Nu cred ca exista adult care sa nu fi
avut un sef prost. Prost la cap, nu rau la suflet. Prost care face numai
prostii. De asemenea nu cred ca exista om pe lume care sa nu fi fost furat,
macar o data in viata.
La fel, oricarui individ i s-a
intamplat sa fie mintit cu nerusinare de catre altii. Sau, ca sa inteleaga si
cei douazeci si ceva la suta dintre romanii mai inteligenti care au votat o
candidata exotica, am putea spune ca ”orice om nu-i place sa fie inselat”.
Si totusi aproape un sfert din
alegatorii care, imbracati frumos, ca pentru mers la biserica, au dovedit
duminica, prin ștampila lor, ca nu-i deranjeaza prostia, hotia si minciuna, mai
ales daca le gasesc pe toate sub un singur coc.
Cum poti sa-i caracterizezi pe cei
care, primind o suta de lei in plus la pensie, nu-si explica de ce nu mai pot
acoperi cheltuielile cu intretinerea, medicamentele si mancarea pe care le
puteau rezolva cu veniturile alea mai mici, avute inainte de pomana PSD-ista?
Oare, cand isi vor da seama ca,
votand-o pe gospodina nevinovata din Teleorman, au scapat ciocolata in tarana
si au ramas cu ambalajul in mana?
Ambalaj care nici macar nu sclipeste,
fiind o hartie de cea mai proasta calitate.
