Etichetă: psiholog

  • Psiholog: Metode de a face față recăderii psihice

    Atunci când constatăm că un lucru nu merge cum ne dorim în viața noastră – sănătatea, relațiile, timpul liber, finanțele etc., începem, mai mult sau mai puțin ghidat, un proces de vindecare/transformare. Pentru buna finalizare a acestui process, este important să știm, să înțelegem și să acceptăm că recăderea este un aspect firesc, care face parte din procesul de vindecare sau transformare.

    „Recăderea poate fi de durată mai lungă (reluarea obiceiului pentru câteva săptămâni, luni sau chiar ani de zile), sau de scurtă durată (o zi, un weekend). Riscurile de a nu lua în calcul posibilitatea recăderii sunt: instalarea unor blocaje mentale, emoționale și/sau atitudinale, întârzierea vindecării/schimbării, amânarea acesteia sau chiar renunțarea la procesul necesar atingerii obiectivului propus.

    Printre semnele recăderii, putem identifica: recăderea psiho-emoțională – apariția gândurilor, a stărilor sufletești și emoțiilor care fac  persoana vulnerabilă la a repeta vechiul comportament sau vechea cale, de a recrea vechiul context, vechile relații etc, aspecte care au dus la problematică; teama că nu poate duce procesul schimbării până la capăt, apariția unei stări de neîncredere în schimbare sau în propriile forțe, pierderea temporară a răbdării necesare parcurgerii fiecărui pas, delăsarea în a face constant pași către obiectivul propus sau recăderea atitudinală – comportamentul propriu-zis”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

    Metode de a face față recăderii psihice și a micșora din ce în ce mai mult riscul apariției acesteia:

    1. Acceptă că te afli într-o fază de recădere și decide de a continua procesul de recuperare în ciuda acesteia;
    2. Menține legătura, pe toată durata procesului de vindecare/transformare, cu specialistul care te îndrumă;
    3. Menține legătura cu o persoană apropiată pentru a vorbi cu ea atunci când simți nevoia de a repeta ceea ce este nepotrivit;
    4. Fă-ți o listă cu ocupații plăcute, relaxante (un sport, un hobby etc.) care să-ți țină mintea ocupată și să-ți distragă atenția de la tentație și aplică-le.
    5. Rămâi cu atenția doar la ziua parcursă, evitând astfel presiunea mentală a duratei procesului.
  • Psiholog: Frica ne afectează corpul și ne ține departe de succes

    Zona rinichilor reprezintă centrul stabilității, al siguranței, al legăturii cu pământul, cu tradițiile, cu a construi, a menține, a păstra, cu apartenența la un loc, la un context. Este de asemenea centrul sănătății fizice, al prosperității, al vieții/vitalității, al atenției și trăirii în prezent, în ”aici și acum”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

    Potrivit specialistului, în momentul în care apare o percepție în creierul nostru legată de un posibil pericol (real sau imaginar), prima zonă din corp informată este zona glandelor suprarenale, care declanșează în corp ”hormonii stresului” (adrenalina, norepinefrina și cortizolul).

    “Adrenalina este răspunzătoare pentru reacțiile noastre imediate în situații de stres puternic, respectiv de îngrijorare sau frică intensă. Aceasta ne mărește ritmul cardiac, ne crește tensiunea arterială și nivelul de energie. Norepinefrina îndeplinește aproximativ același rol ca adrenalina, însă aduce în plus mai multă conștiență și concentrare la tot ceea ce ne înconjoară, lucru important în cazul în care frica este legată de ceva real periculos și care se întâmplă în prezent și chiar este nevoie să ne apărăm. Cortizolul este eliberat de către glande câteva minute mai târziu de la apariția fricii și are rolul de a menține echilibrul proceselor corpului în situații periculoase prin reducerea proceselor care nu sunt necesare în momentul respectiv (de ex. digestia și creșterea sistemului imunitar) și alocarea resurselor de energie sistemelor care au nevoie imediată de ea”, explică psihologul.

    Negativitatea afectează memoria pe termen scurt și slăbește puterea voinței

    În plan mental și emoțional, un pachet de convingeri deficitare legate de viață și o obișnuință comportamentală de tipul îngrijorare, frică, prevenție exagerată, neîncredere în oameni, negativitate, atenție direcționată predominant pe minusuri duc la incapacitatea de a face planuri și de a rezolva probleme, la iritabilitate, depresii clinice, afectează memoria pe termen scurt, slăbesc puterea voinței, ambiția, motivația.

    “Frica existențială (legată de viața personală sau a celor dragi), nerăbdarea, dependența de securitate de orice tip și alte tipuri de dependențe, atașamentele de orice fel, frica de abandon, frica de singurătate, frica de sărăcie etc. afectează în mod direct rinichii și stomacul (așa cum am arătat mai sus) și în mod indirect (prin somatizare = răspunsul corpului fizic la modul de gândire) zona capului și sănătatea în zona picioarelor”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

    Totodată, specialistul afirmă că zona capului este afectată de încrâncenarea în a vedea aspectele defavorabile ale vieții, în a merge pe tipare vechi, depășite, în a ne agăța cu orice preț de lucruri, situații, persoane care nu mai au legătură cu prezentul și cu starea de beneficiu concret pentru noi. Problemele din zona picioarelor sunt de asemenea legate de încrâncenare, cu nuanța specifică de a nu vrea să înaintăm în viață, să facem lucruri noi, în modalități noi, să acceptăm persoane și contexte noi.

    Emoții și atitudini recomandate

    Sunt câteva emoții și atitudini pe care ar trebui să ni le antrenăm astfel încât viața noastră să nu fie afectată în sens negativ. Printre acestea, enumerăm: flexibilitate, adaptabilitate, perspective și soluții multiple, capacitate de atingere obiective prin voință, motivație, răbdare, reacție bună la elementul surpriză, capacitatea de căuta și învăța lucruri noi, vitalitate, asumarea dreptului de a fi, de a avea, asumarea dreptului de a trăi în bucurie și plăcere, activități menite creșterii inteligenței emoționale, organizare, prioritizare, mișcare fizică, joc, timp petrecut în natură, înot, îngrijire fizică, masaj, yoga, Qigong ș.a.

    Totodată, specialistul este de părere că o serie de 4 convingeri puternic întipărite în mintea noastră ne pot ajuta să acționăm într-un mod mult mai sănătos atât pentru noi, cât mai ales pentru societate:

    • “Sunt în siguranță, trăiesc în prosperitate pe toate planurile, merit să trăiesc plăcerile vieții, îmi iubesc corpul și am încredere în înțelepciunea lui, îmi iubesc viața și provocările ei care mă ajută să devin cea mai bună variantă a mea.”
    • “Eu pot, cred în mine și reușesc”
    • “Îmi îndeplinesc orice obiectiv cu ușurință și plăcere”
    • “Eu știu cine sunt, care este rolul meu în lume și cum îmi doresc să trăiesc”
  • Genul programului: Dramă


    logo


    breaking news




    Genul programului: Dramă
    ianuarie 7th, 2019 | by admin

    Genul programului: Dramă
    Actualitate

    0

    Oamenilor le place drama. Deși de cele mai multe ori nu recunosc, semenii noștri consumă zilnic drame reale sau închipuite, trăite sau împrumutate de prin vecini. Ține de sensibilitatea fiecăruia, de multe ori exacerbată de frustrările pe care le produc rigorile marelui mecanism social.

    Oamenii iubesc drama mai ales când se pot înfrupta din spectacolul ei. Iar atunci când orgoliul de a se impune se întâlnește cu nevoia inhibată de a se afla în centrul atenției pe marginea unui subiect ai cărui protagoniști sunt copiii, premisele circului emoțional sunt create.

    Circulă pe internet un material, de fapt mai degrabă niște acuzații la adresa unui bărbat care în urma unor workshop-uri referitoare la lucrul cu copilul autist, a lăsat o impresie total diferită de ce și-ar fi dorit sau cel puțin așa bănuiesc. Titlurile sună cam așa: Psiholog acuzat de practici abuzive în cazul unor copii diagnosticați cu autism/Scrisoare deschisă în cazul X…

    Nu m-am grăbit să-l judec și am decis să mă uit pe poze. Nu am avut un sentiment bun să văd copii urlând în fața a 50 de cursanți și nici nu-mi pot da seama ce a fost în capul celui care le-a postat. În ceea ce privește judecarea acestui om mi se pare pierdere de vreme.

    Pentru că oamenii, e clar că, sunt înnebuniți după dramă.

    Îmi vine să întreb: Ce cauți tu acolo, cursantule, pe lângă faptul că îți place drama? Ce nevoie te-a trimis către un astfel de curs?

    Dacă o să spui că ești cadru didactic și te-ai gândit să vezi cum se lucrează, căci ai și tu unul în clasă, am să-ți răspund că cel din clasă nu seamănă cu celălalt (poate îți dai seama că ai chiar doi) și cu atât mai puțin ar exista posibilitatea să semene cu cel folosit pe post de demonstrație. Și am să-ți mai spun că nu se lucrează cu toți la fel. De asemenea, chiar dacă ți-e greu să accepți provocarea, am să te sfătuiesc să ceri părintelui copilului din clasa ta să luați împreună legătura cu specialistul care a lucrat cu copilul sau care l-a văzut măcar o dată, dacă tot vrei să-l ajuți.

    Dacă o să spui că ești doar un necunoscător curios, am să-ți răspund că ai plecat de acolo doar cu impresia că ți-ai satisfăcut curiozitatea și sper că vei avea norocul pe parcurs să îți dai seama și tu de asta.

    Dacă o să spui că ești părinte, am să-ți răspund că recuperarea copilului tău nu stă în ore petrecute cu tine la masa de lucru. Copilul tău are nevoie de altceva decât să învețe culorile cu tine. S-ar putea să fie lucruri care ți-au scăpat. În plus, copilul din fața ta vine dintr-un mediu total diferit de cel al propriului tău copil. Și dacă la vârste mari are manifestări care te sperie, nu te mai uita la el, uită-te dincolo de el, la părinții lui și gândește-te că poate au fost la fel de superficiali ca tine și l-au trimis din mână în mână, să-l ajute cineva, căci asumarea era mult prea grea. Nu știu dacă ai fost vreodată pasager al unui avion, dar după îmbarcare, părinții sunt învățați ca în cazul unei tragedii, să-și pună ei primii măștile de oxigen și apoi să le pună copiilor. Este ca în viață! Salvează-te tu, apoi cu siguranță vei lua cele mai bune decizii pentru el și-l vei putea salva.

    Dacă o să spui că ai fost impresionat de diplome și acreditări internaționale, am să-ți răspund că tot despre superficialitate este vorba și aici. Sunt atâtea cărți și articole din care-ți poți aduna informațiile de care ai nevoie. Dacă ai curajul să recunoști că unele lucruri te depășesc, cere ajutorul, și-l vei primi fără ca un copil să fie sacrificat.

    Nu se va schimba nimic niciodată, dacă oamenii nu vor întoarce fața către sine. Bine că a apărut și diagnosticul ăsta, să aibă omenirea către ce să arate cu degetul.

    Cred că un copil cu autism este o mare provocare și mai cred că poate fi oricând pe drumul cel bun fie că este copil născut de tine, fie că nu.

    Ca să înțelegi de ce are nevoie, nu trebuie să-l împingi pe ușa unui cabinet ci să vezi ce se întâmplă cu tine, cât de empatic ești, ca părinte, cât de generos, câte traume nerezolvate ai și ce te traversează în momentele petrecute alături de el.

    Dacă vei reuși să-ți răspunzi la întrebările astea, vei înțelege că înaintea oricărui tip de terapie stă puterea noastră de a ne conecta la acel copil.

    Mergi tu la terapie, caută tu în “cufărul vechi și prăfuit” pe care l-ai închis cu zeci de lacăte de-a lungul vieții tale și vei găsi soluții!

    Nu, nu poți căuta singur, ai cu siguranță nevoie de susținere, dar fii tu primul care face pasul spre vindecare!psiholog roxana cismasu

    Share186 Tweet +1 Share PinShares 186


    autism copii drama gen program psiholog

    Recent Posts

    • Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!

      0

      Actualitate
      iulie 19th, 2019

      Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!

      Dosarele penale instrumentate pe numele lui Iusein Iuksel, fost primar la orașului Fierbinți Târg, fac obiectul unei…Read More



    Recent Posts


    Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!

    19
    Iul 2019

    Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!


    Actualitate
    Dosarele penale instrumentate pe numele lui Iusein Iuksel, fost primar la orașului Fierbinți Târg, fac obiectul unei întrebări adresată Anei Birchall, ministrul justiției,…


    One Way to Inspire: A fost dat startul înființării bazelor de date geospațiale și utilizării lor în activităţile administrative

    19
    Iul 2019

    One Way to Inspire: A fost dat startul înființării bazelor de date geospațiale și utilizării lor în activităţile administrative


    Administraţie
    Peste o sută de reprezentanți ai administrațiilor locale și instituțiilor deconcentrate din județul Constanța au participat miercuri, 10 iulie, la evenimentul “One Way To…


    Recent Posts


    Categorii



    Youtube

    Facebook

    Instagram



    © 2019 Barikada. All Rights Reserved.



  • În vizită la psiholog

    Nu suntem întotdeauna pregătiţi pentru un incident emoţional căruia nu-i găsim o explicaţie logică. Nu întotdeauna ni se întâmplă să avem toate instrumentele necesare care să ne ajute să trecem peste un impas. Nu cunoaştem teoria sau maniera corectă de abordare a problemei şi ne găsim confruntându-ne cu situaţia dificilă chiar şi după o lungă perioadă de timp de la întâmplarea ei. Acesta este unul din momentele în care este necesar să apelăm la un psiholog.
    Gândul că am putea ajunge să ocupăm un loc într-un cabinet psihologic ne traversează, pe fiecare în parte, diferit.
    Pentru unii poate fi un adevărat coşmar, motivul fiind acela că apropiaţii i-ar putea considera „nebuni”. Alţi oameni rămân într-o permanentă luptă cu sinele gândindu-se cum ar putea prezenta problema astfel încât să nu se deschidă prea mult în faţa specialistului şi găsesc ca soluţie să ducă la cabinet unul dintre membrii familiei, cu intenţia de a-l salva, dar pe care îl şi consideră „vinovat” de ceea ce trăiesc ei.
    Este bine de ştiut că a apela la un psiholog pentru a „salva” un apropiat, poate fi o poartă deschisă către un drum, aparent, frumos şi plin de reuşite, dar care în cel mai scurt timp se dovedeşte a fi şi cel mai scurt.
    Pentru ca şedinţa să funcţioneze şi să ne fie utilă, este necesar să fim conduşi acolo de propria dorinţă.
    Pentru cei care traversează o perioadă dificilă, dar nu se simt susţinuţi de către familie sau prieteni, sprijinul psihologului este foarte important. Ca să putem simţi asta trebuie să ne dăm voie să trăim o astfel de experienţă. Vizita la cabinet se poate face o singură dată sau în mod regulat, în funcţie de cum considerăm necesar sau de cum stabilim cu psihologul o strategie de lucru.
    În situaţii critice de viaţă suntem mulţumiţi observând că depăşim cu bine momentele, fără să ştim că doar un nivel crescut de cortizol ne ajută să facem acest lucru. Modul în care percepem numeroasele evenimente din viaţă, însă, nu ne poate fi pe plac întotdeauna şi astfel, intervin în timp dificultăţi de a ne înţelege propriile emoţii şi comportamente şi nu mai putem recunoaşte cauzele, iar consecinţele pe care le trăim par că ne nedreptăţesc.
    Manifestarea atacurilor de panică, tulburări de anxietate, depresie, fobii, nevroze sunt doar câteva dintre problemele pentru care intervenţia specialistului este recomandată.
    Psihologul ne poate ajuta să ne înţelegem pe noi înşine şi să identificăm cauzele, prin tehnici de terapie suportivă, dezvoltare personală, autocunoaştere, terapie de relaxare, toate acestea fiind precedate de evaluări şi interviuri clinice.