Categorie: Creionul decolorat

  • Anamaria Prodan, poze horror din Istanbul! Cum arată fără farduri şi fără fond de ten…

    Câteva cadre cu Anamaria Prodan întinsă în căutarea soarelui în Turcia au şocat fanii de pe Instagram ai agentei. Aflată pe malul Bosforului, vara trecută, împreună cu familia şi mai multe prietene apropiate, impresara s-a bronzat pe malul mării, apoi a pornit într-o croazieră cu o ambarcaţiune de lux.

    Nu a vrut să piardă nicio amintire şi a imortalizat fiecare moment. Din nefericire a uitat să activeze funcţiile de filtrare şi infrumuseţare fizică ale telefonului mobil, drept pentru care, în mediul online, au scăpat şi câteva detalii fizice pe care cu siguranţă nu şi le-ar fi dorit publicate.

  • 4 modele de brad cu care să-ți petreci Sărbătorile, în funcție de posibilități

    Fiecare
    persoană are așteptări diferite de la sărbătoarea Crăciunului. Pentru unii,
    punctul central îl reprezintă cadourile. Zgârciții sunt însă absolut
    consternați de faptul că a venit vremea unui nou Crăciun și vor trebui să dea
    bani pe cadouri.

    Alții,
    de-abia așteaptă să primească darurile care li se cuvin. Cunosc şi din ăia de
    așteaptă, de ani buni, să ningă în noaptea de Ajun, pentru că ţin neapărat să
    intre în spiritul Sfintelor Sărbători. Ce-o fi însemnând asta precis, nu știu
    şi nici n-am avut curiozitatea să-i întreb.

    Pentru o
    altă minoritate, Crăciunul are o tentă religioasă întrucât pe 25 s-ar fi
    născut, am înţeles, un VIP religios.

    Pentru
    majoritatea însă, Crăciunul înseamnă împodobirea bradului, simbolul central
    fără de care toată înșiruirea de mai sus nu ar avea rost. Crăciunul a acaparat
    în așa fel societatea modernă, încât, dacă nu ai brad, ești un trist suprem.

    În fine, e
    24, Ajunul, n-ai încă brad și te gândești că nu vrei totuşi să fii un trist
    suprem. Ce faci? Stai, nu-ţi tăia venele şi nu-ţi băga capul în cuptorul de la
    aragaz, că oricum sunt gazele slabe şi rişti să mori abia de Paşte. Îţi dau eu,
    că te cunosc, câteva soluții de avarie.

    1. Ești
    chitros? Sau poate la marginea hipsterismului? Dacă ești chitros, poți lua o
    coadă de mătură și înfășori în jurul ei sârme sub formă de crengi pe care pui
    globuri, beteală, luminițe. Dacă ești hipster, n-ai nevoie decât de coada de
    mătură pe care scrii, evident, BRAD și îi mai pui şi câteva luminițe.

    2. Dacă n-ai
    chef să împodobești bradul, fă-ți rost de o prietenă și insistă să petreceți
    Crăciunul la ea acasă. Dacă e femeie, sigur are brad. Dacă nu, lucreaz-o la
    psihic cu replici de genul: „Hai, mă, pisi, nu facem și noi un brad?”.
    Alternativ, îți poți petrece Crăciunul la orice cunoscut/ă despre care știi
    sigur că are brad.

    3. Brăduț de
    mașină. Îți atârni de lustră un brăduț de mașină – din ăla parfumat, de se pune
    la oglinda retrovizoare şi miroase a orice, dar nu a brad. Dacă ai musafiri și
    te întreabă ce-i cu brăduțul, le spui că aşa ești tu, mai minimalist. Ca să
    simtă şi ei miros de Sărbători la naretă, ia și un spray cu miros de brad.

    4. Ca să nu
    pari mizantrop, lipsit de respect faţă de tradiţii sau, mai rău, ateu satanist,
    fă rost de o crenguță de brad și înfige-o într-un ghiveci din casă. Dacă te
    întreabă lumea de ce nu ai decât o crenguță poți să le spui că eşti ecologist
    convins şi n-ai vrut să participi la distrugerea planetei, dar, pe de altă
    parte, nici nu ai îndrăznit să încalci tradiţia, apelând la fake-urile alea
    chinezeşti din plastic oribil. Ori le spui, pur şi simplu, că ţi-au băgat
    nesimţiţii de la RADET atâta căldură anul ăsta în calorifere încât ţi s-a uscat
    bradul într-o singură noapte şi doar crenguţa aia ai mai apucat s-o salvezi.

  • 12 glume pe care nu le știai despre faimoasa Dana Budeanu!

    Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă îi pui o monedă pe creștet, oamenii o pot confunda cu un cui de 12.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă în păr ar fi avut dread-uri în loc de extensii, ai fi putut foarte ușor să o iei de glezne și să o folosești pe post de mop.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă și-ar expune profilul la tv și ar scoate și limba, ar arăta ca un fermoar.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât trebuie să stea în același loc de două ori pentru a arunca în lateral o umbră.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât se poate strecura cu succes printre picăturile de ploaie.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă vrea să facă un duș, trebuie să alerge în zig-zag prin cabină ca să se poată uda cât de cât.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât își face ciorbă dintr-un singur tăițel și paste dintr-o singură spaghetă.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât, atunci când stă în fața unui zid, arată ca o crăpătură-n perete.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă ar înghiți o chifteluță de carne, lumea ar putea crede că e gravidă în luna a opta.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât sutienele i se potrivesc mai bine dacă la poartă cu spatele-n față.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât trebuie să tragă de omoplați la fiecare pas ca să nu i se atingă sfârcurile unul de celălalt.

    Dana Budeanu este atât de slabă încât e singura care poate privi prin gaura cheii cu amândoi ochii.

  • Anul acesta câteva sute de urși nu se vor bucura de porc la Crăciun!

    Chiar daca
    in toate interviurile i-a placut sa se dea taran simplu, mare iubitor de bucate
    traditionale si bauturi autohtone, ex-ministrul Daea s-a dovedit un manager
    extrem de prost in lupta cu pesta porcina. Miile de focare raspandite in
    intreaga tara le-au distrus, efectiv, viata si sarbatorile crestinesti
    enoriasilor care s-au trezit cu porcii personali sacrificati de fortele armatei
    veterinare.

    Pe langa
    oameni, a doua cea mai mare comunitate de omnivori din Romania o reprezinta
    ursii. Pana la schimbarile grave de clima, in perioada aceasta Mos Martinii
    intrau la hibernare si nu aveau nicio grija in legatura cu pregatirile de
    Craciun. De cand insa iarna este ca vara, uriasele patrupede raman in
    activitate si trebuie sa manance exact ca in restul anului. Din pacate,
    catastrofa care le-a golit cocinile gospodarilor, ii afecteaza si pe ursi in
    aceeasi masura intrucat in ultimii ani acestia isi faceau piata mai mult prin
    curtile oamenilor.

    Cei mai
    napastuiti de soarta vor fi totusi sutele de ursi care, calcati de masini, nu
    vor mai putea sa guste nici macar niste ghinde cu ocazia minunatelor sarbatori
    din aceasta iarna.

    Probabil
    daca ar fi intrebat ce parere are despre aceasta drama, Petre Daea ar raspunde
    sarcastic ca il doare in plua de ursi, singura lui preocupare fiind acum  gasirea unui loc caldut unde sa hiberneze el
    pana la pensie pe cateva mii de euro lunar.

  • Trei lucruri pe care să nu le faci de Halloween, în 2019!

    În anii trecuţi ai încercat să faci orice de Halloween. Ba te-ai dus la o petrecere, dar te-ai simţit mai prost decât la celebrarea a zece ani de la terminarea liceului, când ai fost singurul băiat care avea chelie. Altă dată ai zis că stai acasă, şi te uiţi la filme horror, dar nici asta nu a mers. Iată câteva strategii ca totul să meargă brici anul ăsta.

    Să nu te îmbraci ca un monstru!

    Dacă eşti băiat, nu fi, din nou, unul dintre cei aproape un miliard de hăndrălăi de pe planetă care, în seara de 31 octombrie, îşi pun pe ei o mantie neagră, îşi dau cu pudră albă pe faţă şi îşi iau o pereche de colţi „Made in China” de la tarabagiii din piaţă. Nu eşti deloc înspăimântător, o să arăţi doar ca un metrosexual cu o dantură bizară. În plus, moda asta cu vampirii e mai expirată ca Bianca Drăguşanu. Başca, la fel şi cu replicile de agăţat atunci când o arzi tu vampireşte, gen Dracula, cum ar fi cele cu muşcatul de gât. Fii mai original, poartă doar o pălărie vintage! O să-ţi fie mai simplu să faci slalom prin marea de strigoi, moroi sau zombi. Că, oricum, o petrecere de Halloween nu e defilare de manechinuiţi. Singurul tău scop acolo este acela de a face mişto de cât de penibili sunt ceilalţi.

    La fel şi în cazul tipelor: nu vă complicaţi cu machiaje dubioase ori ţoale negre. O uniformă de infirmieră sexy e de ajuns, mai ales dacă aveţi grijă să vă uitaţi şi sutienul acasă.

    Să nu bei ca un porc!

    Să presupunem că te decizi să mergi undeva, la o petrecere, locul precis nu contează, poate fi şi Boa  şi birtul din colţ. Totuşi, ideea este următoarea: niciodată, dar absolut niciodată, să nu bei shoturi pe care le primeşti gratuit, doar pentru că ai plătit intrarea. Mai ales dacă arată cumva roşu aprins, diavolesc. Cel mai probabil, e o combinaţie bizară, cu votcă de pufoaică şi Brifcor de portocale roşii, luate moca din angro, pentru că au expirat de două zile. Bea şi tu câteva pahare de vin roşu, să te abţiguieşti cu stil, dar nu le amesteca apoi cu bere, tequila, whisky sau alte spirtoase, fiindcă rişti să-ţi petreci restul nopţii la Unitatea Primiri Urgenţe, între un karatist cu maţele scoase cu sabia Ninja şi un accidentat băgat cu totul în ghips, ca o mumie egipteană. Ăla, da, Halloween autentic!

    Să nu te uiţi la filme ca un pensionar!

    Dacă te decizi să stai acasă, nu te mai uita, de Halloween 2019, şi nici la „Exorcistul”, nici la „The Texas Chainsaw Massacre”. Ştii deja ce se întâmplă: toată lumea moare, fie tăiată, fie tranşată, fie sfârşeşte posedată de diavol şi-ţi mai strici şi seara. Uite-te, mai bine, la „A doua cădere a Constantinopolului” sau la „Garcea şi oltenii”, apoi dă pe orice post de televiziune vrei şi încearcă să urmăreşti cât de mult poţi reclamele alea de la Catena, cu Arşinel. O să vezi că „Paranormal Activity 4” e moft, în vreme ce, după reclame, sigur o să rămâi marcat pe viaţă!

  • 10 costume de Halloween pe care probabil ți le

    Mai sunt câteva zile până la Halloween, sărbătoarea aia de import care e de fapt doar un pretext de petreceri tematice și băute prin cluburi, timp de un weekend. În aceste condiții e musai să te gândești din timp cam ce costum ai purta, ca să nu arăți ca o vrăjitoare demodată de acum 2 secole, sau ca un vampir obosit de care nu se mai sperie nimeni.

    Pentru cine nu și-a conturat încă lista perfectă cu costume de Halloween, mai jos oferim noi câteva idei numai bune de luat în considerație pentru noaptea în care sucul de dovleac obișnuiește să ia locul sângelui prin vene…

  • ”Copilul problemă”, educație și prejudecată


    logo


    breaking news




    ”Copilul problemă”, educație și prejudecată
    noiembrie 19th, 2017 | by Roxana Cișmașu

    ”Copilul problemă”, educație și prejudecată
    Creionul decolorat

    0

    ”Copilul problemă” nu există. Există, însă, părinți care nu știu să se comporte și unele cadre didactice care nu știu să asculte.

    Unul dintre cei mai importanți pași pe care un părinte trebuie să îl facă în relația cu copilul său este acela de a „primi” tot ceea ce acesta transmite.
    Din păcate, de multe ori, atunci când copilul oferă o informație prin cea mai apropiată sau mai ușoară metodă a lui (verbală/nonverbală), sfârșește prin a nu simți că ceea ce a dorit să transmită, a fost auzit măcar, dacă nu ascultat.
    De altfel, asa încep să apară și conflictele în diversele medii sociale, mai cu seamă în cel școlar.
    Un copil care pleacă de acasă cu nevoi neîmplinite, va încerca să și le satisfacă într-un fel sau altul, la școală. Unul care se simte neascultat, va face tot ce poate ca la școală să fie în centrul atenției. Altul care este permanent victima agresiunii fizice, își va face dreptate singur, folosind modelul pe care l-a preluat de acasă. Dacă acasă nu s-a simțit suficient de sigur ca să își manifeste furia, va găsi o cale, va căuta un eveniment declanșator, ca să o poată descărca pe unul dintre colegi. Un altul căruia i se oferă prilejul de a-și petrece timpul cu un gadget, mai mult decât cu o persoană, nu va fi capabil să mențină contactul vizual într-o conversație, ar putea prezenta tulburări de limbaj, sau ar părea absent și agitat în alte situații. Altul ale căror mici responsabilități sunt îndeplinite de mama, dar nu și de el, nu va putea face față responsabilităților primite în colectiv și nu va înțelege sensul lucrului în echipă.
    Ceea ce este cu adevărat trist este că acești copii ajung să fie văzuți și etichetați ca „elevii problemă” ai clasei, deși nu ei sunt cei care și-au ales să manifeste astfel de comportamente. La rândul lor, părintii sunt afectați de modul în care aceștia sunt tratați de către colegi și de către cadrele didactice și încep să opună rezistență oricăror mesaje le sunt transmise într-o manieră mai mult sau mai puțin profesionistă. Sunt necesare mai multe situații problemă pentru ca părinții să ajungă să solicite ajutorul unui specialist. De cele mai multe ori se prezintă la cabinet cu un diagnostic dat deja copilului de către profe- sori, și susțin că se simt jigniți, umiliți sau dezorientați cu privire la viitorul acestuia în respectiva clasă.
    Deși la nivel verbal se susține că totul este în interesul copilului, la nivel comportamental, faptele nu se mai potrivesc cu interesul lui. Cel puțin nu se mai potrivesc pentru o anumită perioadă de timp sau nu sunt potrivite unei metode specifice integrării copilului și adaptării lui la mediu.
    Nu contrazicem faptul că orice experiență negativă ajută spre trecerea într-o altă treaptă a evoluției, dar până la a atinge starea de iluminare este necesar să ne asigurăm că nu ne pierdem într-o autosuficiență ce nu mai permite și câteva elemente de pragmatism acolo unde poate fi necesar.
    Este important de reținut că nu există copil „problemă”. Există însă părinți care nu știu să se comporte cu el și unele cadre didactice care nu știu să asculte, refuză să își imagineze ce îl poate traversa, refuză să identifice „bagajul” cu care copilul vine deja încărcat, iar cu toate acestea, nu-și recunosc incapacitatea de a gestiona această situație, devin agresivi și abia acum apare problema. Foarte curând apare și ruptura în relațiile cu familia, și astfel, prin etichetare, umilire în fața clasei sau pedepse, copilul poate întări comportamentul indezirabil și dezadaptativ.

    Ce este de făcut?

    Identificarea propriilor limite și solicitarea unui ajutor.
    Nu este nicio rușine să recunoaștem că unele lucruri ne depășesc.
    Colaborarea cu un specialist.
    De cele mai multe ori este binevenită, mai ales atunci când copilul își spune acasă nemulțumirile iar părintele are deja câteva informații despre comportamentul profesorului. La o eventuală întâlnire nu va apărea cu foarte mare deschidere, asta pentru că ar putea avea și el câteva lucruri de reproșat. Într-o astfel de situație, un specialist observă problema fără a fi implicat emoțional și poate aborda sau convinge un părinte să îl evalueze pe copilul său, într-o altă manieră decât aceea în care i se spune că are la ușă un „nebun” și printr-un scenariu propriu și bine stabilit să realizeze iar și iar, că este nevoit să trăiască alături de el toată viața.
    Evaluarea copilului.
    Procedură care poate fi făcută de către un psiholog, psihiatru sau neurolog în funcție de rezultatele copilului la o primă evaluare. Pentru acest lucru există instrumente specifice, scale de evaluare, teste sub formă de interviu, instrumente de screening, astfel putându-se stabili nivelul de socializare, gradul de comunicare, gradul afectării comportamentului, capacitatea de a împărtăși interese, de a-și manifesta sentimentele etc. Doar în urma unor astfel de examinări, copilul va putea fi diagnosticat.
    Lucrul în echipă.
    Pentru un copil cu tulburări de comportament este nevoie de o echipă întreagă dacă fiecare membru luptă pentru același scop: reintegrarea și reeducarea copilului. Părintele, educatorul sau profesorul, logopedul și psihologul pot transforma situațiile de criză în situații de tranzit, chiar până la recuperare, dacă își împărtășesc informațiile necesare și privesc cu deschidere un astfel de proces.

    De ce sunt necesare toate acestea?

    Pentru că ne dorim să creștem oameni, nu să îi anulăm. Pentru că avem dreptul să completăm oameni, nu să-i golim de energie, de încredere sau de siguranță.

    copilul problemă

    Share124 Tweet +1 Share PinShares 124


    cadru didactic copil copilul problema educatie prejudecata psihologie psihoterapie școala

    Recent Posts

    • Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!

      0

      Actualitate
      iulie 19th, 2019

      Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!

      Dosarele penale instrumentate pe numele lui Iusein Iuksel, fost primar la orașului Fierbinți Târg, fac obiectul unei…Read More



    Recent Posts


    Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!

    19
    Iul 2019

    Parchetul Urziceni, controlat de Ministrul Justiției la inițiativa deputatului Tinel Gheorghe!


    Actualitate
    Dosarele penale instrumentate pe numele lui Iusein Iuksel, fost primar la orașului Fierbinți Târg, fac obiectul unei întrebări adresată Anei Birchall, ministrul justiției,…


    One Way to Inspire: A fost dat startul înființării bazelor de date geospațiale și utilizării lor în activităţile administrative

    19
    Iul 2019

    One Way to Inspire: A fost dat startul înființării bazelor de date geospațiale și utilizării lor în activităţile administrative


    Administraţie
    Peste o sută de reprezentanți ai administrațiilor locale și instituțiilor deconcentrate din județul Constanța au participat miercuri, 10 iulie, la evenimentul “One Way To…


    Recent Posts


    Categorii



    Youtube

    Facebook

    Instagram



    © 2019 Barikada. All Rights Reserved.



  • În vizită la psiholog

    Nu suntem întotdeauna pregătiţi pentru un incident emoţional căruia nu-i găsim o explicaţie logică. Nu întotdeauna ni se întâmplă să avem toate instrumentele necesare care să ne ajute să trecem peste un impas. Nu cunoaştem teoria sau maniera corectă de abordare a problemei şi ne găsim confruntându-ne cu situaţia dificilă chiar şi după o lungă perioadă de timp de la întâmplarea ei. Acesta este unul din momentele în care este necesar să apelăm la un psiholog.
    Gândul că am putea ajunge să ocupăm un loc într-un cabinet psihologic ne traversează, pe fiecare în parte, diferit.
    Pentru unii poate fi un adevărat coşmar, motivul fiind acela că apropiaţii i-ar putea considera „nebuni”. Alţi oameni rămân într-o permanentă luptă cu sinele gândindu-se cum ar putea prezenta problema astfel încât să nu se deschidă prea mult în faţa specialistului şi găsesc ca soluţie să ducă la cabinet unul dintre membrii familiei, cu intenţia de a-l salva, dar pe care îl şi consideră „vinovat” de ceea ce trăiesc ei.
    Este bine de ştiut că a apela la un psiholog pentru a „salva” un apropiat, poate fi o poartă deschisă către un drum, aparent, frumos şi plin de reuşite, dar care în cel mai scurt timp se dovedeşte a fi şi cel mai scurt.
    Pentru ca şedinţa să funcţioneze şi să ne fie utilă, este necesar să fim conduşi acolo de propria dorinţă.
    Pentru cei care traversează o perioadă dificilă, dar nu se simt susţinuţi de către familie sau prieteni, sprijinul psihologului este foarte important. Ca să putem simţi asta trebuie să ne dăm voie să trăim o astfel de experienţă. Vizita la cabinet se poate face o singură dată sau în mod regulat, în funcţie de cum considerăm necesar sau de cum stabilim cu psihologul o strategie de lucru.
    În situaţii critice de viaţă suntem mulţumiţi observând că depăşim cu bine momentele, fără să ştim că doar un nivel crescut de cortizol ne ajută să facem acest lucru. Modul în care percepem numeroasele evenimente din viaţă, însă, nu ne poate fi pe plac întotdeauna şi astfel, intervin în timp dificultăţi de a ne înţelege propriile emoţii şi comportamente şi nu mai putem recunoaşte cauzele, iar consecinţele pe care le trăim par că ne nedreptăţesc.
    Manifestarea atacurilor de panică, tulburări de anxietate, depresie, fobii, nevroze sunt doar câteva dintre problemele pentru care intervenţia specialistului este recomandată.
    Psihologul ne poate ajuta să ne înţelegem pe noi înşine şi să identificăm cauzele, prin tehnici de terapie suportivă, dezvoltare personală, autocunoaştere, terapie de relaxare, toate acestea fiind precedate de evaluări şi interviuri clinice.