore întregi, un aer neconform. Această tăcere nu este neutră. Într-un context în care valorile sunt evidente și repetate, lipsa unor măsuri imediate și transparente devine ea însăși parte a problemei. Nu mai vorbim doar despre poluare, ci despre modul în care instituțiile reacționează sau aleg să nu reacționeze.

CONCLUZIA PE CARE NU O MAI POATE EVITA NIMENI

Slobozia nu a fost afectată de un miros neplăcut într-o noapte de martie. Slobozia a fost expusă unei poluări documentate, continue și semnificative, în care fiecare măsurătoare a încălcat legea. În momentul în care ai 22 de valori consecutive peste limită, discuția nu mai este despre disconfort, ci despre responsabilitate.

Iar responsabilitatea, în astfel de cazuri, nu se evaporă în aerul pe care orașul a fost obligat să îl respire.

Actualitate
ANMAP, depasiri, hidrogen sulfurat, slobozia, urban sa

martie 17, 2026 0 Comentariu
Clean Cyclo cu epoleți, sau cum ținut Poliția la sertar 1145 de tone de deșeuri până a împuțit Slobozia
de Eugen Cișmașu
De la începutul acestui an, Slobozia nu a avut nevoie de rapoartele autorităților ca să înțeleagă că ceva nu este în regulă. Mirosul a fost primul semnal. A venit în valuri, uneori noaptea, alteori dimineața devreme, suficient cât să nu poată fi ignorat, dar destul de difuz încât să fie relativizat.

Din martie, odată cu semnalele din presă, au urmat și explicațiile oficiale și controalele GJM, DSP, ANMAP etc. S-a ”verificat”, s-a ”monitorizat”, s-a ”amendat”. Orașul a fost ținut într-un echilibru fragil între suspiciune și liniștire. Adevărul complet, însă, nu a venit din comunicate. Pentru că o parte dintre date erau ascunse în în documentele interne ale Poliției. Care Poliție, ce să vezi?, ancheta cu o precizie rece, ceea ce se întâmpla dincolo de garduri, dar ținea la sertar.

O investigație făcută pe tăcute

Poate cel mai neliniștitor lucru nu este ce s-a găsit la Slobozia, ci cum s-a gestionat informația.

Poliția a fost acolo. A verificat. A măsurat. A estimat. A consemnat. A adunat date despre cantități, despre fluxuri, despre neconformități. Și apoi… liniște. Nu a existat o comunicare publică. Nu a existat o alarmă instituțională vizibilă. Totul pare să fi fost ținut într-un circuit intern, aproape ermetic, ca și cum această investigație ar fi fost desfășurată în așteptare. În așteptarea unui semnal, a unei aprobări cu trese, a unei decizii superioare, de undeva de ”sus”. Și-n felul acesta, legenda beneficiarului real al activității Clean Cyclo, misterios și purtător de epoleți, a primit ”liber” la procesare.

În tot acest timp, realitatea din teren nu a așteptat. Deșeurile au continuat să vină. Să se acumuleze. Să fermenteze. Să otrăvească. Iar Slobozia a continuat să respire.

1145 de tone: momentul în care cifrele devin acuzație

Nud, documentele întocmite de polițiștii de la Economic ai IPJ Ialomița arată, în mod direct, fără interpretări, că la punctul de lucru al Clean Cyclo din Slobozia au fost gestionate cantități de deșeuri mult peste limitele autorizate, existând în perioada octombrie 2025 – martie 2026 un total de 1145 de tone colectate, în condițiile în care capacitatea maximă de stocare permisă era de 50 de tone de deșeuri periculoase. La momentul controlului în urma căruia s-a făcut notarea finală a datelor, în teren se aflau încă aproximativ 200–220 de tone depozitate pe platforme, ceea ce indica o acumulare masivă și constantă. Documentele consemnează neconcordanțe între cantitățile declarate ca fiind tratate și situația reală din teren, evidențele scriptice nefiind corelate cu ceea ce polițiștii au constatat efectiv.

În același timp, polițiștii arată că au luat contact contondent cu modul de gestionare a deșeurilor de către Clean Cyclo: au fost identificate containere IBC cu conținut necunoscut sau neetichetat, reziduuri depozitate direct pe platforme betonate, scurgeri și infiltrații de substanțe, precum și transferuri de lichide între bazine și suprafețe de lucru fără un control tehnologic clar. Instalația prezenta deficiențe esențiale, cel mai important fiind faptul că bazinul de omogenizare funcționa fără sistem de aerare, deși acesta este prevăzut în autorizația de mediu, ceea ce favorizează fermentarea și degajarea de gaze.

Totodată, sunt identificate coduri de deșeuri periculoase din industria chimică, confirmând natura riscantă a materialelor gestionate. Deșeurile proveneau dintr-un circuit mai larg de firme, între care CALYPSO MONO SRL, INDECO GRUP SRL, CLEAN OTTER SRL și KRIPAL AZUR SRL, iar fluxul tehnologic includea transferul acestora către stația de epurare operată de URBAN SA.

În ansamblu, cercetările polițiștilor evidențiază o situație în care capacitățile autorizate au fost depășite masiv, instalațiile nu funcționau conform, evidențele nu corespundeau realității, iar deșeurile periculoase erau gestionate în condiții improprii, în cadrul unui circuit operațional care lega direct Clean Cyclo de stația de epurare Urban SA.

Și totuși…

Din martie despre februarie sau luna în care totul s-a blocat

Există un moment-cheie în această poveste. În luna martie, polițiștii de la Economic creditează ideea că, în luna februarie 2026, la Clean Cyclo nu s-ar fi tratat nimic. Nicio cantitate. Nicio intervenție. Și totuși, Slobozia a puțit groaznic, oamenii au suferit și s-au repezit pe rețelele de socializare dând vina pe alți operatori economici. În vremea asta, la Clean Cyclo fluxul de deșeuri nu s-a oprit. Otrăvurile au continuat să ajungă, să fie depozitate, să se acumuleze. Este momentul în care instalația nu mai este doar depășită. Devine vulnerabilă. Iar ceea ce se întâmplă în interior începe să iasă în exterior.

Așa se face că, la momentul la care Când Garda de Mediu intervine, ea nu face decât să confirme ceea ce Poliția deja consemnase la sertar: nereguli, depășiri, disfuncționalități grave. Vin amenzile. Vin măsurile. Vin termenele de la Gardă, Dar toate acestea abia după ce mecanismul a funcționat suficient de mult încât să devină vizibil pentru toată lumea.

În paralel, stația de epurare a Urban SA intră și ea în vizor, completând tabloul unui circuit care nu mai poate fi ignorat.

Amenda care nu se leagă de realitate

În mijlocul acestor constatări apare un episod pe care l-am mai relatat și care ridică, inevitabil, semne de întrebare. Exact în perioada în care polițiștii de la economic documentau această situație, intervine și Serviciul Arme și Substanțe Periculoase. Rezultatul: o amendă contravențională. Atât. Pentru același context în care vorbim despre: peste o mie de tone de deșeuri, substanțe periculoase, instalații neconforme, lipsă documente de proveniență, lipsă etichetare sau etichetare neconformă, risc real pentru mediu.

Discrepanța este prea mare pentru a fi ignorată. Este ca și cum aceeași realitate ar fi fost privită, simultan, în două chei complet diferite.

Și aici apare ruptura cea mai greu de explicat. Pe de o parte, poliția adună date, cuantifică, descrie, documentează, la secret, 1145 de tone de deșeuri. Pe de altă parte, autoritățile de mediu investighează problema și anunță sancțiuni și măsuri pentru 300 de tone găsite la fața locului. În mod evident, nici reprezentanții instituțiilor și nici informațiile lor par să nu se fi întâlnit în timp s-au întâlnit la timp. Ceea ce poliția găsește pare să nu fi ajuns, în acel moment, în circuitul autorităților de mediu. Iar ceea ce mediul investiga pare să nu fi avut acces la întreaga dimensiune a fenomenului.

Două anchete. Două ritmuri. Două realități.

Trei întrebări care rămâne în aer, la fel ca putoarea Clean Cyclo

1145 de tone nu apar peste noapte. Se adună, zi după zi, transport după transport. Cine a văzut? Cine a știut? Cine a ales să nu spună? Sunt întrebări la care sertarele IPJ Ialomița are trebui să răspundă.

Nouă, dincolo de cifre și documente, nu ne rămâne decât o concluzie simplă și incomodă.

Slobozia nu a fost luată prin surprindere de poluare. A fost ținută departe de adevăr.

Actualitate
1145 tone de deseuri, clean cyclo, poltia, poluare, slobozia

martie 15, 2026 0 Comentariu
Otrava ca și disconfort. Sau cum dă IPJ Ialomița amenzi contravenționale pentru atentat la sănătatea populației.
de Eugen Cișmașu
În județul Ialomița, dacă otrăvești aerul, solul și apa cu deșeuri chimice, nu trebuie să-ți faci prea multe griji. Cel mult riști o amendă de la IPJ Ialomița, Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase. Asta reiese din modul în care Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița a tratat cazul Clean Cyclo: acolo unde fotografiile arată reziduuri chimice periculoase, scurgeri și depozitări în aer liber, reprezentanții serviciului specializat al instituției au văzut doar niște banale probleme de ”etichetare și evidență”. Pe scurt, o posibilă infracțiune de mediu a fost redusă birocratic la nivelul unui disconfort administrativ, sancționat cu o amendă contravențională. În logica oficială, ceea ce pentru locuitorii Sloboziei miroase a otrăvire industrială devine, pe hârtie, doar o mică neglijență contabilă în registrul deșeurilor.

La începutul lunii martie 2026, după ce Slobozia a fost otrăvită olfactiv de sutele de tone de deșeuri ale Clean Cylco, societatea înființată de persoane din anturajul primarului Potor și administrată chiar de fostul coleg de clasă al acestuia, fix directorul de dezvoltare de la Uban SA, un control al polițiștilor Serviciului Arme, Explozivi şi Substanțe Periculoase din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Ialomița s-a încheiat cu un rezultat aparent spectaculos: o amendă de 60.000 de lei aplicată pentru nereguli în gestionarea deșeurilor.

Nud, situația arată după cum urmează: în urma verificărilor efectuate la sediul societății, au consemnat polițiștii, reprezentanții firmei nu au respectat obligațiile legale privind etichetarea, ambalarea și evidența deșeurilor, fiind constatate nereguli privind modul de gestionare și depozitare a acestora. Faptele au fost încadrate ca și contravenții prevăzute de OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, actul normativ care reglementează modul de colectare, transport, depozitare și evidență a deșeurilor, inclusiv a celor periculoase. Pentru aceste abateri, societatea a fost sancționată cu o amendă în valoare de 60.000 de lei, contravenientul având posibilitatea de a achita, în termen de 15 zile, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 20.000 de lei.

Doar că imaginile realizate în incinta platformei industriale spun o poveste mult mai gravă.

Fotografiile analizate indică prezența unor deșeuri chimice periculoase depozitate în mod necontrolat, inclusiv scurgeri pe platformă, saci rupți și recipiente industriale conținând substanțe toxice.

Cu alte cuvinte: ceea ce a fost tratat oficial ca simplă contravenție administrativă putea ridica, în mod serios, problema unor infracțiuni de mediu.

Ce arată concret fotografiile

Analiza etichetelor vizibile pe containerele industriale relevă mai multe tipuri de substanțe și reziduuri.

Pe de o parte avem reziduuri chimice industriale, cu un cod de deșeu extrem de periculos. Pe unul dintre containere apare, cu referire la conținut, eticheta ”Alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție” – Cod: 07 01 08*

Acesta este un cod din Catalogul European al Deșeurilor, iar asteriscul din cod indică fără echivoc ceea ce am arătat și mai sus: Atenție, deșeu periculos!

Categoria include reziduuri provenite din procese chimice industriale, distilare, reacții chimice și separări tehnologice, reziduuri frecvent asociate solvenții industriali, compușii organici toxici și produsele secundare ale sintezei chimice, astfel de deșeuri trebuind obligatoriu să fie depozitate în containere etanșe, pe platforme impermeabile, dotate cu sisteme de retenție a scurgerilor.

Pe de altă parte, în ograda Clean Cyclo se văd abandonate și o varietate de substanțe chimice toxice. Eticheta produsului HYPERLAST FJ 7004 Polyol, de exemplu, indică prezența celebrei substanțe chimice denumită Etilenglicol un compus organic lichid, incolor, inodor și cu gust dulceag, utilizat pe scară largă ca antigel, agent de răcire și materie primă în producția de poliesteri (plastic PET). Etilenglicolul este o substanță sintetică vâscoasă, extrem de toxică în cazul ingerării, având o importanță industrială majoră.

De altfel, pe containerele de depozitare din curtea Clean Cyclo, ce conțin etilenglicolul apar etichete cu avertismentul ”May cause damage to organs (kidney) through prolonged or repeated exposure”, ceea ce, în traducere, sună de-a dreptul negru: ”Poate provoca leziuni ale organelor (rinichilor) în caz de expunere prelungită sau repetată”.

În mediul natural, Etilenglicolul poate produce contaminarea apei, toxicitate pentru organisme acvatice și vapori iritanți. Iar dacă ne gândim că aceste deșeuri ar f putut ajunge (dacă nu au și făcut-o deja), din bazinele Clean Cyclo, prin stația de epurare a Uban SA (repetăm, condusă, la capitolul dezvoltare, de chiar administratorul Manea al celor de la Clean Cyclo), în emisarul râu Ialomița, tabloul devine de-a dreptul tragic.

Nu în ultimul rând, imaginile din curtea Clean Cyclo arată o a treia categorie de reziduuri, anume adezivii inflamabili industriali. Pe bazinul etichetat cu LOCTITE LIOFOL – UN1133, de pildă, codul ONU UN1133 desemnează adezivi inflamabili pe bază de solvenți, iar simbolurile de risc vizibile pe etichete indică inflamabilitate, toxicitate pentru sănătate și posibile iritații respiratorii în caz de contact.

Clasificarea acestor substanțe se face conform Regulamentul CLP (CE) nr. 1272/2008.

O a doua problemă reală: modul de depozitare

Dacă etichetele recipientelor din curtea Clean Cyclo confirmă natura periculoasă a deșeurilor, imaginile arată ceva și mai grav: felul în care acestea sunt depozitate.

În fotografii se observă saci industriali rupți, pulbere chimică împrăștiată pe beton, pete de lichid închis la culoare scurse din materiale, lipsa sistemelor de retenție, depozitare în aer liber.

Cum arătam și mai sus, deșeurile cu cod 07 01 08* ar fi trebuit stocate în containere etanșe, plasate în zone protejate de precipitații, pe platforme impermeabile cu drenaj controlat.

Nimic din aceste cerințe nu apare, însă, în imagini. În schimb, platforma pare să funcționeze ca un depozit în aer liber, unde reziduuri chimice sunt abandonate în saci deteriorați.

Unde începe problema penală

Conform OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor, art. 66, abandonarea deșeurilor periculoase, eliminarea necontrolată și depozitarea ilegală care produce poluare constituie infracțiune, iar pedepsele pot ajunge de la 1 la 5 ani de închisoare.

Pentru existența infracțiunii nu este obligatoriu să se demonstreze o poluare catastrofală. Este suficient ca gestionarea deșeurilor să creeze risc real pentru mediu sau sănătate. Iar imaginile pe care și polițiștii de IPJ Ialomița le-au văzut, interpretând și încadrând realitatea cu nețărmurită generozitate, ridică exact această problemă.

Deci, domnilor de la IPJ, ce avem? Pedeapsă sau taxă de funcționare?

În privința depozitării ilegale, lucrurile sunt demonstrate parcă pentru toată lumea, mai puțin însă pentru polițiștii ialomițeni. În procesul-verbal întocmit de poliție, faptele au fost încadrate strict contravențional: lipsa evidenței deșeurilor, etichetare necorespunzătoare și manipulare improprie, dar asta în condițiile în care Clean Cyclo nu era autorizată decât pentru procesarea a 50 de tone de deșeuri, iar Garda de Mediu îi găsise în curte peste 300 de tone de reziduuri

Cu alte cuvinte, ceea ce imaginile sugerează ca posibilă depozitare ilegală de deșeuri periculoase, și ceea ce a fost recunoscut de Garda de Mediu, a fost redus administrativ de IPJ la o problemă de etichete și documente.

De ce?

Dacă pe platformă există deșeuri periculoase, scurgeri vizibile, ambalaje deteriorate, depozitare în aer liber, atunci apare inevitabil întrebarea ”de ce nu a fost deschis un dosar penal?”.

În mod normal, în asemenea situații, autoritățile trebuie să sesizeze procurorul, să se dispună o expertiză de mediu, să fie verificată contaminarea solului etc, totul

În lipsa acestor pași, sancțiunea rămâne doar o amendă administrativă, confortabilă și izbăvitoare, una care, raportată la cantitățile de deșeuri implicate, poate fi percepută mai degrabă ca o taxă de funcționare decât ca o pedeapsă reală.

Epilog despre munca ”la alibi” a Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase

Cu o zi înaintea controlului IPJ Ialomița, am îndrăznit să-l sunăm din redacție pe domnul Alexandru Huzea, șeful SAESP Ialomița, și să-i aducem la cunoștință grozăvia pe care tandemul Clean Cyclo – Urban o instrumentau la adresa slobozenilor. De a doua zi, domnul Huzea nu ne-a mai răspuns la telefoane. Nici doamna Andreea Loghin, purtătoarea de cuvinte a Inspectoratului și nici colega sa Lucica Țuțuianu, de la biroul de presă. Acum înțelegem și de ce…

În ciuda mărinimoasei amenzi de 4000 de euro (jumătate din minimul prevăzut de lege) cu care polițiștii SAESP Ialomița au cadorisit poluatorii, fotografiile de față arată un adevărat depozit ilegal de deșeuri chimice în curtea Clean Cyclo, iar între cele două versiuni, contravenția și posibila infracțiune de mediu, diferența este uriașă.

Și exact aici începe întrebarea esențială pentru ancheta publică: a fost vorba de o simplă neglijență administrativă sau de o problemă penală pe care autoritățile au preferat să o ignore? Căci cealaltă chestionare, cu ”s-a dat sau s-a luat?”, nu își mai are rostul…

PS. În zilele care urmează vom reveni cu un nou episod al investigației noastre, în care vom arăta cine este firma italiană care a trimis containerele pline cu otravă la Slobozia, și în ce relații privilegiate se află ea în prezent cu statul român…

Actualitate
amenda, atentat, contraventie, ipj ialomita, otrava, sanatate, slobozia