barikada.ro

Etichetă: tratament

  • Cum a ajutat-o Gigi Becali pe Anamaria Prodan să scape de coronavirus. Ce tratament a urmat

    Anamaria Prodan (47 de ani) a fost infectată cu noul coronavirus, însă a reușit să depășească boala.

    Covid 19 | Anamaria Prodan, dusă de urgență la spital. În stare tot mai gravă după ce a fost confirmată cu coronavirus

    Cunoscuta impresară s-a speriat din cauza simptomelor agresive și a chemat Ambulanța. A fost dusă la Spitalul Matei Balș, dar medicii au considerat că nu se încadrează între cazurile grave. Astfel că au trimis-o acasă.

    Becali și-a tratat apropiații bolnavi de Covid, la clinica sa, cu medicamente aduse din Rusia!

    În ajutorul ei a sărit Gigi Becali, care a avut grijă că soția lui Laurențiu Reghecampf să aibă toate medicamentele necesare. Patronul de la FCSB are  o clinică medicală în zona Eroilor. 

    Gigi Becali demonstrează științific de ce în România ortodoxă coronavirusul nu are putere să trăiască!

    Anamaria a povestit că Gigi Becali (62 de ani), patronul de la FCSB, i-a pus la dispoziție un tratament anti COVID-19.

    Becali predă lecții despre sexul creștin: ”Nu vă mai împreunați în gură, că d-aia vi se înmoaie genunchii!”

     ”Știam că pe Gigi Becali mă pot baza la orice oră din zi și din noapte în viața mea. În secunda în care a aflat (n.r. – că are coronavirus), Gigi Becali m-a sunat. Mi-a trimis absolut tot, de la vitamine și albastru de metil până la Arbidol. Toate medicamentele și tratamentele le-am urmat cu sfințenie. Gigi mi-a trimis și un om care mi-a făcut perfuziile acasă. A avut grijă de mine ca de copilul său”, a mai zis Anamaria Prodan, potrivit Antena Sport.

    „Uite-mă! Nu mă doboară nimic. nici Covid-ul, nici nimeni. O să ne prindă pe toți virusul. Este aproape imposibil să te ferești”, a mai spus Anamaria Prodan.

    „Acum sunt mai bine, dar m-am speriat foarte tare. Mi-am pierdut dintr-o dată gustul și mirosul, am făcut febră, nu mai aveam aer. Sunt acasă, sper să trec cu bine peste această perioadă grea”, a declarat Anamaria Prodan pentru playtech.ro.

  • Cum ne dăm seama că avem astenie de toamnă (depresia afectivă sezonieră): simptome și remedii

    Astenia este o stare de oboseală și de slăbiciune a organismului, pe care o resimțim atât primăvara, cât și toamna, când se petrec numeroase schimbări în natură. Trecerea de la un anotimp la altul produce disconfort chiar şi persoanelor sănătoase atunci când trecerea se face brusc, fără o perioadă de acomodare. Astfel, organismul uman începe să resimtă anumite simptome: stări de somnolenţă, oboseală, stres, organism slăbit.

    De ce apare astenia de toamnă și cum o tratăm?

    Astenia de toamnă este un sindrom de tranziție care apare odată cu schimbarea anotimpului și ca răspuns al organismului la schimbările medio-ambientale care alterează bioritmul și ciclul veghe-somn. Principalul responsabil al acestei alterări este melatonina, un hormon care reglează somnul și temperatura corporală.

    Astenia de toamnă (depresia afectivă sezonieră) este întâlnită la toate categoriile de vârstă, de la copii până la vârstnici, iar pentru evitarea şi diminuarea stărilor specifice acesteia, de mare ajutor este o alimentaţie bogată în vitamine şi proteine, precum şi un număr suficient de ore de somn. Medicul vă poate recomanda efectuarea unor analize de sânge pentru a se elimina posibilitatea unei activități reduse a glandei tiroide, hipotiroidism.

    Cauze

    Astenia nu înseamnă anemie, adică o scădere a hemoglobinei din sânge. Astenia este o coroborare de factori și stări. Ea poate avea diverse cauze și se poate prezenta sub diferite aspecte, afectând în mod preponderent sfera psihică, fizică, intelectuală sau sexuală.

    Astenia sezonieră apare mai des în cazul femeilor și poate fi cauzată atât de imposibilitatea organismului de a se adapta noilor condiții de mediu, cât și a unor modificări hormonale sau unei alimentații defectuoase, lipsită de vitamine și minerale.

    Reducerea intensității luminii provoacă diferite schimbări în organism:

    • producția de serotonină (hormonul fericirii) scade
    • vitamina D se fixează mai greu (deficitul acestei vitamine este una dintre cauzele lipsei de energie, a slăbiciunii musculare sau anxietății)
    • este stimulată producția de melatonină (hormonul somnului)
    • tonusul general al organismului scade
    • apar modificări la nivelul dispoziției
    • organismul se pregătește de „hibernare“

    Simptome

    • fluctuații ale temperaturii corporale
    • palpitații
    • stres
    • cefalee
    • vertij
    • răceli, viroze
    • oboseală
    • lipsa de interes față de anumite activități cotidiene
    • tristețe și apatie 
    • anxietate
    • insomnii sau somnolență
    • scăderea libidoului
    • probleme de concentrare 
    • iritare și proastă dispoziție 
    • dereglări alimentare (creștere în greutate, preferință pentru dulciuri și fast food)

    Sub această simptomatologie se pot ascunde și alte cauze și de aceea este bine să fim vigilenți. În cazul formelor severe, decompensarea nevrozelor şi a depresiilor, duce la numeroase tentative suicidare, ce ating un vârf în această perioadă. Toate aceastea din cauza efortului adaptativ al organismului la variațiile de temperatură, ritm nictemeral, umiditate ce survin pe fondul carenţelor de vitamine și oligoelemente având drept consecinţă scăderea imunităţii şi creșterea susceptibilităţii emoţionale.

    Recomandări terapeutice

    Deși această afecțiune trece de la sine în câteva săptămâni, când organismul se obișnuiește cu noul anotimp, există câteva posibilități de a grăbi acest proces de adaptare și de a preveni simptomele care ne pot afecta activitatea zilnică.

    Toamna, organismul are nevoie de alimente bogate în vitamine (B, C, coenzima Q10) şi minerale (Mg, Fe, Zn). Printre cele mai energizante alimente sunt: cerealele integrale, pătrunjelul, algele marine, piersicile, dovleceii, smochinele, ficatul şi carnea roşie. Pe lângă aportul de vitamine, minerale şi somn odihnitor (începând cu orele 22.00 – 22.30) mişcarea, plimbările în aer liber sunt binevenite, faţă de izolare care predispune şi accentuează depresia.

    Alte remedii:

    • Expunerea zilnică la soare, pe cât posibil
    • Efectuarea de exerciții fizice ( înot, jogging, fitness, mersul cu bicicleta)
    • Odihnă suficientă și relaxare
    • Alimentație sănătoasă, diversificată (a se crește consumul de fructe și legume)
    • Dietă bogată în triptofan (lactate, ouă, nuci, pește)
    • Activități plăcute în aer liber alături de cei dragi
    • O scurtă vacanță
    • Reflexoterapia
    • Băi de plante
    • Renunțarea la alcool, tutun, cafea
    • Fototerapia
    • Terapia cognitiv-comportamentală

    De luat aminte: orice afecțiune care își prelungește simptomele necesită consult la medic.

  • Cistita: cauze, simptome, diagnostic, prevenție și tratament

    Infecțiile urinare

    Infectiile tractului urinar (ITU) sunt cauzate de proliferarea anormală a agenţilor patogeni în aparatul urinar (căi urinare, ţesut interstiţial, parenchim renal).

    Infecţiile urinare ocupă locul doi după cele respiratorii, se întâlnesc la orice vârstă, în primele decade predomină la femei din cauza uretrei anterioare scurte, activităţii sexuale şi sarcinei, apoi incidenţa acestora creşte, progresiv cu vârsta.

    Infecțiile urinare se pot localiza la nivelul:

    • căilor urinare inferioare (vezica şi uretere): cistita, pielita şi pielocistita
    • căilor urinare superioare (bazinet şi calice), ţesutului interstiţial şi parenchimului renal: pielonefrite (acute şi cronice)

    Infecţia tractului urinar cel mai frecvent este determinată de germenii Gram negativi de origine intestinală. Predomină E.coli cu o pondere de 85-90%.

    Căile de infectare:

    – Ascendentă (urogenă) – cel mai des întâlnită

    – Hematogenă

    – Limfogenă

    – Directă (inocularea directă a germenilor – cateterizări, manevre endourologice)

    Factorii favorizanţi

    1. Staza urinară

    2. Tulburările dinamice (hipotonie, reflux vezico-ureteral), vezica neurologică (neuropatia diabetica, polinevrita, tabes, accident vascular cerebral).

    3. Manevrele urologice instrumentale (cateterism explorator sau terapeutic) intervin prin traumatismul local, şi vehicularea germenilor.

    4. Tulburări metabolice: diabetul zaharat (IU este favorizată de glicozurie), acidoza metabolică şi neuropatía diabetică, hjperuricemia hiprecaliemia, hipocaliemia.

    5. Abuzul de medicamente: fenacetină, corticosteroizi şi imimodepresive (scad puterea de apărare locală), opiaccele (produc pareza căilor urinare)

     6. Alte afecţiuni: afectiunile biliare, constipatia, colita, hemoroizii, diabetul zaharat, tulburările în evacuarea urinei, refluxurile uretro-vezical, vezico-uretral, consumul redus de lichide, urinatul rar, metroanexita, menopauza, infecțiile genitale, sarcina, igiena intimă incorectă.

    Cistita este o infecție destul de comună a tractului urinar inferior, caracterizată printr-o inflamație a vezicii urinare, în mod specific a peretelui acesteia. Cu toate că, în mod normal, cistita nu este o afecțiune gravă, aceasta poate fi incomodă și poate să conducă la complicații dacă nu este tratată.

    Cistita este cea mai frecventă infecție a tractului urinar, respectiv a vezicii urinare, locul în care este stocată urina, alte infecții implicând uretra (uretrita) sau rinichii (pielonefrita).

    Etiologie

    Bacteriile obişnuite incriminate în apariția cistitei sunt Escherichia coli, Staphylococcus saprophyticus şi Proteus mirabilis, iar sursa este deseori tractul gastrointestinal. Bacteriile se fixează de mucoasa vezicii urinare, folosind structuri filiforme, fapt ce determină iritarea și inflamația zonei.

    Cistita afectează persoane de ambele sexe. De obicei, femeile sunt cele mai afectate deoarece uretra lor este mai scurtă (circa 3 cm) decât la bărbați, ceea ce facilitează transferul bacteriilor către vezica urinară și, în plus, vecinătatea uretrei și a deschiderilor vaginului și anusului favorizează distribuția bacteriilor între acestea.

    Tipuri

    În funcție de leziunile pe care le formează pe suprafața vezicii urinare, cistitele sunt împărțite în două forme: acută și cronică.

    Cistita acută care determină îngroșarea peretelui vezicii urinare și apoi formează leziuni ulcerative. Cistita acută poate fi identificată prin hematii și agenți microbieni.

    Cistita cronică apare în urma cronicizării leziunilor determinate de forma acută. Apare ca urmare a administrării unor tratamente inadecvate, dar și din cauza recidivelor dese.

    Cauze și factori de risc

    Principala cauză a cistitei o reprezintă pătrunderea și multiplicarea rapidă în vezica urinară a bacteriei E.coli, care trăiește în mod normal în colon. Cistita poate fi declanșată și de anumite medicamente sau poate fi o complicație a diabetului, a bolilor de rinichi sau a unei prostate mărite. Oricine riscă să facă cistită, însă afecțiunea este mult mai frecventă la femei.

    Cele mai predispuse la cistită sunt femeile active sexual, cele însărcinate, cele aflate la menopauză și cele care folosesc diafragme și spermicide.

    Factori favorizanți:

    • Anatomici: uretra femenină scurtă și apropierea anatomică de zona vulvovaginală
    • Hormonali: menopauza
    • Traumatisme predispozante: contact sexual (cistită din luna de miere), leziuni chimice a mucoasei, lenjerie intimă inadecvată
    • Psihogeni: stres
    • Radioterapie și chimioterapie

    Respectarea mediului vaginal reprezintă o condiție indispensabilă în cadrul unui proces de prevenire a infecțiilor urinare. Anumite obiceiuri comportamentale care privesc stilul de viață sunt considerate principalii factori de risc responsabili de apariţia cistitei și de creșterea șanselor de recidivă și reinfectare.

    Alte cauze ale cistitei pot fi:

    • prezența pietrelor la rinichi sau mărirea prostatei, care pot determina un blocaj în fluxul de urină;
    • prezența unui cateter urinar;
    • utilizarea diafragmei contraceptive, în cazul femeilor active sexual;
    • sexul frecvent și/sau violent, care crește șansele de deteriorare fizică sau vânătăi și probabilitatea de apariție a cistitei (cistita din luna de miere);
    • reducerea secreției de mucus și subțierea mucoasei, în cazul femeilor aflate la menopauză
    • igiena precară, sexul neprotejat
    • utilizarea tampoanelor vaginale în timpul menstruației
    • utilizarea unor săpunuri non-specifice
    • utilizarea spermicidelor
    • alimentaţie nesănătoasă
    • tratamentul nespecific cu antibiotice

    Simptome

    • Dificultate la urinare, urina fiind eliminată prin picurare
    • Durere și arsuri la urinare care persistă chiar și după terminarea micţiunii
    • Durere suprapubiană însoțită de senzaţia negolirii complete a vezicii
    • Nevoie constantă de a urina
    • Nicturie (micțiuni în timpul nopții)
    • Incontinență urinară (pierdere involuntară de urină)
    • Enurezis nocturn (incontinenţa urinară în timpul nopţii)
    • Uneori prezenţa sângelui în urină
    • Urină tulbure, închisă la culoare, urât mirositoare
    • Durere suprapubiană sau în partea de jos a spatelui

    Diagnostic

    Există situaţii când cistita poate fi asimptomatică, fiind identificată în urmă unei uroculturi pozitive. Acesta situaţie este întâlnită mai frecvent la persoanele în vârstă.

    Diagnosticul de cistită se poate pune şi pe baza anamnezei şi a semnelor clinice. Urocultura este utilizată pentru identificarea bacteriei incriminate de apariţia infecţiei urinare. Se poate face o antibiogramă pentru a alege tratamentul ţintit împotriva bacteriei declanșatoare. Medicul poate efectua în plus o cistoscopie sau un test imagistic. Testele imagistice nu sunt de obicei necesare, dar pot ajuta la diagnosticarea unei cistite. Radiografiile sau ecografiile ajută la excluderea unor cauze ale cistitei, cum ar fi o tumoare.

    Urocultura – modalitate de recoltare

    • Se recomandă ca recoltarea urinii pentru urocultură să se efectueze înainte de începerea unui tratament cu antibiotic. Dacă recoltarea se realizează sub tratament antibiotic vă rugăm să precizați antibioticul utilizat
    • Pentru verificarea eficacității terapiei cu antibiotic, urina se va colecta după minim 5 zile de la ultima doză administrată.
    • Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun, apoi ştergeţi-vă cu un prosop curat.
    • Curăţaţi zona genitală (vulva la femei, glandul la bărbaţi), în special în jurul orificiului uretral cu apă şi săpun.
    • Clătiţi bine dar nu ştergeţi
    • Deschideţi recipientul fără să atingeţi interiorul acestuia şi al capacului.
    • Aşezaţi capacul cu interiorul în sus
    • Eliberaţi primele picături de urină în toaletă
    • Colectaţi 10-20 mL de urină în recipient
    • Aveţi grijă ca recipientul să nu atingă corpul dumneavoastră
    • Puneţi capacul recipientului, asiguraţi-vă că nu curge şi predaţi-l pentru a fi examinat
    • Se aduce imediat la laborator, dacă nu este posibil, se pune la frigider.

    Tratament

    Tratarea corespunzătoare a cistitei încă de la primul episod poate opri ciclul vicios de recidivă. În aceste cazuri, urocultura arată adesea că microorganismul nu a fost complet eradicat sau că a avut loc o nouă infecție de care este responsabil un alt agent patogen. 

    Tratamentul constă în antibiotice, prescrise în funcție de bacteriile depistate în urma analizelor. Antibioticul va fi însoțit de antiinflamatoare și eventual suplimente naturale care să favorizeze eliminarea bacteriilor. 

    Dacă antibioticele nu va ajută, consultați din nou medicul. Antibioticele utilizate frecvent pentru cistita bacteriană sunt nitrofurantoina, trimetoprim-sulfametoxazolul, amoxicilina, cefalosporinele, ciprofloxacina si levofloxacina. Tratamentul simptomatic poate să includă analgezice, antispastice sau antiinflamatoare.

    Prevenție

    • Nu se amână urinarea
    • După mersul la toaletă, ștergerea zonei se face din faţă către spate, pentru a minimiza transferul bacteriilor de la intestin în vagin şi uretră.
    • Pentru igiena zonei se folosesc săpunuri cu pH neutru, nu parfumate; nu se utilizează pudra de talc sau deodorant în jurul zonei genitale.
    • Evitarea igienei prea intense în zona perineală/genitală, care dacă se face cu apă sub presiune, la duș, poate împinge germenii pe uretră, în sus, în vezică.
    • Se va menține glicemia sub control, în cazul diabetului zaharat
    • Consumul de lichide și urinarea de mai multe ori pe zi
    • Reducerea numărului de germeni din zona perineului, anusului, vaginului, mai ales E. Coli
    • Tratarea constipației – se elimină un număr mult mai mare de germeni care colonizează apoi zona perineală și perianală de unde pot ascensiona pe uretra în vezica urinară.
    • Evitarea lenjeriei strâmte și sintetice, deoarece favorizează înmulțirea germenilor din zona perineală.
    • Se recomandă golirea completă a vezicii la urinare.
    • Micțiunea după actul sexual este o măsură importantă de prevenție
    • Lubrifierea în mod adecvat în timpul actului sexual va scădea iritația uretrală

  • Sinuzita: cauze, simptome și cum o putem combate

    Temperaturile scăzute aduc o serie de probleme de sănătate, mai ales răceli sezoniere, cât și reactivarea unor probleme cronice precum sinuzitele.

    Ce este
    sinuzita

    „Inflamația sinusală, adică sinuzita, este o îmbolnăvire relativ frecventă, mai ales localizarea maxilară și cea frontală. Zonele etmoidale sau sfenoidale sunt mai rar afectate. Durerea, pricipalul simptom, este proiectată la nivelul feței și corespunde localizării inflamației. Simptomatologia nazală se manifestă prin obstrucție supărătoare însoțită de secreții abundente mucopurulente, uneori cu miros neplăcut și greu de eliminat”, spune Dr. Dragoș Peteu, medic homeopat și membru al Societății Române de Homeopatie.

    Cum se
    tratează sinuzita

    Tratamentul poate fi medicamentos și/sau chirurgical. În secția ORL specialiștii intervin pe cale operatorie. Sunt vizate corecțiile deviațiilor de sept, ablația polipilor și drenajul sinusurilor.

    „Terapia medicamentoasă se face atât pe cale generală cât
    și pe plan local (picături) cu antibiotice, antiinflamatoare și analgezice. Dar
    există și tratamente adjuvante cu uleiuri esențiale, ceaiuri, extracte
    gemoterapice, inhalații cu diverse substanțe, fototerapie cu lumină polarizată,
    etc”, adaugă specialistul.

    Remedii
    homeopate în lupta cu sinuzita

    În sinuzite, tratamentul homeopat poate fi de sine stătător sau complementar. Iată câteva remedii utile recomandate de către medicul homeopat, Dragoș Peteu:

    1.         Silicea, este indicat atunci când:

    –           pacientul
    este extrem de friguros, mai ales în zona capului motiv pentru care și-l
    acoperă întotdeauna;

    –           extrem
    de sensibil la curentul de aer;

    –           durere
    de cap frontală, mai ales deasupra nasului;

    –           vertij
    în perioada acutizării sinuzitei;

    –           dureri
    pulsatile de nas și sinusale;

    –           dureri
    maxilare ce însoțesc secreții galben verziu;

    –           sinuzite recurente și sinuzita cronică.

    Silicea este un remediu excelent pentru că favorizează eliminarea, evacuarea colecțiilor (chiar purulente) oriunde s-ar afla cu condiția să existe o cale ușoară de eliminare la suprafață (util ca adjuvant după puncții sau operații sinusale).

    2.         Spigelia anthelmia este remediul ideal
    când este afectată partea stangă:

    –           durerea
    sinusală, cu implicarea ochiului stâng frecvent înțepătoare, este agravată de
    atingere, tutun, mișcare, aplecare, vibrații;

    –           de
    obicei apare și aversiune la cafea pe lângă cea la fumul de țigară;

    –           o
    particularitate mai rară este durerea de făță ameliorată la spălarea cu apă
    rece dar care se accentuează după aceea;

    –           durere
    nevralgica de ochi stâng mai accentuată ziua (începe dimneața și ține până la
    asfințit) și agravată de mișcare, aplecare, atingere, consum de ceai;

    –           uneori
    găsim la pacienți frica de ace sau de înțepături, pe stânga, durere în omoplat
    și, amorțeală în braț, chiar și palpitații mai ales în contextul reactivării
    sinuzitei;

    –           la copii
    mai mari, ca simptome însoțitoare, 
    observăm frecvent mâncărimi nazale și parazitoze digestive (oxiuri).

    3.         Sanguinaria canadensis pentru afectarea
    parții drepte:

    –           dureri,
    pulsatile, congestive, chiar nevralgice pe partea dreaptă a feței ce cuprind
    ochiul drept;

    –           dureri agravate
    de mișcare, lumină, foame și ameliorate de repaus, somn, întuneric;

    –           periodicitate
    la 7 zile;

    –           obstrucție
    nazală pe dreapta;

    –           polipi;

    –           diaree
    la sfârșitul răcelii;

    –           durere
    în omoplatul drept.

    4.         Lycopodium clavatum, un alt remediu
    pentru partea dreaptă, este util când catarul, adică secreția nasală se
    complică cu sinuzita frontală iar durerile sunt mai intense după masă (16-20).

    5.         Medorrhinum este un remediu util la
    copii.

    Simptome asociate:

    –           copii cu
    mult temperament care-și rod unghiile, foarte activi și greu de cotrolat;

    –           secreția
    nazală curge mai ales prin spate și generează tuse;

    –           dorința
    de fructe necoapte și limonadă;

    –           se culcă
    tărziu și dorm pe burtă sau în “poziție fetală”;

    –           doresc
    să umble desculți.

    6.         Kalium bichromicum este remediul pentru
    acele sinuzite în care pacientul se confruntă cu secreții aderente, vâscoase,
    greu de eliminat, de culoare galbenă sau galben-verzuie de care nu scapă oricât
    ar sulfa nasul (de aceea folosește, adesea excesiv, picături nazale). Durerile
    continue sau intermitente, intense sau sâcâitoare sunt în zona sinusurilor
    (frontal, maxilar) și sunt însoțite de senzația de inflamat, umflatură, plin
    sau acumulare. Orice răceală afectează zonele sinusale și secrețiile sunt
    caracteristice, vâscoase și colorate.

    7.         Scutellaria laterifolia , un remediu
    rar prescris, mai ales azi când cei mai mulți pacienți vin la cabinet după
    tratamente prelungite, este util în cazuri cronice unde este evidentă supresia
    manifestărilor sinuzitei. Iată și simptomele însoțitoare:

    –           dureri
    de cap, frontale, supraorbitale, înțepătoare, persistente după răceli, mai
    intense dimineața, agravate de zgomote, lumină, mirosuri puternice și
    ameliorate de mișcare, mai ales de plimbare în aer liber; uneori durerile sunt  extrem de supărătoare;

    –           concentrare
    dificilă și randament scăzut la lucru mai ales după apariția sinuzitei;

    –           vertij
    (mai ales după răceli);

    –           oboseala
    cronică (apărută după răceli frecvente);

    –           iritabilitate
    (mai ales la copii, rămasă după răceală) și un sentiment de nemulțumire;

    –           sensibilitate
    și neplăcere cauzată de tutun (chiar la fumători);

    –           tulburări
    de somn manifestate prin insomnia din convalescenta (după episode de răceală),
    coșmaruri și vise înfricoșătoare, somn neodihnitor și trezire târzie;

    –           la unii pacienți, pe fondul evoluției cronice și a tratamentelor îndelungate fară rezultate evidente,  se pot dezvolta diverse frici cu teme (de dezastre, că se poate întâmpla ceva neplăcut, de ghinion, etc) și intensități variable mergând până la atacuri de panică (nocturne foarte rare ziua).

    Importanța simptomatologiei în prescierea remediului homeopat este evidentă. Pentru recomandări personalizate cere sfatul specialistului homeopat.

  • Infertilitatea la femei: cauze, investigații necesare. Unde se poate trata în România

    Sovata. Romania. 2015-2019. Peste 2500 de consultații ginecologice.  60% rata de succes în tratarea afecțiunilor ginecologice. 30% rată de succes în obținerea unei sarcini.

    De ce este renumită Sovata și tratamentele ginecologice pro fertilitate? ”La Sovata, se fac tratamente pentru fertilitate încă din anul 1910. Timpul a permis efectuarea unor studii observaționale pe un număr impresionant de persoane care au venit la tratament. Calitatea namolului extras din apa Lacului Ursu (sapropelic peloidogen), apa sărată din același lac, precum și alte terapii fizice asociate măresc șansa de a obține o sarcină. În afara problemele de infertilitate, la Sovata se mai tratează inflamațiile și infecțiile cronice ale aparatului genital feminine, precum și simptomele menopauzei.”, povestește medicul ginecolog, George Vasilescu, șeful Departamentului de Ginecologie de la Ensana Health Spa Resorts Sovata

    Infertilitatea este definită ca fiind imposibilitatea obținerii unei sarcini timp de 12 luni în cadrul unui cuplu stabil, care are o activitate intimă regulată, fără folosirea vreunei metode anticoncepționale. În cazul în care partenera are o rezervă ovariană redusă sau vârsta ei depășește 36 ani, timpul de așteptare până la momentul instituirii unui tratament se reduce la 6 luni. În mod uzual, rezerva ovariană se poate determina luând în calcul următoarele elemente : vârsta pacientei, numărul de foliculi antrali (de la inceputul unui ciclu ovarian) măsurați prin ecografie transvaginală și AMH (hormonul antimullerian).

    Cauzele
    infertilității? Multiple. De cele mai multe ori, în cadrul unui cuplu, există
    mai multe motive: atât din partea partenerului feminin, cât și a celui masculin.

    Diagnosticul de infertilitate poate însemna pentru multe
    cupluri o adevarată sentință la tristețe și deprimare, însă există
    soluții…există speranță. Cu
    o singură
    condiție. Vizita la medicul specialist în infertilitate nu trebuie amânată!

    Ce simptome ar trebui să ridice semne de întrebare unei femei?

    Adesea, infertilitatea este o afecțiune diagnosticată de multe ori greșit sau greu de depistat. Dar există semnale de alarmă!

    Primul și cel mai evident semn este lipsa instalării stării de graviditate. Altele? Prezența unor simptome sau semne care pot fi asociate cu infertilitatea: neregularități menstruale, inflamații sau infecții vaginale. Dar, de cele mai multe ori infertilitatea se însoțește de o lipsă desavârșită de semne și/sau simptome.

    Cauzele infertilității

    Te-ai gândit vreodată că infertilitatea se moștenește? Nu chiar. Însă, ce se poate prelua de la părinți este greutatea cu care se obține o sarcină.

    ”Da, se pot moșteni anumite afecțiuni cromozomiale care pot interfera cu procesul de obținere a unei sarcini sau se pot întâlni afecțiuni comune mama – fiică, cum ar fi fibroamele uterine ,” precizează medicul ginecolog.

    Dar infecțiile urinare ce rol joacă în cadrul
    definirii stării de fertilitate    ? Ei bine, acestea pot juca un rol
    important, mai ales daca nu sunt tratate corespunzator.

    “Infecțiile urinare nu reprezintă un pericol. În schimb, cele netratate sau tratate necorespunzator, da. Infecțiile urinare creează un mediu inflamator în toata sfera pelvina, deci și în aria organelor genitale interne. Inflamația se poate extinde și poate afecta procesul de implantare a embrionului. Infecția urinară poate coexista cu infecțiile vaginale, acestea la rândul lor pot determina endometrite (infecția endometrului) sau chiar a trompelor și ovarelor (salpingo-ovarite). Infecția sau inflamația trompelor poate duce la obstrucția lor, iar sarcina nu se mai poate instala,” explică specialistul.

    Stresul si infertilitatea merg mana in mana?

    “Desi pare ceva mai greu de crezut, stresul s-a dovedit a juca un rol foarte important in infertilitate. Persoanele stresate si obosite, mereu preocupate si ingrijorate obtin mai greu o sarcina. In timpul stresului sunt activati hormoni specifici care mentin organismul intr-o stare de “alarma”. Pe de alta parte, mecanismele fiziologice prin care se poate obtine o sarcina, se manifesta la parametri maximi in conditii de relaxare, liniste, cand grijile sunt lasate la o parte. Multe sarcini se obtin de exemplu in concediu sau cand stresul zilnic s-a mai diminuat,” spune medicul ginecolog.

    Burnout-ul reprezinta o alta cauza
    infertiliatii. 

     Fazele avansate de oboseala, cu simptome specifice pot impiedica atat fertilizarea ovocitului cat si embrio-implantarea, fie ca vorbim de sarcini pe cale naturala sau FIV.

    Tot mai multe femei isi doresc copii tot mai tarziu in viata. Infertilitatea tine cont de varsta?

     “Cu siguranta, da. Genetic, dupa 37 ani
    ovocitele incep sa isi piarda din calitate iar sarcina apare mai greu. Dupa
    varsta de 40, de ani sansele se reduc si mai mult, la scaderea calitatii
    ovocitare adaugandu-se si scaderea numerica. Exista si exceptii, sarcini
    normale obtinute dupa 43 ani precum si insuficiente ovariene urmate de
    menopauza la varste sub 37 ani. In concluzie, fiecare organism este unicat, dar,
    cu toate acestea, genetica umana are regulile ei,” atrage atentia doctor George
    Vasilescu.

    Dieta pro-fertilitate

    Regimul
    alimentar are un rol semnificativ asupra starii de sanatate si poate fi un
    aliat in ceea ce priveste tratarea infertilitatii.

    “Exista o dieta pro fertilitate, elaborata dupa studii aprofundate de catre specialisti in nutritie din Elvetia. Principiile alimentare recomandate de catre acestia includ in mare parte legume si fructe, carne slaba alba, compoturi precum si ceaiuri din plante. Dieta trebuie sa fie echilibrata, cu 3 mese principale si doua gustari, zilnic,” a mai adaugat medicul.

    In lume, exista diverse tratamente complementare pentru fertilitate. Unele din ele si-au dovedit eficienta, altele mai au nevoie probabil de timp. Cele mai des intalnite tratamente adjuvante sunt reprezentate de acupunctura, homeopatie, tratamente balneare, tratamente api-fito-terapice.

    Unde poti trata infertilitatea in Romania?

    “Sovata este renumita pentru tratamentele pentru fertilitate inca de la inceputul secolului trecut. Inca din prima decada a secolului 20 veneau aici persoane din toata Europa pentru a se trata de infertilitate. Baile sarate si namolul sparopelic peloidogen au ajutat numeroase persoane sa devina mame intr-o perioada cand medicina nici nu-si putea inchipui progresele tehnologice din ziua de azi. In primul rand Sovata este o statiune cu un climat bland, usor sedativ. Persoanele stresate, obosite vor gasi aici locul potrivit pentru a se deconecta de problemele zilnice. Un prim factor al infertilitatii, stresul, poate fi rezolvat in timpul curei balneare. In plus, tratamentele efectuate aici au un efect antiinflmator asupra zonei pelvine. Se stie ca inflamatia peste anumite limite este daunatoare. Tractul genital feminin fiind unul deschis spre exterior este supus permanent “atacului” factorilor inflamatori determinand astfel vaginite, colpite, endometrite, salpingo-ovarite. De asemenea, banalele chisturi ovariene, destul de frecvent intalnite, se asociaza in multe cazuri cu fenomene inflamatorii endometriale care impiedica nidarea. Astfel, o cauza frecventa de infertilitate, inflamatia peste limitele fiziologice, poate fi tratata cu succes la Sovata,” explica doctorul.

    Cine se poate trata la Sovata?

    “Persoanele care doresc obtinerea unei sarcini prin metode naturale, simple; persoanele care se pregatesc pentru o procedura de reproducere umana asistata (stimulare ovariana, inseminare intrauterina, fertilizare in vitro, embriotrasfer fresh sau cu embrioni inghetati), sansele de reusita crescand in aceste cazuri simtitor. Optim, tratamentele balneare se fac in luna premergatoare procedurilor de reproducere asistata iar in cazuri speciale cu 3 – 4 luni inainte, luandu-se in considerare posibilitatea unui numar mai mare de zile de tratament; endometru nedezvoltat, incapabil de nidatie; insuficienta ovariana forma incipienta; stari cronice de oboseala, stres accentuat; inflamatii pelvine cornice si consecintele acestora. Si barbatii pot fi ajutati la Sovata prin terapii natural din plante, relaxare si momente de liniste.”

    In plus, terapiile naturale de la Sovata sunt reglatoare ale sistemului nervos, endocrin, mediaza raspunsul imun si reduc inflamatia. Copul se pregateste astfel pentru marea incercare, dar si bucurie a crearii unei noi vieti.

    Pe langa pregatirile de ordin fizic si starea psihica este foarte importanta, a subliniat medicul ginecolog. “Persoanele nemultumite, cu privirea mereu in jos, abatute si triste vor obtine mult mai greu o sarcina. Pe de alta parte optimismul si echilibrul psihic creeaza premizele obtinerii mai usor a unei sarcini. Fertilizarea in vitro reprezinta fara doar si poate un factor major de stres pentru multe persoane. Frica de necunoscut (mai ales la primele incercari), efortul psihic si finaciar, asteptarea rezultatului, toate acestea pot accentua o stare de incordare si oboseala preexistente. Dialogul bazat pe sinceritate cu medicul, privirea cu obiectivitate a metodei terapeutice de fertilizare precum si asumarea unui posibil esec trebuie sa faca parte din abordarea unei proceduri FIV. Rata de succes nefiind nicaieri in lume de 100%, un posibil rezultat negativ nu trebuie sa demoralizeze complet o pacienta. De aceea, abordarea sufleteasca trebuie sa se bazeze pe un optimism obiectiv, cu premiza asumata si a unui “nu” care nu inseamna altceva decat “nu acum”.

  • Ginecomastia – cauze, diagnostic, tratament

    Ginecomastia este o boală care apare din cauza unui dezechilibru între cantitatea de estrogen (hormonul feminin) și cea de testosteron (hormonul masculin), iar consecințele ei se manifestă prin dezvoltarea excesivă a sânului sau sânilor la bărbat. Se prezumă că 2 din 3 bărbați sunt afectați de această patologie, iar impactul psihologic asupra acestora este unul substanțial.

    Ginecomastia poate debuta în adolescență, însă din fericire există metode de tratament foarte eficiente în România.

    “În urma mai multor studii, am descoperit că ginecomastia se poate dezvolta sub formă de 6 tipuri: (1) numai glandă (sindromul sfârcului pufos), (2) doar grăsime (pseudogynaecomastia), (3) mai multă grăsime, mai puțină glandă, (4) mai multă glandă, mai puțină grăsime, (5) mai multă grăsime și glandă, puțin exces de piele și (6) mai multă glandă, mai puțină grăsime, mai mult exces de piele. Tratamentul optim pentru acest tip de afecțiune este o combinație între liposculptură la nivelul pectoralului, deltoidului, canelurii deltopectorale, liniilor axiale și zonei subaxiale, zonei costale inferioare prin liposupție și separarea de grăsime, iar într-un final, mastectomie subcutanată. În același timp, avem grijă să lăsăm un pic de țesut sub mamelon și areolă, astfel încât să protejăm volumul și pentru a nu cauza retragerea complexului mamelon-areolă”, explică doctorul Mihai Chertif, directorul Cosmedica.

    Adesea Ginecomastia este o
    mare sursă de rușine și jenă pentru bărbați. Numărul de bărbați care solicită
    intervenții chirurgicale pentru ginecomastie a continuat să crească de-a lungul
    anilor. Și în România tot mai mulți bărbați doresc să-și îmbunătățească chirurgical
    aspectul pieptului.

    În perioada pubertății,
    creșterile hormonale pot duce la creșterea țesutului mamar masculin. În unele
    cazuri, acest țesut mamar se micșorează după pubertate, dar în multe cazuri,
    sânii rămân măriți. Prevalența ginecomastiei asimptomatice este de 60% la 90%
    la copii, 50% la 60% la adolescenți și până la 70% la bărbații cu vârsta
    cuprinsă între 50 și 69 de ani.

    Factori ce pot duce la ginecomastie

    Ginecomastia
    poate rezulta dintr-un dezechilibru între hormonii sexuali testosteron și
    estrogen. Estrogenul, hormonul „feminin”, face ca țesutul mamar să crească, în
    timp ce testosteronul, hormonul „masculin”, oprește estrogenul să crească
    țesutul mamar.

    Bărbații
    și femeile au atât testosteron cât și estrogen, dar testosteronul apare în
    proporții mai mari la bărbați, în timp ce femeile au niveluri mai mari de
    estrogen.

    Potrivit
    Asociației Medicilor de Familie din SUA, 1 din 9 bărbați nou-născuți prezintă
    țesut mamar palpabil. Acest lucru se datorează faptului că au derivat niveluri
    mari de estrogen de la mamă. Pe măsură ce nivelurile de estrogen revin la
    normal, umflăturile dispar, de obicei în câteva săptămâni.

    Sânii
    umflați se întâlnesc mai frecvent în rândul bărbaților ce se apropie de
    vârsta mijlocie sau de vârsta a treia. Persoanele în vârstă produc mai puțin
    testosteron și, de obicei, au mai multă grăsime decât bărbații mai tineri.
    Acest lucru poate duce și la o producție mai mare de estrogen.

    Factorii de risc ale ginecomastiei pot include:

    • Boli de rinichi sau ficat
    • Abuzul de alcool
    • Tratamentul cu radiații ale testiculelor
    • Sindromul Klinefelter
    • Tumorile testiculelor, glandelor suprarenale sau hipofizare
    • Hipertiroidism și tumori hormonale active.