barikada.ro

Etichetă: ion iliescu

  • Memorii pentru Golani, după 30 de ani: Iliescu, file de poveste…

    După trei decenii de la grandioasa demonstrație de forță din Piața Universității, Ion Iliescu serbează, cu o nouă pagină de jurnal, încă o zi în care se trezește. În libertate. Și pus pe fapte mari, memorialistice, spre disperarea numeroşilor săi detractori, care îl vor ba mort, ba arestat, ba pe viață încarcerat. De parcă, nu-i așa?, asta ar rezolva într-un fel problemele social-economice ale României…

    17 iunie 2020

    06,30: Bună dimineața, tovarășe jurnal! O nouă zi, o nouă repriză de înviorare de dimineață. Bine c-am păstrat cărțoaiele lui Marx şi Lenin, sunt numai bune acum pe post de gantere. Flexiunile de braț mă mențin în formă, toți care dau mâna cu mine spun că am aceeaşi strângere puternică, tovărăşească. Păi, măi, muritorilor, un revoluționar ca mine nu piere cu una, cu două, şi nici caii alor mei nu mor când vor câinii altora!

    07,00: Micul dejun. Un ceai rusesc, negru şi tare, plus ceva salam crud-uscat, adică preferatul meu după crapul la carton din copilărie. Cafea nu beau, mi se pare o componentă nefastă a consumerismului occidental. E singurul lucru pe care l-am admirat la Ceauşescu, respectiv înlocuirea cafelei cu aşa-zisul nechezol.

    08,00: Ora de lectură a presei. Pe internet, bineînțeles, cum face azi toată lumea de stau ziarele în faliment nedeclarat. Internetul este o invenție capitalistă cu care am fost întotdeauna de acord. Ar fi putut şi dictatorul de Ceauşescu să găsească o soluție în sensul ăsta, măcar ceva asemănător internetului nord-coreean. Uite cum astăzi politicienii n-au nicio temere de vreo revoluție, românii fiind lei-paralei doar pe Facebook şi mieluşei în piață.

    10,00: Cred că ar trebui totuși să mă pregătesc iar de vizitele alea pe la Parchet. De când m-au transformat din martor în acuzat parcă-i şi mai interesant. Cârlanii procurori îmi vorbesc cu respect, ştiu că au în față o pagină istorică de Românie, cu pălărie. Nu înțeleg nici ei ce caut la parchet, la o vârstă la care ar trebui să stau lângă şemineu şi să le povestesc tinerilor pesedişti cum am înfrânt noi dictatura. Mă servesc cu dulceață şi cafea pe care nu pot s-o refuz, din politețe principială. Îmi place recercetarea asta dispusă în Dosarul mineriadei din 90. Mai fac mişcare. Chiar mă întâlnesc cu mulți politicieni pe acolo acolo, activi, nu onorifici ca mine. Par să se înțeleagă foarte bine în sediul parchetului, e un spațiu benefic, în care se uită diferențele ideologice şi patimile partinice.

    (Citește întreg articolul în Academia Cațavencu!)

  • 15 iunie 2020

    La
    30 de ani de la Mineriada din 1990, într-un gest simbolic, de
    solidaritate cu cei care încă nu au obosit să aștepte judecarea
    vinovaților pentru mascarul din Piața Universității, magistrații
    Parchetului General i-au făcut o surpriză deloc plăcută lui Ion
    Iliescu, chemându-l la procuratură, pe 15 iunie, pentru câteva
    autografe oficiale.

    Extrem
    de deranjat de gluma partizană a procurorilor, făcută în
    condițiile în care, pe 8 mai 2019, la aproape doi ani de la
    trimiterea în judecată, dosarul mineriadei a fost desființat de
    Înalta Curțe de Casație și Justiție și returnat Patrchetului
    General pentru refacere, la finalul zilei Iliescu a chemat în fața
    instituției de această dată nu minerii, ci intelectualii din
    presă, pentru a le dezvălui stenograma dialogului avut cu
    magistrații.

    Iată
    și cum a decurs discuția dintre Ion Iliescu și procurorii
    Parchetului General:

    Ion
    Iliescu    : Bună ziua, tovarăşi!

    Procuror:
    Să trăiţi, domnule Iliescu! Noi, tovarăşi?!

    Ion
    Iliescu    : Da, voi! Pentru că vă comportaţi întocmai ca
    procurorii abuzivi ai regimului comunist de tristă amintire! Ce
    sunteţi aici, parchet stalinist??

    Procuror:
    Domnule Iliescu, v-am chemat deocamdată la o cafea de vorbă
    şi să mai schimbăm unele impresii despre dosar. Ştiţi cum
    procedăm, că nu-l redeschidem pentru prima dată!

    Ion
    Iliescu    : Păi da, cum vine unul la Putere, cum îl cercetează pe
    Ion Iliescu pentru 13-15 iunie ’90! Faceţi toţi capital politic pe
    seama mea, impertinenţilor!

    Procuror:
    Noi nu, executăm doar ordi… mă scuzaţi… cursul firesc
    al acestui dosar care a devenit un fel de cărămidă la baza
    justiţiei postdecembriste. Serviţi o cafea?

    Ion
    Iliescu    : Poate o serviţi voi şi eu o beau, folosiţi corect
    limba română, nu sunteţi parchetul din Bonn! Un ceai negru rusesc,
    vă rog.

    Procuror:
    Nu cred să avem, unul indian nu merge?

    Ion
    Iliescu    : Baţi cumva ceva apropouri cu asta? Să nu fii obraznic
    cu mine, că nu ne-am tras de şireturi amândoi în armată!

    Procuror:
    Nici n-am făcut armata, domnule Iliescu, sunt prea tânăr
    pentru aşa ceva…

    Ion
    Iliescu    : Nici eu n-am făcut-o, dar am luptat toată viaţa pe
    meterezele adevăratului socialism ştiinţific, total opus aberaţiei
    comuniste! Zi să vină ceaiul!

    Procuror:
    Un ceai dublu la domnul Iliescu, oaspetele nostru de onoare!
    Văd că sunteţi foarte pornit azi contra comunismului, eu auzisem
    altceva din presă şi din ce vorbeşte lumea.

    Ion Iliescu: O anumită parte a presei, vrei să spui, iar lumea în România vorbeşte fiecare cum îl taie capul, fără disciplină. N-ai urmărit lucrările Congresului acela vechi, unde am înfierat cu mânie, într-un glas, ororile dictaturii comuniste?

    Citește întregul articol în Academia Cațavencu!

  • Topul celor mai neobişnuite urări primite de Ion Iliescu de ziua lui!

    Ca-n fiecare an, Ion Iliescu a mai bifat o cifră sărbătorită tovărăşeşte, în compania colegilor şi pretinilor liber cugetători. Cum s-a distrat Iliescu de ziua sa aflaţi de la televizor. Noi vă dezvăluim care au fost cele mai neobişnuite urări primite de fostul preşedinte:

    Bunica Scufiţei Roşii: „Nu mai e cazul să-i urez omoloagei mele viaţă veşnică, pentru că amândouă suntem personaje de poveşti nemuritoare. În plus, avem amândouă urmaşi îmbrăcaţi în roşu”

    Lupul din Scufiţa Roşie: „La mulţi ani, măi, animalule! Mânca-te-ar lupii”

    Mumia din filmul “Mumia”: „Nu ştiu ce regim ţine. Cert e că, deşi suntem din aceeaşi generaţie, Ion Iliescu se păstrează mai bine ca mine”

    Moartea: „Eu nu pot să-i urez la mulţi ani, că nu e-n interesul meu. Şi-aşa mi-a scos peri albi, de-mi strică freza. Îl tot aştept, sper să mai apuc ziua, că nu mai am mult până dau ortu` popii. Dacă ar fi toţi aşa s-ar duce dracului biznisul meu.”

    Matusalem: „Aşa ceva n-am mai văzut. Şi-am trăit şi eu ceva ani, ştiu ce vorbesc. Eram mic când Iliescu se ducea la Facultate, la Moscova”.

    Noe: „Ion Iliescu e un puşti simpatic. Când îl văd, îmi aduc aminte de copilărie. Ce n-aş da să mai am şi eu aproape 90 de de ani!”

    Iisus Hristos – Fiul: „În fiecare an, de Paşti, înviez şi mă întorc pe Pământ. Îl caut pe robul lui Tata, Ion Iliescu, şi-l invit, politicos, să se ridice cu mine la cer. Nu numai că nu vrea, dar, ca să-mi arate adevărata lui credinţă, mă serveşte mereu cu ouă roşii.”

    Dumnezeu-Tatăl: „Am şi eu o întrebare, la care nu găsesc răspuns în Biblie: dacă Ion Iliescu e ateu şi a ieşit de trei ori preşedinte, Eu de ce am fost ales o singură dată Dumnezeu?”

    Bruce Willis: „Când îl văd pe Mister Nelu cât de bine se ţine, mă simt motivat să mai bag un episod din seria Greu de Ucis. Mă gândesc chiar să-i zic Imposibil de Ucis.”

    Chuck Norris: „Nu-l cunosc personal pe John Iliescu, dar îmi plac foarte mult bancurile cu el. Uite, e mortal ăla cu „Iliescu s-a născut în casa pe care şi-a construit-o singur”, dar mă omor şi după ăla cu „Ion Iliescu e singurul care a numărat până la infinit de două ori, iar acum l-a început pe-al treilea”.

    Călin Popescu-Tăriceanu: „Îl admir pe Ion Iliescu, dar cred că are o problemă majoră: nu se poate despărţi de trecut. Eu am făcut-o deja, de patru ori.”

    Traian Băsescu: „Să fie sănătos, dar simt că-n curând va avea nevoie de gheaţă. Şi patru cuburi n-o să fie suficiente”.

    Victor Ponta: „Ion Iliescu este singurul om pe care aş vrea să-l copiez”.

    Fuego: „Domnul Iliescu? A fost ca o mamă pentru mine şi apreciez la dânsul faptul că, la atâţia ani, e tot verde ca bradul. Ce n-aş da să-l împodobesc!”

    PF Daniel: „Avem amândoi foarte multe lucruri în comun: suntem săraci, cinstiţi şi, mai ales, nu avem nici un Dumnezeu. Să-i dea Dumnezeu sănătate!”

  • Bomba anului în politica românească! Iliescu și

    Într-un anunț surpriză care ar putea supăra politica romanească în anii următori, fostul președinte al Romaniei, Ion Iliescu, a confirmat în această dimineață candidatura sa în campania prezidențială din Rusia in 2021. Fostul președinte roman consideră că poate ajuta țara să-și depășească problemele sociale și economice, așa cum a făcut-o cu Romania.

    Citește întreg articolul în Nationalisti.ro

  • Ion Iliescu, speriat de cârjă: ”La Revoluție, s-a strigat fără violență!”. Dar pe cei care au strigat ”Jos comunismul!” tu i

    Fostul
    presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, s-a aratat deosebit de ofuscat in legatura
    cu carja primita de colegul sau, Gelu Voican Voivulcescu, direct in moalele
    capului si a amintit ca la ”Revolutie” s-a strigat ”Fara violenta”.

    Buna memorie
    ai, bunicuto, dar ti-amintesti doar ce-ti convine. Cei care strigau ”fara
    violenta” erau oamenii obisnuiti care vedeau ca nu se mai opreste omorul
    declansat de gasca lu´ matale cu scopul clar de a va legitima in noua conducere
    a tarii.

    In afara de acestia,
    mai erau unii, invatati de regizorii tai, care scandau ”Jos Ceausescu”  iar cei mai multi, urlau din toti rarunchii ”JOS
    COMUNISMUL”. Asta insemna ca romanii cu mintea intreaga nu-si doreau ”un
    comunism fara Ceasusescu si condus eventual de 
    colegul lui, adica de matale”. Majoritatea vroiau sa elimine definitiv
    comunismul din Romania.

    Ei, bine,
    nea Nelule, pe oamenii aia cum si cand ii rezolvam?

  • După bătaia lui Voican, Iliescu s-a internat la Elias, dar medicii vor să

    După bătaia încasată de la revoluționari în Piața Universității, Ion Iliescu s-a internat de urgență la Elias. Medicii reputatei instituții medicale spun, însă, că, de această dată, simptomele pe care le acuză fostul președinte sunt proprii unei afecțiuni cronice, denumită ”infracțiuni săvârșite contra umanității”, și necesită un tratament de specialitate.

    Conform medicilor de la Elias, afecțiunea de care suferă în acest moment Iliescu nu poate fi tratată decât prin două metode: una ceva mai veche, dar mai eficientă, denumită infuzie cu plumbi, tratamentul putând fi urmat doar la spitalul județean Târgoviște, fapt pentru care au și recomandat transferul imediat al pacientului, și una mai nouă, numită dieta cu arpacaș, aceasta din urmă putând fi urmată la Spitalele penitenciare Rahova sau Jilava.

  • Iliescu, nici usturoi n-a mâncat, nici pe trăgaci n-a apăsat: ”Nu este constructiv să căutăm vinovații de la Revoluție!”

    La treizeci de ani de la evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Ion Iliescu inca se dovedeste a fi un politician uns cu toate alifiile.

    Dupa ce a luptat o viata intreaga pentru apararea nobilelor idealuri ale socialismului, ultimele trei decenii de democratie originala, par sa-l fi smecherit si mai abitir pe cinstitul si saracul comunist.

    In contextul in care mii de romanii isi plang rudele ucise sau ranite in cumplitele lupte anti-comuniste, avand pe buze , la capitolul vinovatul principal, numele lui Ion Iliescu, ”Bunicuta” transmite un mesaj  impaciuitor ca si cand nu ar fi avut nicio legatura cu incidentele respective.

    ”La 30 de
    ani de la Revolutia din 1989 nu este deloc constructiv sa mai pierdem vremea cu
    gasirea unor vinovati pentru crimele de atunci”, a conchis simpaticul bolsevic,
    cu aceeasi usurinta cu care pitipoancele isi posteaza curul gol pe retelele de
    socializare.

    Am inteles
    unde bati cu aluzia, nea Nelule, insa n-ar fi fost mai corecta formularea: ”Nu
    este constructiv sa mai cautati criminalii din revolutia anti-comunista, cel
    putin atata timp cat traiesc eu”?

  • Şoc! Pentru că nu a prins loc în faţă, Iliescu vine la parada de 1 Decembrie călare pe un tanc rusesc T55!

    Pentru că anul acesta Ion Iliescu nu a mai avut loc în rândul întâi la parada de 1 Decembrie, din cauza filtrării invitațiilor astfel încât manifestarea să fie asanată și ferită de prezențe penale și pesediste, fostul președinte a luat decizia să defileze pur şi simplu pe sub Arcul de Triumf la manşa unui T55 primit cadou de la Vladimir Voronin, după modelul oferit în copilărie de ostaşii armatei sovietice eliberatoare.

    În vârstă de aproape 87 de ani, Ion Iliescu a fost fotografiat făcând ultimele pregătiri pentru paradă şi apoi parcându-şi tancul rusesc T-55 în curtea vilei din Primăverii, la doar câțiva ani după ce fotografii britanici au surprins-o pe nonagenara regină Elisabeta a II-a bucurându-se de vremea bună şi conducând singură Jaguarul personal de la Royal Chapel of All Saints din Windsor Park.

    Instantaneele cu părintele capitalismului de cumetrie executând cu măiestrie un ”marche arrière” în depoul personal cu vehicule de colecţie, după o ieşeală de noapte pe bulevardul Primăverii, au făcut înconjurul lumii. Fără oglinzi retrovizoare şi laterale şi fără senzori de parcare, Iliescu şi-a garat la milimetru, din două mişcări, hardughia sovietică, în garajul cu antichităţi, fix între drezina pe care a fost plimbată, prin atelierele Griviţa, sirena lui Vasile Roaită şi IMS-ul M461 în care a făcut, alături de Ceauşescu, prin ’57, colectivizarea din Vrancea.

    La fel ca şi regina Angliei, care nu are carnet de şofer, Ion Iliescu nu deţine permis de conducător de tanc însă este singura persoană din România care beneficiază de această derogare, conform unui Decret Lege al CFSN din aprilie 1990.

  • Sfântul Ion, Botezătorul de Revoluție

    Nu știu cum se face că, de câte ori mai sărbătorim un Sfântul Ion, toată lumea și-aduce brusc aminte de Ion Iliescu. Unii (din ce în ce mai puțini, pe cale naturală) cu evlavie, alții cu ironie și ceilalți cu îndârjire revoluționară. Mă rog, Ion Iliescu ar spune contrarevoluționară, Revoluția și certificatul de atestare aparținându-i de drept. Cei evlavioși (mai corect ar fi evlavioase) au devenit o specie pe cale de dispariție deoarece Ion Iliescu le-a respectat promisiunile lor strigate pătimaș în 1990 pe străzile Capitalei cu lămpașe: „Îl vom iubi pe dl. Iliescu până la moarte!” Așa a și făcut dl. Iliescu, lăsându-se iubit până la decesul firesc al adoratoarelor aflate încă de atunci la o frumoasă vârstă.

    Personal, nu-i înțeleg pe toți care-l reactivează în 7 ianuarie pe Ion Iliescu. Ce legătură e între cei doi, în afară de aceea relativă a numelui? Ioni avem în România cu nemiluita Domnului; prorocul sărbătorit era Ioan, adică nume regal-obscurantist, iar dl. Iliescu este Ion – nume luminos de om simplu, din popor. Deoarece o afirmație trebuie argumentată, cum îmi cereau mie profesorii de matematică fără să primească vreun răspuns măcar tangențial chestiunii zilei, mă explic punctual:

    1. Sf. Ioan Botezătorul a fost, precum îl indică și numele, un Botezător. El i-a botezat pe mulți la viața lui de proroc, inclusiv Mântuitorul recunoscut de el cu întâietate. Pe cine sau ce a botezat Ion Iliescu? Vă gândiți că loviturii de stat i-a dat numele de Revoluție? Să zicem că are o oarecare logică. Cine ar fi însă Mântuitorul recunoscut? Cercetând baza de date, profilul i s-ar potrivi, forțând limitele, lui Petre Roman. Avea o vârstă încă potrivită, origine etnică și mai potrivită, plus harul de a satisface prin hipnoză în masă și banane capitaliste mulțimile adoratoarelor țesătoare, sculer-matrițere și casnice. Ne amintim cum au renunțat ele la kentul și valuta oferite de șerpii legionari (liberali și țărăniști), în favoarea favorurilor sugerate de zâmbetul lui Petrică. Preaadulatul și-a demonstrat apoi virtuțile mântuitoare, mântuind rapid grămada de fier vechi lăsată de Irodul Ceaușescu. Am stabilit că la primul punct nu prea mi-a ieșit, mergem mai departe.

    2. Sărbătoritul Sfânt era un nevoitor al credinței, trăind în umilință și sărăcie, așa cum au propovăduit creștinismul ulterior și sfănta treime Marx-Engels-Lenin. Știm despre el că se hrănea cu miere sălbatică și lăcuste. Or, chiar dacă am face parte dintre supraviețuitorii evlavioși convinși că Ion Iliescu este sărac, mâncător de lăcuste nu-l vedem oricât ne-am strădui. Domnia sa are o locuință în Primăverii dobândită de la Stat, o pensie frumușică și condiții de trai peste cele visate de triada pomenită pentru muncitorii venerați în teorie. Acuma, dacă îl comparăm însă pe Iliescu cu oricare membru obișnuit al PSD, gen Năstase, Dragnea, Oprișan etc, onorificul chiar ne apare ca un onorabil halitor de lăcuste, fără miere. N-am nimerit-o nici pe-asta, dar promit să mă revanșez la punctul 3.

    3. Prorocul Ioan avea un dar oratoric copleșitor, convingându-i pe mulți farisei și saduchei să-i asculte predicile și să primească botezul. Fenomenul poate fi asemănat minunilor cerești realizate de Ion Iliescu la începuturile măreției sale, cuvântul său aducând soarele printre nori și procente de peste 80% congregației politice. Dar, mai târziu, curentul respectiv și-a inversat bornele, determinându-i pe mulți pesedei să se transforme în farisei și saduchei, botezându-l ei drept Botezător onorific pe Întâistătător. Dacă mă gândesc bine, și Ioan a încasat-o cam la fel, pierzându-și capul când l-a acuzat pe Irod Antipa de preacurvie cu soția fratelui său. Ion Iliescu și-a pierdut capul în Partid învinuindu-i, tot numai în Partid, pe pesedei de preacurvie cu averea poporului. Deși mustrările sale respectau disciplina interioară și nu aveau ecou în Justiție, pesedeii n-au mai putut suporta să fie reprezentați de un profet care nici măcar o licitație nu prevăzuse în carieră.

    Păi, după trei puncte unde am demonstrat doar că voi, invocatorii lui Ion Iliescu pe 7 ianuarie, aveți dreptate, ar fi cazul să mă opresc și să vă urez mulți ani cu Ion Iliescu actualizat de ziua numelui. E în mulțime unul longeviv ca Solomon, care-l va însoți pe Botezătorul din Primăverii până la reîntâlnirea lui cu Sf. Nicolae. Îl recunoaște cineva?

  • La foarte mulți ani, ”Sfinte” Ioane, cu executare și tot tacâmul!

    Pentru că nu dorim, ”Sfinte” Ioane, să treci în lumea drepților înainte de a da pe la judecata pământeană a faptelor tale cele de voie, pentru care riști vreo 20 de ani de ocnă, îți urăm din suflet o viață cât mai lungă, pentru ca voința judecătorilor să se înfăptuiască iar Vișinescu să nu putrezească singur în închisoare!

    Prinși între epocala victorie a Simonei Halep de la Shenzen și schiurile încălțate prezidențial de Iohannis pe pârtia din Munții Șureanu era să uităm momentul aniversar pe care-l trăim plenar și de care ne-am săturat până-n gât. Pe 7 ianuarie își aniversează onomastica, alături de milioane de Ioni, și groparul României post decembriste, nemuritorul Ion Iliescu. Cu doar câțiva ani în urmă momentul era subiect de știre. La viloiul secretarului general al PSD se perindau baronii locali, în frunte cu Adrian Năstase, care transformau locuința bătrânului bolșevic în cavou. Se aduceau imense buchete de flori din toate colțurile țării iar nea Ion apărea alături de activul de partid ciocnind o cupă de șampanie. Ca să nu bată la ochi, după același tipar se realizau știri și cu aniversarea lui Ion Diaconescu, liderul PNȚCD. Aceleași coloane, aceeași baroni, dar mai puțini, aceeași cupă de șampanie.
    De când nea Diaconescu s-a dus la cele sfinte iar Adrian Năstase la cele penale aniversarea de Sfântul Ion și-a pierdut din importanță și strălucire. Abandonat pe nesimțite de tovarășii din PSD, nea Ion își consumă momentul aniversar în totală discreție.
    Ca în fiecare an nu ne putem abține să nu-i transmitem bolșevicului Ionel celebrele noastre urări. Ani la rândul îi uram marelui conducător o tranziție cât mai rapidă către subsol. Urări precum „Revelion fără Ion”, „Iliescu de Crăciun este porcul cel mai bun” sau „Prea mulți ani, Ioane” transmise de toată suflare redacțională a revistelor de satiră au făcut carieră. Sentimentul că doar justiția divină va putea, prin grăbirea Momentului, să răzbune crimele odioase pe care Ilici le-a patronat și la revoluție, și la mineriade a fost cel care a stat la baza elaborării acestui folclor urban cu bună audiență la public.
    Anul acesta însă, o schimbare de macaz se impune. Procurorii l-au trimis în judecată pe bolșevic pentru atrocitățile comise la mineriade iar dosarul Revoluției este și el în drum spre instanță după ce ciracii lui Ilici au eșuat în demersurile lor de a-l îngropa. Pe dosar, nu pe nea Ion!
    În aceste condițiuni istorice noi este neapărat necesar să ne nuanțăm urarea. Căci noi nu dorim ca nea Ilici să treacă în lumea drepților înainte a da pe la judecata pământeană a faptelor lui cele de voie și pentru care riscă vreo 20 de ani de ocnă. Așa că îi dorim din suflet o viață cât mai lungă pentru ca voința judecătorilor să se înfăptuiască iar Vișinescu să nu putrezească singur în închisoare.
    La foarte mulți ani, ”Sfinte” Ioane, cu executare și tot tacâmul! Doamne ajută!
    sfinte ioane