Lumea teatrului și a cinematografiei românești este de azi mai săracă. A murit Vladimir Găitan, actorul care s-a luptat timp de 33 de ani cu o boală incurabilă.
Anunțul decesului marelui artist a fost făcut marți seara, pe facebook, de către actorul Vlad Rădescu. „Vladimir Găitan a trecut dincolo și a lăsat teatrul și filmul românesc, pe noi toți, mult mai singuri… Condoleanțe familiei care trece prin momente atât de grele. Adio, Duțu!”, a scris Vlad Rădescu.
Fiind unul dintre cei mai apreciați actori români, Vladimir Găitan a jucat aproape jumătate de veac pe scena marilor teatre din Romania, dar și în filme îndrăgite de publicul larg, cum ar fi A debutat în cinematografie în 1969, în perioada studenţiei, în filmul ”Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie. Au urmat roluri în filme precum ”Căldura”, regia Şerban Creangă (1969), ”Puterea şi adevărul”, regia Manole Marcus (1971), ”Săgeata căpitanului Ion”, regia Aurel Miheles (1972), ”Ceaţa”, regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973), ”Pe aici nu se trece!”, regia Doru Năstase (1975), ”Din nou împreună”, regia George Cornea (1978), ”Năpasta”, regia Alexa Visarion (1982), ”Zbor periculos”, regia Francisc Munteanu (1984), ”Omul cu cercel de aur”, regia Joachim Hassler (1984), ”Întunecare”, regia Alexandru Tatos (1985), ”Racolarea”, regia George Cornea (1985), ”Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu (1986), ”Omul zilei”, regia Dan Piţa (1997), ”Musafirul de duminică” de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979), ”Roberta”, regia Valentin Hotea (2000), ”Detectiv fără voie”, regia Silviu Jicman (2002).
Vladimir Găitan a fost și unul dintre actorii preferați ai lui Sergiu Nicolaescu, cel care l-a distribuit în nenumărate producții ale sale: ”’Zile fierbinţi” (1975), ”Accident” (1976), ”Pentru patrie” (1977), ”Ultima noapte de dragoste” (1979), ”Duelul” (1981), ”Întâlnirea” (1982), ”Wilhelm Cuceritorul”, co-producţie franco-română (1982), ”Noi, cei din linia întâi” (1985), ”Francois Villon – poetul vagabond” (1987), ”Mircea” (1988), ”Coroana de foc (1990), ”Oglinda – Începutul adevărului” (1993), ”15” (2005), ”Goldberg – Supravieţuitorul” (2008), ”Poker” (2010).
Găitan: ”Sunt ca o clepsidră în care nisipul se scurge în ritmul lui”
În urmă cu 4 ani, într-unul dintre ultimele sale interviuri, Vladimir Găitan se mărturisea jurnalistei Maria Capelos, în România Liberă și Academia Cațavencu:
”Viața mea a fost, puțin spus, frumoasă. A fost încercarea cu boala de la 40 de ani, pe care am dus-o 30 de ani fără să fac caz de ea, mi-am văzut de treabă, ba chiar, în contrapartidă parcă, mi s-au dat tot mai multe lucruri de făcut, să nu mă mai gândesc la necazul meu personal, am făcut filme, unele bune, altele proaste, unele mincinoase, altele mai puțin mincinoase, dar le-am făcut. Am făcut ceea ce mi-a plăcut.
Lucrul cel mai important pe această lume mi se pare familia. Pe care mi-am construit-o cu înțelepciunea unui țăran gospodar care știe că a încheiat o etapă și urmează alta, toate trebuind tratate cu seriozitate si toate la timpul lor.
Am mai spus undeva și mă repet pentru că este imaginea corectă a vieții mele și a mea acum: sunt ca o clepsidră în care nisipul se scurge în ritmul lui, fără niciun fel de perturbare, iar eu mă uit detașat la această surgere implacabilă care sigur își urmează cursul fără niciun fel de suferință în plus sau în minus.”
