Etichetă: executare

  • Drăghici, fostul trezorier PSD, condamnat la 5 ani de închisoare!

    Fostul trezorier al PSD Mircea Drăghici a fost condamnat joi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cinci ani închisoare cu executare în dosarul în care este acuzat de delapidare, după ce a folosit subvenţiile primite de PSD de la AEP pentru a-şi cumpăra un imobil.

    Potrivit deciziei instanţei, Mircea Drăghici a primit 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare. El a fost achitat pentru o altă infracţiune de delapidare.

    Cele două pedepse au fost contopite, urmând ca Mircea Drăghici să execute cinci ani închisoare, după ce judecătorii au aplicat un spor de pedeapsă.

    De asemenea, lui Mircea Drăghici i s-au interzis mai multe drepturi pe o perioadă de trei ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

    Pe latură civilă, instanţa a constatat că Partidul Social Democrat nu s-a constituit parte civilă în cauză.

    Judecătorii au mai dispus confiscarea sumei de 19.000 euro de la Mircea Drăghici.

    Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel.

    Conform DNA, în perioada 15 februarie 2018 – 11 iunie 2018, Mircea Drăghici, având atribuţii de gestionare şi administrare a bunurilor şi fondurilor băneşti aparţinând PSD, a utilizat suma de 380.000 euro provenită din subvenţia acordată partidului de către Autoritatea Electorală Permanentă pentru a-şi cumpăra un imobil în cartierul Pipera, oraşul Voluntari, judeţul Ilfov.

    Cu aceşti bani, Drăghici a acoperit parţial, în proporţie de peste 2/3, valoarea imobilului respectiv. Plata din subvenţii a sumei respective a fost disimulată prin încheierea unui contract de închiriere din care reieşea că banii respectivi ar fi plătiţi de partid drept chirie, iar nu pentru beneficiul trezorierului.

    „În acest sens, în cursul lunii februarie 2018, în exercitarea funcţiei de trezorier, inculpatul, împreună cu o persoană din familie, a negociat şi a convenit să achiziţioneze, de la un vânzător, un imobil cu valoare de circulaţie de peste 500.000 euro, pe care să-l achite, în parte, cu sume de bani pe care le gestiona în calitate de trezorier, şi în parte, cu fonduri proprii. În ziua de 15.02.2018, au fost încheiate două contracte: o promisiune de vânzare cumpărare între vânzătorul imobilului şi persoana din familia inculpatului pentru suma de 180.000 euro (plătită din fonduri proprii), dar şi un contract de închiriere între acelaşi vânzător şi formaţiunea politică (care practic îi asigura vânzătorului imobilului că va încasa diferenţa până la valoarea reală de peste 500.000 euro, din subvenţiile primite de partid).

    Contractul de închiriere fusese încheiat pentru o perioadă de 10 ani (01.03.2018 – 01.03.2029), valoarea totală a chiriei de 380.000 euro urmând a fi achitată timp de 18 luni.

    În realitate, spune DNA, întreaga contravaloare a contractului a fost achitată în avans, într-un interval de timp de 5 luni, din sume de bani provenite din subvenţia acordată formaţiunii politice în baza Legii nr. 334/2006, privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

    „După declanşarea controlului de către Autoritatea Electorală Permanentă cu privire la utilizarea subvenţiilor de formaţiunea politică în cadrul căreia inculpatul îndeplinea funcţia de trezorier, a fost reziliat contractul de închiriere, precum şi promisiunea de vânzare-cumpărare şi au fost restituite sumele de bani încasate cu titlu de chirie şi pentru achiziţionarea imobilului. Într-un alt context, în aceeaşi calitate de trezorier al unui partid, având atribuţii de gestionare şi administrare a bunurilor şi fondurilor băneşti, inculpatul Drăghici Mircea Gheorghe ar fi dispus scoaterea din patrimoniul partidului a unui autoturism de lux (marca Mercedes Benz model GLE 350 Coupé) cu o valoare de 324.800 lei, fără încasarea contravalorii acestuia la momentul înstrăinării. Concret, data de 10.07.2017, formaţiunea politică, prin trezorier, a cumpărat autoturismul anterior menţionat, iar după numai câteva zile, autoturismul ar fi fost vândut unei persoane din familia trezorierului, însă contravaloarea acestuia nu a fost încasată de partid la data înstrăinării bunului. Banii pentru autoturism au fost plătiţi abia la data de 23.08.2018”, precizează DNA.

  • Epilog pentru Clanul Corduneanu: Ne pleacă marile talente ale țării. La pușcărie!

    Rechizitoriul
    în care sunt descrise faptele clanului Cordunenu se întinde pe 900 de pagini,
    iar întreg dosarul are la acest moment peste 70 de volume. Exact ca in cazul
    politcienilor cu bube in cap care pupa mirul si se eschiveaza din fata legii
    pana li se prescriu faptele si sportivii din celebrul clan au dat-o de gardul
    Justitiei aproape zece ani.

    Judecătorii
    de la Curtea de Apel Cluj au pronunțat, in sfarsit, sentințele în dosarul trimis
    în judecată de DIICOT, în 2010, pentru infracțiuni de trafic de persoane,
    trafic de minori, spălare de bani, lipsire de libertate, șantaj, constituire de
    grup.

    Tot exact ca
    in cazul unor personalitati politice, vestite pentru tunuri imense dar care au
    fost intemnitate pentru mici gainarii ( termopane, amenzi de circulatie,
    angajari fictive etc), si Cordunenii au fost achitati pentru toate
    infractiunile alea babane si pedepsiti pentru o biata glumita. Liderul Costel
    Corduneanu a primit trei ani cu executare pentru o golanie informatica: i-a
    instalat sotiei sale in telefon  un
    program de urmărire de tip keylogger.

    Cu siguranta
    si in cazul lui Costel Corduneanu este vorba tot de un dosar politic, o
    inscenare a partidelor adverse platite de Soros si de Klauss Iohannis ca sa destabilizeze
    tara.

    Adevarul
    este ca numai daca de uiti la fotografia de grup iti dai seama ca acest
    colectiv de cercetatori nu ar trebui deranjati nici macar o secunda cu
    prostioare precum anchetele de la activitatea lor stiintifica, prestata in
    totalitate in folosul omenirii.

    Poate acum
    intelegeti de ce magistratii, zeii care impart dreptatea atat de corect, merita
    salarii si pensii de 40 de ori mai mari decat dubiosii care, dupa o viata de
    munca cinstita, incaseaza doar o mie de lei lunar.

  • Sfântul Ion, Botezătorul de Revoluție

    Nu știu cum se face că, de câte ori mai sărbătorim un Sfântul Ion, toată lumea și-aduce brusc aminte de Ion Iliescu. Unii (din ce în ce mai puțini, pe cale naturală) cu evlavie, alții cu ironie și ceilalți cu îndârjire revoluționară. Mă rog, Ion Iliescu ar spune contrarevoluționară, Revoluția și certificatul de atestare aparținându-i de drept. Cei evlavioși (mai corect ar fi evlavioase) au devenit o specie pe cale de dispariție deoarece Ion Iliescu le-a respectat promisiunile lor strigate pătimaș în 1990 pe străzile Capitalei cu lămpașe: „Îl vom iubi pe dl. Iliescu până la moarte!” Așa a și făcut dl. Iliescu, lăsându-se iubit până la decesul firesc al adoratoarelor aflate încă de atunci la o frumoasă vârstă.

    Personal, nu-i înțeleg pe toți care-l reactivează în 7 ianuarie pe Ion Iliescu. Ce legătură e între cei doi, în afară de aceea relativă a numelui? Ioni avem în România cu nemiluita Domnului; prorocul sărbătorit era Ioan, adică nume regal-obscurantist, iar dl. Iliescu este Ion – nume luminos de om simplu, din popor. Deoarece o afirmație trebuie argumentată, cum îmi cereau mie profesorii de matematică fără să primească vreun răspuns măcar tangențial chestiunii zilei, mă explic punctual:

    1. Sf. Ioan Botezătorul a fost, precum îl indică și numele, un Botezător. El i-a botezat pe mulți la viața lui de proroc, inclusiv Mântuitorul recunoscut de el cu întâietate. Pe cine sau ce a botezat Ion Iliescu? Vă gândiți că loviturii de stat i-a dat numele de Revoluție? Să zicem că are o oarecare logică. Cine ar fi însă Mântuitorul recunoscut? Cercetând baza de date, profilul i s-ar potrivi, forțând limitele, lui Petre Roman. Avea o vârstă încă potrivită, origine etnică și mai potrivită, plus harul de a satisface prin hipnoză în masă și banane capitaliste mulțimile adoratoarelor țesătoare, sculer-matrițere și casnice. Ne amintim cum au renunțat ele la kentul și valuta oferite de șerpii legionari (liberali și țărăniști), în favoarea favorurilor sugerate de zâmbetul lui Petrică. Preaadulatul și-a demonstrat apoi virtuțile mântuitoare, mântuind rapid grămada de fier vechi lăsată de Irodul Ceaușescu. Am stabilit că la primul punct nu prea mi-a ieșit, mergem mai departe.

    2. Sărbătoritul Sfânt era un nevoitor al credinței, trăind în umilință și sărăcie, așa cum au propovăduit creștinismul ulterior și sfănta treime Marx-Engels-Lenin. Știm despre el că se hrănea cu miere sălbatică și lăcuste. Or, chiar dacă am face parte dintre supraviețuitorii evlavioși convinși că Ion Iliescu este sărac, mâncător de lăcuste nu-l vedem oricât ne-am strădui. Domnia sa are o locuință în Primăverii dobândită de la Stat, o pensie frumușică și condiții de trai peste cele visate de triada pomenită pentru muncitorii venerați în teorie. Acuma, dacă îl comparăm însă pe Iliescu cu oricare membru obișnuit al PSD, gen Năstase, Dragnea, Oprișan etc, onorificul chiar ne apare ca un onorabil halitor de lăcuste, fără miere. N-am nimerit-o nici pe-asta, dar promit să mă revanșez la punctul 3.

    3. Prorocul Ioan avea un dar oratoric copleșitor, convingându-i pe mulți farisei și saduchei să-i asculte predicile și să primească botezul. Fenomenul poate fi asemănat minunilor cerești realizate de Ion Iliescu la începuturile măreției sale, cuvântul său aducând soarele printre nori și procente de peste 80% congregației politice. Dar, mai târziu, curentul respectiv și-a inversat bornele, determinându-i pe mulți pesedei să se transforme în farisei și saduchei, botezându-l ei drept Botezător onorific pe Întâistătător. Dacă mă gândesc bine, și Ioan a încasat-o cam la fel, pierzându-și capul când l-a acuzat pe Irod Antipa de preacurvie cu soția fratelui său. Ion Iliescu și-a pierdut capul în Partid învinuindu-i, tot numai în Partid, pe pesedei de preacurvie cu averea poporului. Deși mustrările sale respectau disciplina interioară și nu aveau ecou în Justiție, pesedeii n-au mai putut suporta să fie reprezentați de un profet care nici măcar o licitație nu prevăzuse în carieră.

    Păi, după trei puncte unde am demonstrat doar că voi, invocatorii lui Ion Iliescu pe 7 ianuarie, aveți dreptate, ar fi cazul să mă opresc și să vă urez mulți ani cu Ion Iliescu actualizat de ziua numelui. E în mulțime unul longeviv ca Solomon, care-l va însoți pe Botezătorul din Primăverii până la reîntâlnirea lui cu Sf. Nicolae. Îl recunoaște cineva?