barikada.ro

Autor: Nestor

  • Sfântul Ion, Botezătorul de Revoluție

    Nu știu cum se face că, de câte ori mai sărbătorim un Sfântul Ion, toată lumea și-aduce brusc aminte de Ion Iliescu. Unii (din ce în ce mai puțini, pe cale naturală) cu evlavie, alții cu ironie și ceilalți cu îndârjire revoluționară. Mă rog, Ion Iliescu ar spune contrarevoluționară, Revoluția și certificatul de atestare aparținându-i de drept. Cei evlavioși (mai corect ar fi evlavioase) au devenit o specie pe cale de dispariție deoarece Ion Iliescu le-a respectat promisiunile lor strigate pătimaș în 1990 pe străzile Capitalei cu lămpașe: „Îl vom iubi pe dl. Iliescu până la moarte!” Așa a și făcut dl. Iliescu, lăsându-se iubit până la decesul firesc al adoratoarelor aflate încă de atunci la o frumoasă vârstă.

    Personal, nu-i înțeleg pe toți care-l reactivează în 7 ianuarie pe Ion Iliescu. Ce legătură e între cei doi, în afară de aceea relativă a numelui? Ioni avem în România cu nemiluita Domnului; prorocul sărbătorit era Ioan, adică nume regal-obscurantist, iar dl. Iliescu este Ion – nume luminos de om simplu, din popor. Deoarece o afirmație trebuie argumentată, cum îmi cereau mie profesorii de matematică fără să primească vreun răspuns măcar tangențial chestiunii zilei, mă explic punctual:

    1. Sf. Ioan Botezătorul a fost, precum îl indică și numele, un Botezător. El i-a botezat pe mulți la viața lui de proroc, inclusiv Mântuitorul recunoscut de el cu întâietate. Pe cine sau ce a botezat Ion Iliescu? Vă gândiți că loviturii de stat i-a dat numele de Revoluție? Să zicem că are o oarecare logică. Cine ar fi însă Mântuitorul recunoscut? Cercetând baza de date, profilul i s-ar potrivi, forțând limitele, lui Petre Roman. Avea o vârstă încă potrivită, origine etnică și mai potrivită, plus harul de a satisface prin hipnoză în masă și banane capitaliste mulțimile adoratoarelor țesătoare, sculer-matrițere și casnice. Ne amintim cum au renunțat ele la kentul și valuta oferite de șerpii legionari (liberali și țărăniști), în favoarea favorurilor sugerate de zâmbetul lui Petrică. Preaadulatul și-a demonstrat apoi virtuțile mântuitoare, mântuind rapid grămada de fier vechi lăsată de Irodul Ceaușescu. Am stabilit că la primul punct nu prea mi-a ieșit, mergem mai departe.

    2. Sărbătoritul Sfânt era un nevoitor al credinței, trăind în umilință și sărăcie, așa cum au propovăduit creștinismul ulterior și sfănta treime Marx-Engels-Lenin. Știm despre el că se hrănea cu miere sălbatică și lăcuste. Or, chiar dacă am face parte dintre supraviețuitorii evlavioși convinși că Ion Iliescu este sărac, mâncător de lăcuste nu-l vedem oricât ne-am strădui. Domnia sa are o locuință în Primăverii dobândită de la Stat, o pensie frumușică și condiții de trai peste cele visate de triada pomenită pentru muncitorii venerați în teorie. Acuma, dacă îl comparăm însă pe Iliescu cu oricare membru obișnuit al PSD, gen Năstase, Dragnea, Oprișan etc, onorificul chiar ne apare ca un onorabil halitor de lăcuste, fără miere. N-am nimerit-o nici pe-asta, dar promit să mă revanșez la punctul 3.

    3. Prorocul Ioan avea un dar oratoric copleșitor, convingându-i pe mulți farisei și saduchei să-i asculte predicile și să primească botezul. Fenomenul poate fi asemănat minunilor cerești realizate de Ion Iliescu la începuturile măreției sale, cuvântul său aducând soarele printre nori și procente de peste 80% congregației politice. Dar, mai târziu, curentul respectiv și-a inversat bornele, determinându-i pe mulți pesedei să se transforme în farisei și saduchei, botezându-l ei drept Botezător onorific pe Întâistătător. Dacă mă gândesc bine, și Ioan a încasat-o cam la fel, pierzându-și capul când l-a acuzat pe Irod Antipa de preacurvie cu soția fratelui său. Ion Iliescu și-a pierdut capul în Partid învinuindu-i, tot numai în Partid, pe pesedei de preacurvie cu averea poporului. Deși mustrările sale respectau disciplina interioară și nu aveau ecou în Justiție, pesedeii n-au mai putut suporta să fie reprezentați de un profet care nici măcar o licitație nu prevăzuse în carieră.

    Păi, după trei puncte unde am demonstrat doar că voi, invocatorii lui Ion Iliescu pe 7 ianuarie, aveți dreptate, ar fi cazul să mă opresc și să vă urez mulți ani cu Ion Iliescu actualizat de ziua numelui. E în mulțime unul longeviv ca Solomon, care-l va însoți pe Botezătorul din Primăverii până la reîntâlnirea lui cu Sf. Nicolae. Îl recunoaște cineva?

  • Bulgaria, pământ românesc: Trei explicații ale separatismului cu ceafă groasă

    Conform cercetătorilor britanici adepţi ai Brexit-ului (colectivul condus de Boris Asanov şi Polly Anne Garbatchovskaia), un val fierbinte spre încins a bătut în ultimul timp dinspre Catalonia spre Estul Europei, cu efecte catastrofale pe frontul intracranian din Bulgaria. Trei judeţe ale vecinilor din Sudul Dunării (Vidin, Vratsa şi Montana) vor să organizeze o consultare populară care să le facă independente faţă de Sofia, pentru ca apoi să ceară alipirea la România. Liderul Mişcării, Boris Kamenov, susţine că adepţii săi nădăjduiesc să fie români deoarece s-au săturat de corupţia din Bulgaria, singura soluţie de remediere a situaţiei fiind Unirea cu spaţiul nord-dunărean celebru pentru succesele repurtate în bătăliile juridice. În plus, România este atractivă pentru respectivele capete bulgăreşti şi datorită activităţii economice fervente şi aducătoare de bunăstare, aşa cum o pot zări bulgarii privind cu jind peste Dunăre, în Teleorman şi Oltenia.
    Înainte ca autorităţile bulgare să-l identifice pe Kamenov drept agent secret (şi nu prea) al Serviciilor Româneşti, să încercăm câteva explicaţii ale fenomenului apelând la factorii istorici, sociali şi culturali declanşatori:

    1. Vidinul le este binecunoscut concetăţenilor noştri din epopeea Războiului pentru Independenţă din 1877-1878, când curcanii români au cucerit pe teren dreptul de a trece sarmalele şi musacaua în patrimoniul naţional, fără a mai cere firman de la Stambul. În oraşul Vidin există o importantă comunitate românească, identificată acolo drept „cartierul vlah”. De asemenea, în judeţ (con)locuieşte o minoritate romă de aproximativ 7%, iar peste 8% dintre locuitori nu şi-au declarat apartenenţa etnică. Se pare că toţi aceştia sunt urmaşi ai combatanţilor români de la 1877 care n-au avut încredere că, întorşi în ţară, vor primi pământul promis ca răsplată, preferând să-l ia în primire pe cel al vădanelor bulgare rezultate în urma evenimentelor. Alipindu-i acestui contingent pe cei 7% urmaşi tot ai Rromei, obţinem o forţă deloc de neglijat în bătălia pentru dreptul de a ciordi cu cetăţenie română în acte. Chiar şi argumentul etimologic pledează pentru trecerea Vidinului la România, deoarece vechiul nume valah al acestuia era „Diiu” – o variantă arhaică a lui „Diliu”.

    2. Vraţa nu are decât un detaşament de vreo 2% luptători rromani pentru independenţă, dar se duce la peste 10% în ce priveşte populaţia neînregimentată, oficial, etnic. Adică putem alcătui şi aici o oaste potentă de 12% din totalul populimii cu drept de vot. Surse locale susţin că în forţa electorală stă toată puterea celor 12%, ei fiind singurii care mai votează la alegerile bulgăreşti, pe modelul fraţilor români care şi ei se pişă pe el de vot, ca să aibă pe urmă motiv să reziste în Piaţă.

    3. Montana nu este o regiune bulgărească constituită pe modelul Liberiei africane, aşa cum ar putea s-o arate numele adoptat (din motive de nepătruns) în 1993. Datorită titulaturii de origine latină, Montana este cea mai îndreptăţită în demersul aderării la România, după obţinerea independenţei. Mai ales că oraşul Montana s-a numit cândva „Ferdinand”, când întreaga Bulgarie de atunci a avut (la fel ca România) un Ţar cu certificat original „Made in Germany” şi garanţii de durabilitate teutonă.

    Nu ne rămâne decât să le urăm succes fraţilor noştri sud-dunăreni, cu ajutorul cărora vom reface Ţaratul Româno-Bulgar, profitând de condiţiile actuale, când ideea este sprijinită puternic de Ţarul Putin, Căpitanul de Judeţ Dragnea şi Sultanul Tăriceanu. Ultimul susţinut şi de haremul său dedicat Ţării, care a preferat Modelul Românesc celui cu succes pe (şi sub) mesele din Stambul.

  • 1 Decembrie. Mândri au fost, mândri sunt încă!

    1 Decembrie

    decembrie 3, 2017 0 Comentariu
    1 Decembrie. Mândri au fost, mândri sunt încă!
    de Nestor
    A mai trecut un 1 Decembrie, prilej pentru români de a se despărți din nou, urmând (vorba Maestrului româno-sârb Cornel Dinu) tradiția dihoniei dacice, în tabere ireconciliabile. Din ce am văzut eu pe Facebook, echipele românești antagonice au respectat trei tactici esențiale: 1. Românii mândri că sunt români (majoritari); 2. Românii ironici față de românii… Citește mai mult

    tariceanu
    Tăriceanu și ai lui, nemuricii Neamului

    liviu dragnea
    De ce petrece Liviu Dragnea sărbătoarea de Paști în Maldive





    A mai trecut un 1 Decembrie, prilej pentru români de a se despărți din nou, urmând (vorba Maestrului româno-sârb Cornel Dinu) tradiția dihoniei dacice, în tabere ireconciliabile. Din ce am văzut eu pe Facebook, echipele românești antagonice au respectat trei tactici esențiale:

    1. Românii mândri că sunt români (majoritari);

    2. Românii ironici față de românii mândri că sunt români;

    3. Românii indiferenți față de primele două categorii, în această secțiune intrând românii turci, tătari, bulgari, lipoveni șamd. Românii unguri constituie o categorie aparte, așa cum vom vedea mai departe.

    În ce privește gruparea românilor mândri că sunt români, ei fac parte din categorie deoarece fusese singura rămasă neocupată după ce nemții s-au repezit să fie mândri că sunt harnici, englezii mândri că sunt punctuali, suedezii mândri că sunt serioși, francezii mândri că sunt artiști etc. Astfel, românilor mândri le-a rămas liber numai slotul din care pot fi doar mândri că sunt români. La categoria a doua, românii ironici față de românii mândri că sunt români constituie un fel de report etnic, de la o generație la alta, și a căror existență nu poate fi explicată logic nici măcar de un cercetător britanic bine pregătit istoric și sociologic. Se pare că acești români provin dintr-un trib dacic ai căror componenți nu râdeau, în momentul morții, de bucurie că ajungeau la Zamolxes, ci de fericire că astfel nu aveau să mai contribuie personal la formarea poporului român. Categoria a treia, încadrată definitiv de genialul ceauș din Scornicești în aceea a “naționalităților conlocuitoare”, rămâne așa cum a stabilit el, una insuficient de reprezentativă și o vom elimina din discuție.

    Revenind la elementul românesc majoritar – românii mândri că sunt români, se pot distinge tot trei direcții categoriale ce le determină existența:

    1. Românii mândri că sunt români deoarece nu sunt unguri (maghiari);

    2. Românii mândri că sunt români pentru că strămoșii lor au fost pe aceste mândre meleaguri înaintea ungurilor (maghiarilor);

    3. Românii mândri că sunt români, pe veci aici stăpâni, ca să moară ungurii (maghiarii) de inimă câinoasă și rea.

    Un așa-zis român din categoria a doua și-ar putea pune o întrebare simplă, nu și legitimă: de ce trebuie să te raportezi, ca român mândru, la unguri? Răspunsurile sintetizatoare sunt iarăși trei, selectate în ordinea legitimității lor:

    1. Deoarece un român mândru se trage din doi bărbați cu brațe tari (Decebal și Traian), în timp ce ungurii (sau maghiarii) au apelat la unguroaice (sau maghiaroaice) pentru a-și descăleca (vorba vine) prezența etnică;

    2. Pentru că Bucureștiul a ocupat o dată, în mod real, Budapesta, pe când Budapesta a ocupat Bucureștiul doar când niște agenți ai Budapestei, deghizați în vedete internaționale, i-au salutat pe bucureșteni, la ei acasă, cu “Hello, Budapest!”

    3. Și, în principal, românii mândri se raportează la unguri (maghiari) din cauză că aceștia sunt singurii cetățeni români (când sunt) care încurcă genurile Limbii Române, masculinizând-o, de exemplu, pe Olguța și feminizându-l nepermis pe partenerul ei, deși ar trebui să cunoască exact genurile colegilor de guvernare.

    Nu vreau să spun în niciun fel că-i bine sau nu să fii mândru că ești român. Am observat, din experiența mea internautică, și că indienii sunt mândri că sunt indieni, arabii că sunt arabi, berberii că sunt berberi, albanezii că sunt albanezi etc. N-am întâlnit germani mândri că sunt germani, suedezi că sunt suedezi, luxemburghezi că sunt luxemburghezi, cel puțin nu la nivel declarativ. Dar chestiile astea țin de specificitatea distribuită de Creator pe Pământ, când Dumnezeu o-mpărțit mândria între oameni care or fost sau nu duși la lucru.

    P.S. Poate declarațiile mândre ale politicienilor noștri să fi fost cauza, dar pe 1 Decembrie am fost cuprins de un entuziasm național ce m-a aruncat direct în categoria I. M-am înfășurat în tricolor, am ieșit pe spațiul verde de lângă bloc și am strigat să trăiască România. Am primit, în cap, două pungi cu gunoi, trei peturi goale, chiștoace, coji de semințe și o caserolă fără mititei. Flegmele m-au ocolit, din cauza unui vânticel iscat neoportun.

    N-aș fi crezut niciodată că în blocul nostru s-au mutat atât de mulți unguri.

    1 Decembrie


    Actualitate
    1 decembrie, bucuresti, budapesta, daci, romani, romania, ungaria, unguri, ziua nationala

  • Statul Paralel de la etajul șapte

    ”Nu se mai poate așea, la noi în bloc s-a constituat un Stat Paralel! Dacă voi aceptați treaba asta, treaba voastră! Da’ eu nu mai sunt dispus să tolerez anormalia!”, a urlat nea Livică Drăgan, izbind cu pumnul în masă, de s-a vărsat juma din halba cu Noroc proaspăt servită. ”Eu îs cel mai vechi în blocu de față, m-am mutat când nici nu-l dăduse gata Tovarășu, c-am avut o trecere la secretaru de Partid. Deci pot să vă zic că nea Mișu Manase e cel mai capabil administrator de când a venit pe lume administrația noastră! Cine-i cu mine, să ridice mâna!”

    Am ridicat mâna ca să vină ospătarul cu altă halbă pentru nea Livică. L-am lăsat să-și tragă sufletul odată cu berea, apoi am îndrăznit timid: ”Cine-i bre, nea Livică, Statul Paralel ăsta? Zi drept, ca să-l băgăm în ședință!” Nea Livică a mai cerut o halbă, c-o băuse p-aia, de nervi, pe model rusesc, dintr-o sorbitură. A aprins o țigară (la ”Lacrima lui Decebal” e voie, proprietarul a pus un afiș în care-i pizduiește pe cei care au dat legea antifumat și stăpânii lor imperialiști), s-a calmat oleacă și a continuat: ”Bă, v-a dispărut de tot vigilența de când v-a ocupat ocidentalii! Voi nu vedeți ce gașcă s-a format la șapte? Își plăteste întreținerea imedeat dupe ce se afișează, adicătelea vezi Doamne, ei e ăia corecții! Nu-i opservați că iese toți la curățenie pe lângă bloc, fără convocare oficieală de la nea Mișu?” ”Păi și care-i problema, nea Livică, lasă-i să se paralelizeze cât vor, nu pot ei să strângă cât aruncăm noi!” ”Lasă, mă, asta cu strânsul! A fost doar așea, de inițiealizare în problemă! Săptămâna ailaltă s-a strîns toți ăștia nu la strâns, ci la ușa lu nea Mișu. A zis că ei vrea alte alegeri pentru administrator și, culmea tupeului, altă comisie de cenzori. Cică asta de-acuma ar fi labă-n labă cu nea Mișu la furat!” ”Fugi, domne, d-acilea, nea Mișu dacă scoate și el de-o bere ș-o votcă acolo, nu poate omu să nu se lingă pe dește când umblă cu ele în borcan! Se compară cu cât a furat regretatatu nea Costache, care ș-a luat garsoneră în bloc nou pe banii noștri?” ”Păi spuneți-le lor, lașilor, nu mie! A făcut nea Mișu o criză de ficat din cauza lor, de n-a mai băut nimicuța de vro trei zile! Nu-ți mai zic că bietu om a rămas încruntat de zici că la el e Haloin tot timpu!”

    S-a împrospătat comanda, apoi nea Ilie Ionescu a liniștit puțin apele: ”Măi dragă, trebuie să analizăm obiectiv situația și să găsim soluții consensuale. Să vedem cine sunt și ce vor ei. Știe cineva ce-au făcut în ultimii cinci ani pentru asociația noastră?” ”A făcut un căcat”, spuse nea Livică, ”toți e venetici în bloc, n-are niciunu mai mult de doi ani de când s-a mutat! Aceptăm să vină străinii să facă revoluții la noi în gospodărie?” ”Bine, bine… ”, a continuat nea Ilie, dregându-și glasul, ”puterea noastră stă în unire și cooperare, deci nu văd ceva serios în faptul că patru apartamente se cred Stat în Stat! Așa funcționează democrația originală, trebuie să ai și o Opoziție de formă!” ”Le-aș da eu Opoziție cu pulanu pă spinare!”, interveni nea Mielu, pensionar MAI. ”Li s-a urcat la toți democrațiea la cap, băga-me-aș ceva în capitalismu lor! Io i-aș întreba doar atâtica: dovada, unde-i dovada?!” ”Ce dovadă, nea Mielule, nu vezi că Statul Paralel de la Putere bagă acuș oamenii la ocnă pentru te miri ce? Ajunge cetățenii să facă ocnă cât am făcut noi armată pentru un rahat de fonduri eoropene! Ăștea l-ar priponi și pe nea Mișu c-a băut și el o sută din banii asociației!”

    A urmat trecerea pe tărie, deoarece problema devenise contondentă și prezenta, ca la nea Nicu Văcăroiu, diferite aspecte. ”Deci ca să zic așea, clar din capu locului”, a continuat nea Livică, ”e decât o soluție: nu putem permite State Paralele la noi în comunitate. Mă însărcinez eu cu treaba cea mai grea, adică o să le pun ăstora căcat pe clanțe. Cei care stă la etaje supereoare să se mobilizeze gen Posada, cu găleți cu apă și gunoi cât cuprinde, să le arunce în cap când iese la curățenie. Nea Mișu o să închidă caseria, primește de-acuma plata întreținerii numa la el acasă, iar pe ăia de la șapte o să-i lase până ajunge restanțeri. Când s-o strânge restanțe suficente, îi dăm în trebunal, cunosc eu un judecător care are boală pe State Paralele. Chiar dacă nu reușim să-i dăm afară, măcar să-i facem să intre în rându lumii! Are cineva ceva împotrivă, se apține careva?”

    Evident, toată lumea a fost pentru. Planul a fost aprobat, finisat pe ici, pe colo, urmând să fie aplicat în regim de urgență. Rezultatele vor fi analizate și dezbătute la vară, când membrii comitetului au toți bilet de odihnă la Băile Herculane. Statul Paralel trebuie pus cu botul pe labe, că n-am ajuns noi, în blocul nostru, să ne facă reguli străinii. Murim, luptăm, pe nea Mișu Manase îl apărăm!

  • Batalul românesc și berbecul ungur: Techirghiol, pentru noi, este Odorheiu 2!

    Un incident similar celui de la Odorheiu Secuiesc s-a petrecut în localitatea Techirghiol, județul Constanța, dovedindu-se astfel că o campanie anti-românească este în plină desfășurare. Cetățeanul român Costel Domocoș a intrat în ograda unor localnici turco-tătari care sărbătoreau Bayramul. Aceștia frigeau un batal, dl Costel cerând și el o porție, știind bine că sensul sărbătorii musulmane este acela de a da de pomană tuturor celorlalți. Menționăm că dânsul are o situație materială grea, primarul liberal condiționându-i acordarea ajutorului social de săpatul unor șanțuri, lucru refuzat cu demnitate de cel în cauză. Spre surprinderea nu doar a lui, ci a întregii Românii, Costel a primit o replică stupefiantă: ”Nem tudok románul!”, fără ca să-și însușească și porția cuvenită. Mai mult, după ce a încercat să-ia singur tainul, a fost scos cu șuturi în dos din curte și trimis la Primărie, să-și facă porția de săpat.

    Din cercetările noastre particulare, am aflat că autorul agresiunii se numește Mihály Károlyi și este ginerele proprietarului casei, Osman Sezghin. Respectivul a cunoscut-o pe fiica acestuia, Ailyne, pe timpul unui sejur pe litoral, prilej numai bun să se reînnoade vechile relații de rudenie turco-ungurească. Din păcate, numitul Károlyi n-a înțeles, ca tot ungurul, spiritul Bayramului la care lua parte, comportându-se față de un român adevărat la fel ca în Odorheiul natal. Deși dl Osman Sezghin i-a cerut scuze, cu plecăciuni, dlui Costel Domocoș, invitându-l să ia acasă jumătate din batalul sacrificat, cetățeanul ultragiat a reclamat cazul la OPC. Inspectorul sosit la fața locului a constatat că batalul ce făcea obiectul ritualului era de rasă pur românească, agravând circumstanțele faptelor petrecute. În plus, nu exista niciun act doveditor al provenienței animalului, care a fost confiscat (cât mai rămăsese) și depus în frigider, pentru a se constitui ca probă în procesul juridic viitor.

    Lucrurile nu s-au oprit însă aici, dl Károlyi afirmând că dl Domocoș este, de fapt, un ungur trădător care și-a uitat originea după ce s-a însurat cu o moldoveancă văduvă, pe nume Maricica Abdal-Jabir, al cărei fost soț a decedat când ANAF-ul l-a obligat să plătească impozit pe afaceri începând cu 1995, anul stabilirii sale în România. Din această cauză ar fi refuzat să-l servească pe reclamant, nu pentru că acesta efectuase cererea în românește. E puțin probabil ca vreun judecător să-l creadă la proces, cazul urmând să fie soluționat de Judecătoria Constanța și nu de cea din Odorheiu Secuiesc, așa cum a solicitat dl Károlyi.

    Vom reveni cu amănunte în plus după ce se va da verdictul definitiv. Ramazan Bayraminiz Mübarek Olsun la toată lumea!

  • De Ziua Limbii Române, cu mulțumiri, fără număr!

    E 31 August şi celebrăm azi cu manualul și DEX-ul în mână, ca Maria Grăpini, Ziua Limbii Române. Sărbătoarea este mai nouă, din 2013, carevasăzică tot poporul află de ea asemenea nouă, dintr-o notificare pe timeline. Deşi, ca toţi dependenţii de Facebook, ar trebui s-o respectăm pe sărbătorită punându-i nişte cratime şi alte semne tainice, n-o să ne băgăm într-o chestie peste puterile noastre.

    Cum bine ştim de la profesoarele Limbii Române, ea s-a născut şi manifestat cu preponderenţă oral, respectând obiceiul înaintaşilor daci de a nu scrie nimic. Asta până la Scrisoarea boierului Neacşu din Câmpulung care, în 1521, ne-a făcut hatârul boieresc să ne lase prima dovadă, făcută cu mâna, a scrisului românesc. Personal, mă îmbibă mândria patriotică de câte ori îmi amintesc olografia autorului: compusă în caractere chirilice, cu mulți termeni slavi, a fost descoperită abia în 1894 de un neamț (Friedrich Stenner) în arhivele Brașovului.

    Ca un arc peste timp al perenității românești, întâiul document în limba strămoșească este, de fapt, o notă informativă. Numitul Neacșu îl înștiința pe judele Brașovului, Hans Benkner, despre mișcările lui Mohammed-Beg și intențiile acestuia. Turcii trecuseră Dunărea și, cu acceptul temător al lui Neagoe Basarab, se îndreptau spre Transilvania. Soliman I pornise în campania sa de cucerire a Ungariei. Care era gheșeftul informatorului n-ar fi greu de identificat; Neacșu Lupu apare menționat într-un document din anii 1510-1512 legat de un proces de datorii pe care-l avea cu negustorii brașoveni. Se vede treaba că boierul nostru a fost mulțumit și îndatorat în urma soluției date de juzii Kronstadtului.

    Acum, la ceas de mare sărbătoare, să le mulțumim cu adâncă recunoștință celor din Școala Ardeleană și tuturor valahilor care au militat pentru introducerea alfabetului latin, izbăvindu-ne pe noi de cititul și scrisul încârligat-chirilice. Să-i trăiască sârboaica și lui conu’ Alecu Cuza, masonul ce a decretat înlocuirea grafiei slave cu caligrafia latină. Dincolo de dificultatea chirilică, vă dați seama ce-ar fi gândit azi Putin și Dughin despre un popor unit în litere și scrijeliri cu al lor?

    Când scriitorul Neacșu își întocmea celebra operă literară, Dante dăduse deja de 200 de ani colțul ca să verifice dacă există Purgatoriu. Nu intrăm în concluzii mai pătrunzătoare; oricum, în România actuală, însemnărica boierului e cunoscută mai mult ca un instrument de tortură școlară a copilașilor cu gândul la Cruduța, iar scribălăul italian datorită vilei cu același nume din scrierile lui Ponta despre Băsescu.

    Ziua Limbii Române

    Ce nu știe toată lumea și v-o spunem noi acum este că Barikada.ro se află în posesia celui de-al doilea document redactat în limba română și aparținând aceluiași prolific autor. Adică o scrisoare trimisă imediat după răvașul către Benkner și cu alt destinatar. O reproducem aici (cu necesare actualizări lingvistice) pentru că este un bun național de o egală importanță istorică:

    „Mult preaslăvitului și înțeleptului Muhamat-Beg, Mare Dregător al Atotputernicului Sultan Suliman, Lumina Lumii și Tatăl Popoarelor, cu multe urări de sănătate și viață lungă pentru trimișii lui Alah pe Pământ din partea-mi, umilul boier valah Neacșu.

    I pak dau știre Luminăției Tale za lucrul ungurilor care cu oaste mare și lefegii tocmiți se pregătesc în contra prietenilor și stăpânilor noștri otomani. Aflat-au ei de îndată prin iscoade ticăloase za făptuirea Domniilor Voastre și multă silință pus-au la întăritura de răzbel.

    I pak amintesc Înălţimilor Voastre că nuoi în Țeara Valahă ne aflăm cu sufletul și slabele încordări alăturea de Binefăcătorul Nostru, Magnificul Suliman. Orișicare străduință cere-va Marele Muhamat-Beg, neprididit duce-om la capet cu credință și pricepere câtă om avea, că nu voim altă stăpânire decât a Preaputernicului Sultan.

    I pak vin înaintea Domniei Tale cu doară o mare rugăminte, Iubitule Beg. De treci cu oastea pren Kronstadtul săsesc, nu uita a-l spânzura pre judele lor Benkner care doară uneltire și vorbire de rău face contra Mărețiilor Voastre. Iară pe mine, vecinicul Vostru servitor, jecmănitu-m-a de multe pungi cu galbeni la judecățile cu negustorii lor. Cu nehotărnicită dragoste pregătit-am pungile cătră visteria den Stambul și neostoită durere sufletească avut-am când ajunseră înspre îndestulare nemțască.

    I pak mărturisesc iară prea umila noastră supunere și lucrul făcut întru biruința veșnică a Sfântului Sultan Suliman, cât ține-vor putirințele noastre de aplecați slujitori.

    Selamün aleyküm, Allahu Akbar!”

    Sunt indicii că ar exista și cea de-a treia scrisoare a boierului Neacșu, către cârmuitorii unguri, în care-i avertiza pe aceștia despre planurile turcilor și uneltirile antiungurești ale lui Benkner. Documentul stă însă într-o arhivă din Budapesta și o încercare de a-l recupera e ca și cum ai vrea să iei înapoi moștenirea Gojdu sau resturile tezaurului depozitat prostește la ruși. I Bog te veselit, Amin!

  • Manualul de Educație Fizică, o necesitate înțeleasă

    Pentru a se testa receptivitatea copiilor față de manualul de Educație Fizică, Ministerul Învățământului a inițiat un sondaj de opinie printre elevii unui liceu bucureștean. Iată cele mai reprezentative răspunsuri obținute, evitându-se obișnuitele ”perle” colectate din oricare chestionar adresat tineretului patriei:

    1. ”Eu știu dela tata că ieducațiia asta fizică se făcea pe vremurile de dinainte când ân țara noastră erea dictatură. Adică te bătea ăia la cataramă sau cu catarama, n-am ânțeles prea bine, de oarece erea obligat să ânveți lecțiile lor de kkt. Nus ân acord cu așea ceva, că acuma este tocma pe invers, deci numa elevii are voe să bată la profesori cum vrea scula lor. Ăștia crede co să dea profu ân mine dupe manual? Vai de plua lui, âl altoesc de se pișe pe el!”

    2. ”Nu prea știu bine ce să zic. Dacă educația fizică e ca aia care o face diriga cu mine în particular, atuncea cred că este foarte bine spre ecscepțional să se egzecute și la manual. Io am învățat multe de la dânsa pe problema fizică și m-a ajutat perfect să le învăț și io mai departe pe colegele mele care le place să studieze.”

    3. ”Mea plăcut f. mult inițiativa lu domnu ministru dar am fost dez amăgit când a zis că la ed. fizică no să se dea ecstemporale și teze. Ba să se deie și ași propune să se bage și la bac în locu lu luceafăru sau probleme cu matematecă care te doare capu de ele. Să fim și noi un popor sănătos cum zice bunicu meu că el are patru clase și nui trebuiește nici la 80 de ani ochelari ca să se uite la Antena 3!”

    4. ”Educație fizică?! Eu am auzit de un manual cu sport, ceva. Cred căi o ideie bună, da ași avea și o corectură de făcut, cum face profii. Deci eu considerez că nu doară sporturile manuale ar trebuii băgate acolo fincă de egzemplu sportu rege e fotbalu unde nu pui mâna de cât pe adversar și când bați aut, cu ecscepția la portar care pune mâna la greu. Eu vreau să mă fac fotbalist ca să am mulți bani, gagice căcălău și mașini droae.”

    5. ”La mine ân familion părerile e împărțite, crecă pe sex: tata vrea și mama e pe contra. Ea spune că ministrul ăsta e cam diliu la scăfârlie, că dacă erea bun manualu de sport âl făcea comuniștii ânaintea lui. Tata zice căi bine să se facă și manual că lui âi place mult fizica mai ales de când a văzuto pe doamna noastră profesoară. Eu nu ma-m hotărât âncă, când o să fiu gata o să io zic direct ân față lu domnu ministru pe sait.”

    Evident, Ministerul Învățământului consideră sondajul ca fiind unul cu rol pur consultativ, în genul referendumurilor românești, care se organizează ca să nu se aplice rezultatul. Manualul de Educație Fizică va fi lansat oricum pentru că educația se face cu forța, chiar dacă dl ministru n-a fost bătut când era mic decât în cap, de soartă. Învățați, învățați, învățați!

  • 10 răspunsuri ale lui Rogozin pentru România

     

    „Autoritățile române au pus în pericol viețile pasagerilor aflați la bordul zborului S7, femei si copii. Combustibilul a fost suficient până la Minsk. Așteptați-va la un răspuns, javrelor”. Aceasta a fost reacția, pe Twitter, a vicepreședintelui rus Dmitrii Rogozin, după ce i-a fost interzis survolul spațiului aerian al României. ”Răspunsul” promis nu se va lăsa mult așteptat și, conform surselor noastre moscovite, va consta într-o serie de acțiuni punitive cu maximă eficiență specific rusească:
    1. Rafale de postări pe Twitter și Facebook despre originile poporului român, format prin interacțiunea dintre legiunile țiganilor italieni deplasate de Traian în Dacia și grupurile migratoare din regiunea Punjab-ului sosite cu ursul pe același teritoriu;
    2. Fotografii postate pe Instagram ale românilor aflați doar în stare de ebrietate, etalând sticle de votcă, spirt ”Mona” și ulei de baie în mâini;
    3. Dovezi fotografice despre cum au tratat bravii revoluționari bolșevici Tezaurul României, pe care l-au confundat cu olițele de noapte ale Romanovilor imperialiști;
    4. Probe audio-video restaurate în laboratoarele Kremlinului, arătând clar că Hitler era homosexual și colabora dosnic cu metresa lui preferată, Mareșalul Antonescu;
    5. Interceptarea următorului avion decolat cu Prezidentul Iohannis la bord, piloții MIG-urilor urmând să-i adreseze acestuia gesturi obscene și să-i fluture poze ale doamnei Iohannis în rochii neinspirat de scurte;
    6. Adoptarea unei suprataxe pentru turiștii români vizitatori ai mausoleului lui Lenin, exceptându-l pe respectabilul român Ion Iliescu, cel care nu l-ar fi lăsat pe Rogozin să survoleze fără o escală la domiciliul din Primăverii, la un ceai rusesc negru și tare;
    7. Dezvăluirea adevăratei înregistrări a convorbirii telefonice dintre Ion Iliescu și Gorbaciov prilejuită de Revoluția Decembristă Română, ca să audă toți românii cum Iliescu se prefăcea că știe numai engleză, îngrozindu-l pe interlocutor cu accentul său pur texan;
    8. Sabotarea turismului românesc prin interdicția instituită cetățenilor ruși de a mai vizita țara noastră, însoțită de grave repercusiuni asupra producției de vinuri ”Babanu” și băutură spirtoasă ”Săniuța”;
    9. Scumpirea gazului pentru România cu 500%, fapt ce va duce la o nouă Revoluție, vizând reinstaurarea Sistemului de ars gazul al lui Ceaușescu;
    10. O survolare a teritoriului românesc de către însuși Țarul Putin, avându-l invitat la bord pe Donald Trump – ocazie ca ambii Președinți să constate că Deveselu este o amenințare doar pentru americani, datorită focoaselor, bombelor și petardelor românești ce-i atacă pe militarii yankei zilnic, din toate pozițiile strategice.
    Desigur, există și posibilitatea ca intențiile belicoase ale lui Rogozin să fie anulate de înțelepciunea lui Putin; acesta se va limita la un plan al fake-news-urilor promovate de siteurile susținute financiar în România și cu ajutorul căruia Dodon va câștiga următoarele alegeri prezidențiale dâmbovițene, cu delegație de serviciu și diurnă plătită de Gazprom.

  • Pușcăria nu salvează România! 8 joburi pentru reeducarea lui Dan Voiculescu, într

    ”Ar trebui să lași omul să plătească sau să muncească în folosul comunității, să-i iei banii și nu să-l ții în pușcărie”, a declarat Elena Udrea, și putem considera asta ca fiind și poziția dlui Traian Băsescu față de pedepsele date demnitarilor. Ca să vorbim acum și noi, prin puterea exemplului, iată o variantă de sancțiune alternativă ce ar fi trebuit aplicată dlui Dan Voiculescu, respectând normele juridice moderne dorite de clasa politică.

    Așadar, într-o lume mai bună și mai dreaptă, patriotul și investitorul Voiculescu a fost condamnat la locul de muncă, studioul Antena 3, unde va urma un program de reeducare aducător a mari foloase în beneficiul poporului:

    – oră de Religie alternativă sub îndrumarea profesorului Gâdea, ce vor avea ca rezultat pocăirea condamnatului și eliberarea acestuia de toți demonii cunoscuți, cu excepția lui Băsescu;

    – oră de Sport alternativ predată de Mircea Badea: șpagat pe două scaune, flotări mai mult sau mai puțin logice, genuflexiuni cu măsuța în spate, tracțiuni la bară de streaptease și poziții de yoga pentru eliberarea gazelor;

    – oră de Sex alternativ cu Dana Grecu, respectându-se astfel principiile sexului nediferențiat pe genuri din pușcăriile patriei, cu strigăte de neplăcere și invocarea lui Băsescu la orgasm;

    – oră de Științe Juridice alternative cu Mugur Ciuvică, prilej pentru dl Profesor de a afla cum a jefuit neamul Băsescu omenirea de la Facerea Lumii încoace;

    – oră de orice alternativă în compania Maestrului Ion Cristoiu, ocazie cu care dl Voiculescu va învăța să nu fie de acord cu orice și să fie de acord doar cu viziunile proprii atunci când acestea nu vin în contradicție cu ale dlui Cristoiu, fapt mai greu de realizat decât șpagatul între două scaune după sexul cu Dana Grecu;

    – oră cultural-educativă alternativă prin participarea extraordinară a invitatului Capatos și a trupei sale de balerine, manechine și pațachine, dl Voiculescu luând astfel contact nu doar oral cu activitatea culturală de masă emanată prin Antenele sale;

    – oră de Științe Economice și Finanțe alternative, dl Profesor de Economie Voiculescu explicându-le deținuților din studio cum reușești să gestionezi un grup ca Intact având la îndemână doar pensia primită legal, și aia masacrată despotic de Băsescu;

    – program administrativ alternativ în sediul Antena 3 – spălat pe jos cu Liviu Dragnea, după ce anterior acestuia i se dăduse intensiv cu măturica și pămătuful; acțiune datorată nereușitei lui Dragnea de a schimba Codul Penal așa cum promisese atunci când a fost promovat de Antena 3 la conducerea administrativă a României.

    Dl Dan Voiculescu va fi beneficiarul acestui program alternativ, alături de poporul consumator de Antena 3, reușind o reabilitare rapidă ce îl va elibera din închisoare la fel de rapid, fără să mai scrie două cărți pe minut necitite nici măcar de followerul său principal, Traian Băsescu. Are dreptate dna Udrea, așa trebuie pedepsiți alternativ politicienii care fură în România doar spre binele maselor largi de oameni ai privitului la televizor!

  • Investigație Barikada: ce va descoperi ancheta alegerilor din 2009

    Barikada a descoperit, cu ajutorul unor păsărici, ceva așteptat cu nerăbdare de onor câțiva cetitori dumneavoastră: rezultatele anchetei privind alegerile din 2009. Ele (rezultatele) sunt în număr de două și absolut șocante: 1. Alegerile au fost corecte; 2. Alegerile au fost incorecte. Să detaliem pe puncte, deoarece amănuntele sunt și mai spectaculoase:

    UNU: Se va constata că pentru Mircea Geoană au votat mulți veterani ai Patriei, distinși în luptele de la Mărășești, Vaslui și Rovine, toți primind drept de vot cu ajutorul actualului Erou al României, Liviu Dragnea. Printre aceștia, eroii teleormăneni din Primul Război Mondial fac figură aparte, exprimându-și opțiunea de câte 2-3 ori fiecare. Surse din cadrul Serviciilor vor indica strânsa colaborare dintre Băsescu și Sorin Ovidiu Vântu, numai așa explicându-se cum de acesta din urmă l-a convocat în sauna personală pe Geoană în preziua ultimei bătălii, cea decisivă. Evident, SOV s-a bucurat apoi de binecunoscuta recunoștință a lui Traian Băsescu, intrând la pușcărie în pofida cancerelor depistate de medici. Conform altor surse, blatul s-a încheiat direct între Mircea Geoană și Traian Băsescu, primul nerezistând unei mite de 5.000 de dolari puși la dispoziție de ambasadorul american pentru operațiune. Ar exista chiar și un filmuleț în care Băsescu îi oferă respectiva sumă lui Geoană, alături de un sex oral dedicat Profesorului Voiculescu. Cu alte cuvinte, rezultatul alegerilor a fost corect, fiind singura variantă prin care un prostănac ca Geoană putea ajunge să cultive pepeni la Dăbuleni în loc să-i ofere poporului banane la Cotroceni.

    DOI: Traian Băsescu, prin agenții pediști infiltrați la nivel local, pe modelul fostului pedist Dragnea, a sustras toți sacii cu voturile populare ale eroilor amintiți, deturnând grav rezultatul final. În plus, el a fost acela care a acceptat o mită de 5.000 de dolari din partea lui Geoană, făcându-se astfel vinovat și de înșelăciune în dauna unui prostănac al neamului. Banii au ajuns la Elena Udrea, împreună cu 10.000 de la Cocoș, pentru o geantă de serviciu. Totul a fost o manevră a lui SOV, care spera la un ajutor din partea lui Băsescu în relația cu Kövesi. Întâlnirea din sauna lui SOV s-a dovedit, de fapt, un menaj în trei (fără știrea lui Geoană), Băsescu fiind ascuns după o perdea de unde a filmat toată scena. Aceasta va rămâne în continuare secretă deoarece, datorită șampaniei consumate, lucrurile ar fi luat o turnură erotică între SOV și Geoană, ca un preambul pentru ce urma să-și ia în spate Mircică la final. Așadar, singurul vinovat că Geoană n-a câștigat, meritat, titlul de Președinte este numai el, nefiind în stare să-și pună o întrebare elementară: bine, bine… și fxxxt în cur, cu banii luați, și Președinte?! Cât de prostănac să fii ca să crezi asta?!